marți, 28 februarie 2017

La La Land


Momentan sunt la confluenţa celor două săptămâni de prohibiţie pe alcool...şi mi-ar fi prins bine MĂCAR un Heineken, ori o fărâmă din bătrânul Jack, pentru a dilua din amărăciunea eşecului La La Land.            

În cele 2 zile de la premii, am tot macerat dezamăgirea ultimelor două minute/jumate  din cele 5 ore 20 (revăzute aseară după ce-am ajuns acasă) căutând să înţeleg DE CE nici la 20 ani de la primele premii Oscar văzute (Titanic. 97) nu a câştigat cel mai bun film....filmul cu care ţineam. În primul rând m-am forţat să trec peste...Ce-o iei mă personal? La La Land are oricum încasări de peste 300.000.000$, cu siguranţă e filmul care-o să rămână în memoria-colectivă, a luat şi cele mai multe premiii (6) ...au urcat pe scenă şi-au ţinut 2-3 discursuri. 

Da, dar din ziua Best Of-ului pe muzică (21 decembrie) am recomandat, lăudat şi promovat ca martorii lui Iehova, din prieten-în-prieten - La La Land, încât, după 2 ani şi 2 luni de vizionat intens filme, aş fi luat-o ca pe-o încununare a frumuseţii intelectuale...e filmul care reprezintă mai mult decât orice alte 665 filme (văzute anul trecut) tot ce căutăm sufleteşte...frumuseţe, gând, muncă, curaj, vis şi nebunie, durere şi mai ales ÎNŢELEGERE. 

Nu mă interesează greşeala incredibilă de la final...deşi m-am bucurat prematur cu o frază pe Facebook şi-un mesaj vocal pe fratele Messenger... dar am rămas cu şocul adânc sădit (şi acum) că mai pot fi dezamăgit dincolo de înţelegere. Ce înţeleg...pot să accept şi merg mai departe [în timp]. DAR DE CE Moonlight? Un film bun...atât...doar bun, despre cât de dur..serios...matur TREBUIE să devii şi cât % sensibil, emotiv, vulnerabil, ca bărbat (negru şi homosexual). Am avut deja, în 2015, Boyhood - pe tema maturizării....ce are ăsta deosebit? Un slăbănog care ajunge un musculos carismatic dă cartier? Nu. 

Bănuiam motivul şi l-am înţeles când mi-au confirmat-o şi alţii. Când nominalizezi 3 filme la cel mai bun film, cu şi despre negri adică rasism (Fences, Hidden Figures şi Moonlight), îi dai Oscarul lui Mahershala (în locul mult mai meritoriului Dev Patel pt Lion) ori lui Viola Davis în locul elegantei şi mult mai subtilei Nicole Kidman (tot Lion), iar la documentar ai tot 3 filme despre rasism [I`m not your negro, 13 şi O.J] e destul de clar că vor să-şi răscumpere greşeala făcută anul trecut, când NU AU AVUT NICI UN NEGRU nominalizat la categorii importante (deşi şi atunci trebuia să fie despre merit nu favoruri)....şi apoi, vor să îi arate lui Drumpf că Hollywood rămâne [#resist] politically correct, pt minorităţi, imigranţi, homosexuali şi restul valorilor liberale. 

Nu mai spun că-n loc să-l fericească pe Casey Affleck în rol principal, mult mai corect {şi favorabil cauzei lor} ar fi fost un Oscar lui Denzel Washington pt Fences. Dar e Hollywood, e La-La-Land (ţăcăniţi) e marketing, imaginea contează, publicitatea şi anumite cauze pre-stabilite. În afară de La La Land şi Arrival (făcut de-un canadian) nici unul dintre filmele nominalizate nu m-a impresionat [vezi top 20 filme pe 2016], fiindcă nu lovesc subiecte noi, dure, adânci. Merg pe reţetele lor şi lasă arta şi profunzimea pt filmele de la Cannes....în caz că se mai întreabă cineva de ce România nu a intrat vreodată, MĂCAR la categoria Cel mai bun film străin, deşi de la 4-3-2 al lui Mungiu, ne-am tot perindat pe la alte festivaluri (Veneţia, Berlin, Toronto). 

Dar ştii ce film a început cu Sundance...şi-a mers la Cannes, Toronto, Bafta...şi tot circuitul? La La Land....filmuleţul muncit de Damien Chazelle vreme de 6 ani pt a-i fi ucis visul în ultimele secunde, la capăt de drum. Ironic ...fix cum ne-a pregătit şi nouă finalul La La Land....am văzut ce-am fi putut avea. Doar că-n film rezultatul ţinea de alegerile personale făcute de personaje....în L.a (Hollywood) e doar stupizenie, mârlănie...la care, ca nişte frumoşi nebuni ce sunt, Emma, Ryan, Damien şi producătorii filmului meu, au răspuns cu eleganţă, graţie şi respect (nemeritat). 

Astfel că mă aflu în seara asta, după 2 ani de pauză pe blog...după 2 ani în care-am stat doar pe Facebook (un fel de Hollywood al comunicării...comercial, lipsit de originalitate şi suflet) că mă întorc în locul în care gândurile mele se simt..acasă. Încerc să preiau, DIN NOU, de la echipa La La Land, o lecţie despre locul fiecărui lucru făcut corect, pentru care lupţi. Am încercat să-mi infectez prietenii cu frumuseţea unui film, m-am lovit de amânări, refuzuri şi lehamite....dar HEY...până la urmă, l-a văzut cel mai important prieten al meu (tu Diana) şi chiar dacă nu a luat La La Land premiul Oscar pt cel mai bun film (ori Ryan Gosling pt cel mai bun actor), menirea lui s-a îndeplinit....a ajuns la milioane de suflete.

Şi-o să-mi rămână o amintire dragă...seara de 21 decembrie 2016, când m-am îndrăgostit de La La Land şi fredonam în drum spre casă...



0 comentarii: