vineri, 5 ianuarie 2024

Regrete



Nu am regrete, nu imi pare rau de nimic, fiindca destinul m-a adus cu persoana asta, am copilul asta, sunt fericit. WHAT THE FUCK ARE YOU TALKING ABOUT?

Sigur ca unii dintre noi sunt multumiti cu viata pe care-o au si n-au fost nevoiti sa apeleze la introspectii, sa-si priveasca la microscopul sufletului, viata si oportunitatile pierdute. Dar mai sunt si unii care regreta aproape zilnic, decizii luate, cuvinte spuse sau taceri lasate sa dilueze sentimente, lipsa indraznelii, ca nu te-ai transformat in Hulk in trafic si l-ai lasat pe bou sa-ti strice ziua si somnul pe cateva nopti (odata cu increderea de sine). Nu-ti plac oamenii care traiesc in armonie cu hazardul? Bai, s-au intamplat lucrurile astea fiindca n-a fost sa fie ce visam, ce doream cu ardoare....dar la cat amar am inghitit deja in anii astia, mai conteaza inca o ocazie irosita? Si totusi, unora nu le trece absolut deloc prin minte, c-ar fi putut avea casnicia, casa perfecta, copiii perfecti, incredere deplina in partener....cu prima fata de care ti-a placut vreodata, cu prima iubire. Sau ca putea sa-ti si placa locul de munca, nu doar salariul....daca si cu parca. Noup. Oamenii sunt absolut fericiti unde sunt, fiindca....oricum, ce rost are sa iti bantui propriul trecut? Pai - la mine cel putin, se numeste - a fi corect cu mine insumi. Da, imi place sa-mi rup bubele, fix cand incep ranile sa para ca se vindeca. Ma duc in multe gauri negre....calatoresc in gand des...trecut si viitor. Si nu doar in ce ma priveste. Ma bag si-n borsul altora. De multe ori cred ca i-am sfatuit corect pe unii oameni dragi, care, neascultandu-ma, acum tre` sa se minta ca-s ok si cu raul mai mic. 

Cum sa nu ai regrete? Bine, stiu cum. Ai facut alegerea (facila) ca-i mai usor sa traiesti acceptand fatidicul, cu bune - cu rele. La ce ajuta sa-ti para rau ca nu ai facut tot ce tinea de tine. Pai, in primul rand, cred ca ajuta la ce conteaza cel mai mult pentru sanatatea ta psihica: respectul de sine.

Eu prefer sa ma injur, sa plang uneori, sa stau cu depresia, sa rezonez cu versurile unor piese...sa stiu ca nu sunt deloc unde as fi vrut sa fiu....decat sa ma mint frumos. Ma gandesc ca-i datorez copilului din mine, sa stie ca nu mi-am schimbat caracterul, indiferent de vremuri. Ramas in mine un idilic visator

sâmbătă, 30 decembrie 2023

Filmele mele preferate din 2023

















In fiecare an, pe 31 decembrie, cum ar trebui facut de absolut toate outlet-urile cu premii, imi zic si eu insignifianta, dar mult mai intransingenta opinie (ca nu-s cu woke-isme, nu castig absolut nimic din laude si cel mai important....chiar cred ca m-am rafinat de-a lungul a vreo 15.000 filme, sa scriu esentialul...conform propriei experiente de viata....fix ca oricare dintre voi...c-o usoara predilectie inspre sinceritate, sub cea mai pura forma disponibila) despre cele mai bune 20 filme vazute. E al 2-lea an consecutiv, in care n-am ajuns la 20....dovada in plus, ca - chiar scriu despre filmele care au ramas cu mine. Fara influente, ma doare`n 14 de nota de pe Rotten, Metacritic si IMDB, care e consensul general (vezi mizeria de Killers of the flower moon, ori Barbie) si succesul financiar. E lucrul cu care ma mandresc cel mai mult de cativa ani, fiindca chiar imi dedic atentia, timpul, sacrific timpul pe care-ar trebui sa-l petrec cu familia/prietenii (sorry, chiar vreau sa termin filmul asta), imi iau notite, incerc uneori sa-mi deblochez sinapse si simturi (cand tema filmului depaseste valorile mele) si cred in continuare, ca-i cea mai la indemana provocare a ta - pentru tine, sa continui sa te dezvolti, sa te educi, sa-ti largesti inima-sufletul si mintea. Absolut orice capitol din viata mea, trecut-prezent si viitor, e atins de sutele de filme pe care le vad in fiecare din ultimii 13 ani. Dincolo de simtit, de plans si ras, cel mai mult iubesc la un film cand transcende tot ce-au indraznit ceilalti sa faca. La mine totul e despre curaj, vulnerabilitate, ingeniozitate si efort. Filmele au cam ramas singurul domeniu in care pot cere valori pe care nu prea le mai pot cere de la ceilalti. Si atunci....cele mai bune filme vazute in 2023

1)CEL MAI BUN FILM VAZUT IN 2023 - The Holdovers

2)The Zen diaries of Garry Shandling

3)Les chambres rouges

4)Upon entry 

5)Le sexieme enfant

6)The justice of Bunny King

7)Flora and her son

8)Sanctuary 

9)Oppenheimer

10)Past lives

11)Reptile

12)Leave the world behind

13)Shortcomings

14)Leo

15)Kompromat

16)Inside the yellow cocoon shell

La fiecare, am scris pe Facebook, exact gandurile de dupa vizionare. Ce m-a lovit, de ce am simtit ca as vrea ca fiecare dintre voi sa vada filmul asta si sa pot avea - dupa, o discutie pe subiect, de ce e o floare rara - curajul acelui scenariu. Ca traim, mai ales odata cu pandemia, o amortire a simturilor. La ce sa-ti mai provocam simturile, cand putem sa-ti dam sa inghiti pe nemestecate, via streaming, ce ti-a placut pana acum. Stai in plua mea in bula ta de adevaruri si informatii cu care esti ok, nu-i nevoie sa te provocam. Ba da! Mai mult ca oricand e nevoie sa gandesti, sa simti rusinea autosuficientei tale si sa te inhami la povesti DESPRE CEVA!. Un film care iti place e ca o tipa noua pe care vrei sa le-o prezinti si celorlalti...uite de ce-i wow. Toate cele 16 filme au trecut prin din ce in ce mai putin-permisiv, simt critic al meu. Toate te obliga sa cresti un pic, sa-ti largesti empatia, compasiunea, sa-i dai fricii si alte valente, sa intelegi ce anume te face om si de ce - da, poate ca empatia e cea mai importanta dintre toate...si cand nu esti de acord cu cineva, da-i intelegi parcursul, evolutia

joi, 21 decembrie 2023

Best Of 2023


 Best Of 2023....al 20-lea an. Cele mai bune 70 piese de anul asta

00.Intro Michael Giacchino - Leaving Home (Society of the snow OST)
1 - PIESA ANULUI 2023 - Pink - When I get there
2 - Linkin Park - More the victim
3 - Anne-Marie - Trainwreck
4 - Alternosfera - Aritmii
5 - Ed Sheeran - Salt Water (sper s-o aud LIVE in august 2024)
6 - Dermot Kennedy - One life
7 - Kelly Clarkson - Mine
8 - Matchbox twenty - Don`t get me wrong
9 - Sleep Token - Euclid (cele mai frumoase versuri dintr-o piesa, in 2023)
10 - Eyedrops - Ceva proaspat
11 - Andia feat Deliric - Pentru ca
12 - Ane Brun - How to disappear completely
13 - Beginners - Can`t get enough
14 - Chris Brown - Angel numbers/Ten toes
15 - Colbie Caillat - Buying time
16 - Devon Gilfillian - Love you anyway
17 - Diplo feat Kodak Black & Koe Wetzel - Wasted
18 - Dream Chaos/Medusa - I`m yours
19 - Ed Sheeran - End of youth
20 - Ed Sheeran - Head > heels
21 - Elle King - Out yonder
22 - Erika Isac - Femei
23 - Erika Isac - Tap tap
24 - Eyedrops - Bicicleta
25 - Fall out boy - Heaven Iowa
26 - Fontaines DC - Big shot
27 - Fontaines DC - Skinty Fia
28 - Grace Potter - Little hitchhicker
29 - Grace Poter - Futureland
30 - Grandbrothers - All the unknown
31 - Greta van Fleet - Sacred the threat
32 - Ice Spice feat Nicki Minaj - Princess Diana
33 - Indeep - Last night a DJ saved my life
34 - Jesse & Joy - Llorale a tu madre
35 - JID 21 Savage baby tate - Surround sound
36 - Kelly Clarkson - Chemistry
37 - Kelly Clarkson - High road (e un vers in piesa asta...nu stii de cate ori m-a bufnit plansul pe drum, cand ma intorceam de prin paduri)
38 - Kelly Clarkson feat Steve Martin - I hate love
39 - Keri & Butch feat ARG - Esente
40 - Killer Mike - Talk`n that shit
41 - Lil Wayne - 6 foot 7 foot
42 - Linkin Park - Lost
43 - Linkin Park - Massive
44 - Louis Tomlinson - Bigger than me
45 - Louis Tomlinson - The greatest
46 - Maklemore feat Livingstone - Sorry
47 - Maneskin - Gasoline
48 - Maneskin - Mark Chapman
49 - Miley Cyrus - Island
50 - Miley Cyrus - Jaded
51 - Niall Horan - Heaven
52 - Olivia Rodrigo - Love is embarassing
53 - Pink - Trustfall
54 - Portugal the man feat Unknown mortal orchestra- Summer of love
55 - Raye - Ice cream man
56 - Rita Ora - You & i
57 - Royal Blood - Shiner in the dark
58 - Sam Smith - Who we love
59 - Sophie and the giants x Purple disco machine - Paradise
60 - Tate McRae - Greedy
61 - Teddy Swims - Lose control
62 - The Beatles - Now and then (prima piesa remasterizata de inteligenta artificiala)
63 - The Chemical Brothers - Skipping like a stone
64 - The Rolling Stones - Whole wide world
65 - Tiny Habits - Embers
66 - Tiziano Ferro - Addio mio amore
67 - Troye Sivan - One of your girls
68 - Ultimo - Alba
69 - Uncle Lucius - Keep the wolves away

marți, 19 decembrie 2023

Drobul de ....cade



Ceva din adn-ul nostru ne face cel mai rau dusman posibil. Ne sapam groapa, nu meriti, o sa se intoarca impotriva ta, bucura-te cat dureaza. Mai toti anii mei de adult, avut prostia asta deasupra capului....nu te bucura, ca nu stii cand se intoarce roata. Si cand se intampla, rar, sa am momente de fericire pura, binecuvantari, divinitate, era acolo in subconstient (din copilarie cel mai probabil) un timer, ceva care-mi zice ca atunci cand mi-e lumea mai draga....

Probabil experienta de viata a si alimentat frica asta...de a ma bucura, la adevarata intensitate, de lucruri. Ca si cum, o primesc...dar nu o merit! E furata. Sau imprumutata. Avut acum vreo luna, cateva zile, una mai frumoasa decat cealalta. Ori pana atunci eram obisnuit sa fie accidentale. Si ca sa n-o tin in prostioare de oracol 90`ist, o sa trec un pic in alt registru. Ala in care-s suparat. Fiindca am observat ca EU - SUPARAT e cea mai buna versiune a mea. Cel mai true-to-myself, versiunea in care ma iau in serios si nu fac compromisuri de dragul vreunui castig. De unde vine oara frica, sau rusinea chiar, de a ma bucura de ceva ce chiar imi incanta simturile, imi valideaza parerea aia super-ok despre mine.....din scoala generala, nu? C-am crescut pe langa copii MAI ...ca mine. Cu mai multi bani, mai frumosi, mai destepti, mai mai mai. Cuibarit in mine un sentiment de inferioritate....caruia pana nu demult, ii ziceam: bun simt. Sit down bitch, be humble. Dar vazut destui care se bucurau si bucurau si bucurau de victorii, fara vreo jena. Deci se poate. Si poate nu-i doar de atitudine. Gasit in anii mei formativi 3 cuvinte misto: trust the process. Adica, ai incredere ca daca depui munca, ai rabdare, esti corect, diligent, respecti regulile...vor veni si rezultatele. Mai dureaza, aia e. Dar o sa vina si rasplata. Gandirea magica, norocul, coincidentele fericite....alea-s pentru cei nascuti in altfel de familii. A mea m-a programat pesimist. Fiindca de multe ori...de cele mai multe ori, la dracu 99% din cazuri, la mine drobul de sare chiar a cazut. Nu m-am considerat niciodata norocos. Din contra.

Si anul asta, parca a si subliniat mai mult decat in alti ani, ca da....e o jungla acolo si oricat ai vrea tu sa crezi in valori omenesti, adevaratii castigatori raman tot animalele, the alfa`s. Venit de peste tot, indoielile...valuri-valuri, frici noi, angoase noi. Simtit de multe ori abandonat. Singur.  

99% din 2023 m-am simtit SINGUR. Nici in pandemie n-am avut asta. 

joi, 14 decembrie 2023

We are bullshit


Undeva spre finalul Succession, cand totul a fost zis, facut si depasit, lui Kieran i-a fost data replica asta. Si-am zis doar, de la kindness is magic (acum cativa ani) c-o sa ma lepad de cinism, fiindca bunatatea...ca si iubirea, e un izvor nebanuit pentru a 2-a, a 3-a sansa, repunerea pe picioare a oricui. Dar a ramas ceva (de la Andrei Gheorghe probabil) in mine, ca tot e finele anului, ca esenta...nu doar a anului, a starii de fapt a tuturor. Cred ca frica e adevaratul Dumnezeu, energia care ne guverneaza. Veneam azi spre casa....n-am mai scris de 3 ani nimic pe blog.... Si cum sa scriu, cand ma simt mic, insignifiant, asertiv, deprimat. Nu stiu decat 2 persoane cauza...si nu neaparat din frica, sau rusinea mea. Dar e carapacea in care te bagi, cand n-ai chef sa...de fapt - stii ce? E tot frica. Vulnerabilitatea e peste mizeriile astea care presupun ca avem vieti de pisici. E una singura...si tot ne adapostim sub scutul fricii. Si daca stau gol in fata ta, CE?  Da, am avut nopti nedormite...si-am plans....si m-am simtit al nimanui,,,anormal.Trecut printr-o despartire (a 5-a oara...same girl), un fel de pansament pus pe-un suflet traumatizat....smuls DIN NOU cu patentul. Si uite c-am revenit la performativ. Stii ce-am inceput sa fac acum vreo 10 zile? O zic cu oarecare rusine. Inceput sa citesc prima oara in viata mea, o carte HOW TO......ca ultimul prost. Cum sa ai mai multa incredere in tine. In relatia cu ceilalti. Si o tinea in sus si-n jos baiatul asta, autorul, despre cum a avea incredere in tine, e afrodisiacul suprem, sa te reindragostesti de tine. Si-o vor face si ceilalti, dupa. Totul e sa vina din adancul tau. Sa nu para ca esti un cacacea.....ca ai nevoie de aprobarea lor. Vrut, capitol de capitol, sa renunt la carte (renuntat in cele din urma dupa 4 capitole, fiindc-am gasit si-n el frica...performance-ul, bullshit-ul). Cred ca-n fiecare, dar absolut fiecare om intalnit anul asta, am gasit replica lui Kieran din Succesiunea. We are bullshit. Ne prefacem si cand zicem ca nu ne prefacem. In fapt, suntem.....am fost mereu...niste copii care au nevoie de imbarbatare. Si-n lipsa ei, o mimam. Invatam de la altii, despre dinamica puterii, cum sa fii zmeu, dresor de lei, depunem eforturi indelungate (bani, job din ce in ce mai cu prestanta, partenerul ...care-i de cele mai multe ori un trofeu) ne amagim ca suntem puternici, ca duhnim a Andrew Tate si Trump. Bullshit. Suntem cat se poate de mici, inca plutim intr-o nebuloasa, fara harta.

Stii ce-a reusit cu adevarat sa ma imbarbateze, de fiecare data cand aveam nevoie. Da...si orele prin padure, sau infruntarea unor frici, muzica aia cu FIX versurile care-mi ating sufletul, diminetile cand subconstientul meu a reusit sa ajunga la o concluzie...un catarsis, alcoolul...sigur, dar pe bune acum: singuratatea. Statul cu mine. Cand am trecut prin absolut toate gandurile, toate mutarile - ca la sah...si-am zis ca tot ce sunt, toata munca, cat am cladit la rezistenta sufletului asta al meu, toata educatia, toti care chiar tin la tine, n-au vazut doar unul care mimeaza si zice ce vor sa auda. Dupa fiecare nor, intemperie, tristete, angoasa....depresie, INTOTDEAUNA, parca in intampinare, a venit si-un cer senin, o intoarcere acasa, in tine. Locul unde e suficient fix cat esti...si nu cat vor ceilalti, cu bullshit-ul lor, sa fii

joi, 14 mai 2020

Corona e doar un virus. Coroana insa....Game of thrones

A trecut vreun an de cand m-am lasat pagubas, fiindca nu mai conteaza ce spui...ci unde. Ce blog...facebook e ev mediu...lumea-i pe tik-tok. E pe naiba. C-a ajuns Terminatorul ca Dumnezeu...peste tot. Ridici o piatra...e Covid. De la paharul Starbucks al lui Cosoi (nu stiu de ce, am lapsus pe prenumele ei) la negrul de sub unghiile nefacute la salon - ale Andreei Marin, sau suvitele de meltean-manelist ale lui Kim Jong Un...totul a devenit infectat/afectat. Nu mai ai drepturi, fiindca cineva a tot dat cu stangul ..in drepturile noastre. Pentru inceput, chinezii, sigur. Wuhan. Laborator sau lilieci, 5g sau razboaie reci si invizibile. Cert e ca ne-am cacat pe noi de frica. TOTI. Ca dupa starea de urgenta multi viteji s`arata, bine....dar nu-mi zi tu ca toti paranoicii de acu`, nu aveau in perceptie, la sfarsitul lui martie, orice mic gest...care peste noapte, a devenit posibil-letal (dau noroc cu Gheorghe, beau din bidonul lui Ashley, tacco-ul ala nu e facut in cele mai igienice conditii - de Jose). E prima oara in viata mea, cand ceva ne-a afectat pe toti. Alteori era aterizarea pe luna, inceperea unui razboi mondial....acum si recunoasterea ozn-urilor de catre Pentagon, ne-a lasat schimbati climatic. Nu te-a afectat virusul, te-a afectat insingurarea, inchiderea a ce stiai drept - viata, punerea pe pauza a ... A TOT la naiba. Magazine, evenimente sportive, concerte, lansari de filme.
Bun. Ne-am numarat mortii, comentat stirile, contrat cu membrii familiei care nu erau la zi cu noutatile, pus mastile pe fata, platit pe ele banii de jeansii AIA, certat din orice fleac cu oricine - pe motiv de irascibilitate, cantarit si reevaluat stilul de viata, plans...sigur, stat la un ceai cu depresia...si acum, incepem sa vedem luminita....de la ce-ar putea fi, undeva prin august-septembrie (poate), sfarsitul tunelului. La normal n-o sa revenim anul asta. Si atunci, cum o sa arate noul normal. Pai, destul de asemanator cu vechiul normal....dar in acelasi procentaj in care adn-ul nostru e ca al primatelor. Vom fi ca victimele violentei domestice. Constienti...adica infricosati, ca oricand, ceva brutal, violent, abuziv, se poate intampla. Nu mai ai voie sa .....cutare, cutare, cutare. Trebuie sa mai lasam de la noi....iarasi. N-o sa mai privesti Italia cu aceiasi ochi....si pentru un timp, micile bucurii ale vietii - vor creste la nivel de perceptie. O bere la terasa, o tigara in parc la ora 22:01, sa poti injura din nou un medic....ca-i stii drept spagari lipsiti de empatie - nu eroi. Dar cel mai important lucru pierdut, dupa nr de vieti, e sentimentul de siguranta. E un ditamai semnalul de alarma, ca orice credeai ca ai...daca EI VOR...de maine, nu-l mai ai. Si n-are cine sa te apere.

luni, 5 august 2019

Alexandra



Credeam ca nu ma mai poate soca nimic. Ca le-am vazut, simtit, citit si auzit, pe toate. Intr-o perioada cu informatii updatate de zeci, sute de ori pe zi, in newsfeed. Cu atentate, masacre, dezastre naturale, morti bruste, scandaluri si documentare revelatoare. Nimic din toate astea, nu m-au socat adanc, la nivel de subconstient, precum cazul acestei copile. M-am gandit de ce.... La indemana, e ca nu eram maturizat emotional acum cativa ani, cand Ionut, baiatul surorii mele Nicoleta, a disparut din spatele blocului....si l-am gasit in cea mai neagra zi din viata mea, dupa o luna, mort - in Bistrita. Al doilea motiv, psihanalizandu-ma singur, este, fiindca nu obisnuiam sa relationez de la om la om, cu adolescentii, pana nu m-am atasat de-un alt copil fragil - greu incercat. Unul cu bun simt, isteata foc, la fel de dragalasa ca Alexandra. Cu tot viitorul in fata...fara sa stie ce monstri pandesc zilnic, in lumea asta din ce in ce mai hidoasa, scarboasa, agonizant de inumana.
Vara (anotimpul pe care-l uram din toti rarunchii), dar mai exact luna august, e luna in care tre sa supravietuiesc fara oazele mele de normalitate. Dobro - Gilda si Matei (Guerrilla de dimineata) - pastila mea zilnica, anticorpii care m-au facut sa nu plec din tara asta medievala - plina de smecheri, analfabeti, cretini, melteni, idioate si INTERLOPI. Tocmai se incheiase definitiv, Razboiul sfarsitului saptamanii, dupa vreo 14 ani de creativitate superba (emisiunea pe podcastul careia, obisnuiam sa adorm) fiindca Iulian Tanase (bacauan de-al meu) a vrut sa petreaca mai mult timp cu copii lui. La scurt timp - dupa, intrat si matinalul de luni-vineri, in concediu. Moment in care mintea mea a intrat pe pilot automat si-am zis sa iau o pauza de la tot si sa citesc 5 carti in engleza, propuse de staff-ul lui Jimmy Fallon (Tonight show - NBC). Si-n vinerea in care eram hipnotizat de povestea primei carti - The Chain, vad stirea cu Alexandra, cat imi fac o cafea. O data....de doua ori...3.....4.....5.....6....peste tot. Si brusc, in seara aia, s-a rupt ceva in mine...copil ucis cu politia la poarta, era titlul primei stiri share-uita de mine din toata povestea. Imi venea sa plang ...dar speranta ca poate e in viata si zevzecii astia din presa, n-au toate detaliile, s-au pripit, minte ghiju` ala libidinos....mi-au tinut lacrimile in frau. Urmat weekend-ul meu liber pe luna iulie si desi nu aveam chef de fotografii, am zis sa ma rup de uratenia noastra, a oamenilor...si-am plecat in Piatra Neamt, intr-o padure pe care-o admir pe Insta la un fotograf localnic. Degeaba. Deja era sadita in mine, tristetea ca un copil inocent (reprezinta partea din mine care se zbate sa mai creada in bine) a fost victima unui monstru sadic, un abuzator orb la tot ce e uman, un diavol ....culmea, purtatorul numelui pe care l-am iubit mereu, de la Andrei Gheorghe incoace. Daca nu te-ai intors ieri, pt concediu, din strainatate, stii deja toate detaliile. Alexandra a sunat de 3 (chiar 5 ori) la 112, iar normalitatea noastra....cea inchipuita, nu a putut s-o salveze. Cand copila asta a fost ucisa de ......ma abtin sa nu-l fac tot ce-mi trece prin minte, parca am mai aflat odata ca Michael e pedofil, ca mos craciun nu exista, ca dragostea nu tine, ca tot ce-i frumos e o iluzie fragila, fiindca realitatea din Romania....aia de care ne ferim, exista si fara aprobarea noastra. Copii traficati, interlopi mana`n`mana cu politia, cu procurorii, cu serviciile secrete, ca pe militieni ii doare`n cur pana si de copii, ca vrajeala tine loc de magie la adulti, ca exista tuneluri subterane pe care ne facem ca nu le vedem - pana nu ne lovesc in moalele crestetului. Dar dincolo de ce-i putred, stricat, abject, la sistemele noastre...la iluziile noastre, ramane crudul adevar, ca`n orice tara civilizata, Alexandra, dupa 3 apeluri la 112, ar fi fost salvata, acum era acasa - uitandu-se la seriale...poate ar fi prins sezonul 2 din Mindhunter (despre criminali in serie), poate credea si mai mult - ca vrea sa se faca politista...iar increderea noastra in normalitate - ar fi primit un boost, o reimprospatare.
Dar nu, trebuie sa mai ucidem cu totii, o parte din noi, aia naiva, aia care spera. Tre sa mergem mai departe, stiind ca un mosneag de 66 ani, frustrat sexual, reprezentant al atator scarbe de care m-am tot lovit in astia 34 ani de vorbit ca`ntre baeti`, a rapit, violat, ucis si incinerat, o floare rara, firava si lipsita de aparare...ca tot ce-a mai ramas frumos la tara asta.
Poate-i lipsit de logica, dar din vinerea cu adevarat NEAGRA, am dezvoltat o antipatie, o ura, un dezgust, fata de mosnegi. Ii privesc cu scarba, cu ura.....parca voi erati aia de incredere, aia buni(ci) . Poate aveau dreptate tinerii care va faceau comunisti, plini de ura, ranchiuna, invechiti, cadavre umblatoare.
Nici astazi parca nu pot reveni la normalitate, fiindca am impresia ca realitatea noastra era o gluma proasta.