Kindness is magic

De ce ai fi un om bun? Din altruism, egoism karmic, educaţia şi umilinţele sădite în tine când ai tăi abia aveau ce să-ţi pună pe masă? Kindness is magic, spunea personajul lui Ricky Gervais în Derek, un serial la 180 grade distanţă de cariera lui de comedian (e un asistent autist, la un cămin de bătrâni)...şi e gândul care mi-a venit în minte pe 31 decembrie 2016, ca posibilă rezoluţie pentru anul ăsta. E mai dificilă decât cele 666 filme ale enervantului an ce-a trecut, fiindcă e contrar firii mele. Merg pe contra-intuiţie, îmi arunc instinctele în recycle-bin-ul suconştientului şi mă iau la trântă zilnic cu demonii mei plini de testosteron şi cojones, care vor payback şi merg pe motto-ul: să plângă mă-sa nu mă-ta. Maturizare e un cuvânt urât...fiindcă resemnează rebelul creativ din tine. Însă e în atributele maturităţii să devii mai empatic, mai darnic, nonşalant în faţa câştigurilor imediate. E bine să faci bine ...chiar şi privit dintr-un unghi egoist: te încarci cu sentimente de respect de sine şi energii pozitive. În adâncul tău va cântări infinit mai mult, un gest subtil de bunătate faţă de aproapele căruia îi faci un bine la care nu se aştepta.
Viaţa e o mizerie deprimantă...abia aşteaptă să te aducă în adâncul temerilor tale...că eşti insuficient, că alţii aşa şi pe dincolo, că risipeşti anii din desagă. Contează cu adevărat strădania ta? Avem cimitire pline de amintiri ...arhive care nu mai inspiră decât romantici rătăciţi prin poveştile cărţilor primite cadou. Că eşti pragmatic ori empatic la suferinţa şi nevoia altuia....Who gives a shit? Ăla care nu-ţi dă prioritate într-o intersecţie nesemaforizată fiindcă X5-ul lui depăşeşte cu mult respectul tău de sine? Ori poate doctorul care-ţi tratează mama în spital după ce-i dai jumătate din salariul tău pe o lună....Aş...sufletul lui adoarme mai repede decât o faci tu seara. Nu-i oare doar o iluzie de citat Facebook-ist? Nu cumva România ultimilor ani a fost o junglă a şmecherilor egoişti care-au călcat peste cadavre, bun simţ şi cei 7 ani (cu suspendare) doar pentru a avea cu ce-şi updata statusul cu jucării noi ale egoului din ce în ce mai nesătul? Băăăă...sincer? Ba da. E o lume separată, pe care eu n-am cum s-o înţeleg....fiindcă drumul nostru s-a bifurcat ...poate chiar de la naştere. Sistem de valori diferit. Tot ce încape în vila lui, în conturile şi-n anchetele lui pe la Parchetul înaltei curţi de casaţie şi justiţie ori DNA....vin dintr-un VID, un gol pe care nu-l pot umple, fiindcă imediat ce şi-a luat piţipoanca, sejurul în Dubai ori ceasul ăla de 5600 euro....deja golul existenţial VREA altceva...mereu ceva nou. Avem mii de ani de evoluţie ...şi involuţie. Nu e un noroc să-ţi dai seama de nimicurile ce-ţi aduc mulţumirea...ţine de caracter, de moştenirea genetică de la bunicii crescuţi oarecum cu valori apropiate de Magia-bunătăţii, de amintirea gestului frumos făcut de-un prieten atunci când te aşteptai mai puţin.

Femeile au în ele instinctul matern...se nasc cu valorile la care noi bărbaţii aspirăm. De aia mamele au cel mai important rol în modelarea noastră. Dar, faţă de psihologi şi psihoterapeuţi, cred...chiar cred, că vine o vârstă la care nu doar că te ocupi de propria educaţie (care se încheie abia la sfârşitul vieţii) dar prin propriul exemplu, ar fi bine să fii (cu fapte) model de nebun frumos, deschis exportului de zâmbete pe feţele crispate ale greu-încercaţilor din jur.

Dragostea....remediul pe care mai toţi încearcă să-l şteargă....dar vorba Guerrillei: binele învinge. Trebuie.