Cam Brady şi Marty Huggins...adică Will Ferrell (pe care-l urmăresc şi citesc zilnic pe Twitter) şi Zach Galifianakis (pe care mulţi îl plac din Hangover, Due Date sau barabula din Puss in boots) pe care l-am urmărit 3 ani în Bored to Death (HBO) - sunt 2 congresmani candidaţi în Colegiul din Carolina de Nord. Nu ştiu câţi urmăriţi Real Time with Bill Maher, pe Wolf Blitzer, Jimmy Kimmel, Fallon, Leno, Letterman sau Conan. Toţi urmăresc politica republicanilor şi-a democraţilor, care se tot ciondănesc de vreun an pt alegerile prezidenţiale de la finalul acestei toamne. Mai nou văd că apar şi-n filme o parte din gazdele acestor show-uri.
După 21 Jump Street, am zis că The Campaign va concura la comedia anului. Wrong. Da, am râs...da mi-au plăcut aluziile lui Galifianakis - transformat într-un Ned Flanders (The Simpsons) ceva mai grăsuţ, cât s-a străduit Ferrell că nu fie DIN NOU George W. Bush, deşi l-a jucat şi-l joacă atât de bine în sketchuri. De fapt...întreg filmul pare un sketch lung-metraj Saturday Night Live, unde atât Will cât şi Zach au găzduit emisiunea. Dylan McDermott a.k.a Tim Wattley (American Horror Story) e pe rând, şeful de campanie al amândurora.....drept-dovadă că fraţii Motch - jucaţi de John Lithgow şi de Dan Akroyd (Koch ăia din realitate) numesc ce congresman se potriveşte cu interesele lor (aici, de a deschide 3 fabrici cu chinezi în oraş).. Cu scenaristul de la The Other Guys şi regizorul de la Meet the Parents...aveam aşteptări mai mari.
Campania electorală, de la vrăjeli absurde, măgăriile nepoliticoase, copiii vulgari, atacuri lipsite de logică, pocnitul unui bebeluş (de-ar fi auzit ei de Traian Băsescu....) şi chiar a lui Uggy (căţelul din The Artist), le ridică mingea la fileu acestor 2 comedieni naturali, care te pot face să râzi şi fără să-şi propună asta (eu am tot zis c-ar trebui lăsaţi să prezinte Oscarurile).
Cam, după vreo 4 mandate în funcţie, e implicat într-un scandal sexual, după ce sună la o familie de creştini puritani şi lasă un mesaj porcos. Totuşi, ţinând cont cât de uşor e de prostit americanul şi că nu are contracandidat, alegerea e doar o formalitate......asta până apare Marty - pămpălăul care nu poate deschide o uşă (aluzie la George W. Bush), cu o familie supraponderală. Sondajele îl arată când pe unul, când pe celălalt, câştigător, apar sex-tape-uri, stereotipuri cu republicani nostalgici cu gândul la sclavie, clipuri cu fiul contracandidatului, se împuşcă, se fură şi alegerile, se marşează pe slogane pt prostime:America-Iisus-Libertate, pe talibani şi musulmani. Nu-i rău...dar poate e din cauză că ţine doar 85 minute.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu