A trecut ceva vreme de la Quantum of Solace...film care cumva, rămâne 007-ul meu preferat. S-a muncit, a fost întrerupt când MGM-ul a intrat în faliment şi nu mai suporta costul de 230 milioane. Promovat la fel de intens...poate mai mult, decât ultimul Dark Knight, Skyfall merită aşteptarea. Ca şi-n Casino Royale sau Quantum of Solace, acest al 23-lea film 007, începe cu o lungă secvenţă de acţiune, adoptată credibil la fişa postului unui agent secret în zilele noastre...fie el MOSAD, MI-6 sau CIA: terorism. Cineva fură o cartelă cu baza de date a agenţilor acoperiţi, infiltraţi în celule teroriste....şi bineînţeles că-i divulgă, unde altundeva decât pe You-Tube..
Scopul nefiind contraspionajul sau şantajarea pt bani, nici eliberarea unor deţinuţi.....ci răzbunarea pe M (Judy Dench).
Daniel Craig...James Bond-ul meu preferat, face acelaşi cuplu perfect cu M (care pare fata Bond perfectă), ca şi cu regina la Olimpiada de astă-vară. Asta şi pt că 007 e parte a patrimoniului britanic. Şi-n Skyfall, Marea Britanie e superbă. Atunci când plouă în special.
Trecut printr-o moarte din care ştii că are să iasă ca măslina într-un pahar de martini, Bond se refugiază în substanţe (?) şi-n alcool (cel mai uşor fiind Heineken-ul de după sex), îşi iese din formă....până un atentat preventiv trezeşte patriotismul din el şi-l întoarce în U.K, alături de un Q mai ţâcă, ca niciodată şi un nou-posibil viitor M (Voldermort Ralph Fiennes), un pistol cu amprentă şi-un brav banal emiţător radio...urmează să-l găsească pe un fost agent 00 (normal că Javier Bardem - cu o frizură şi mai penibilă decât în No Country for Old men).
Da...există şi-o Bond Girl (Severine), dar într-un cinism uşor de înţeles de către orice misogin, aceasta valorează mai puţin decât un pahar de whiskey de 50 ani.
Citeam în Esquire-ul de toamnă, că s-a încercat o revenire la clasicul Bond. Corect. Nu doar superbitatea de Aston Martin, cât mai ales filmările în Scoţia şi în mod deosebit umorul întâlnit în anii timpurii la Sean Connery şi Roger Moore. Nicăieri mai multă seriozitate decât la inteligenţa matriarhală exploatată suficient de îndelung şi bine la M...şi (să le zicem) păcatele ei din trecut.
Locaţiile exotice, costumele impecabile (din nou Tom Ford), scenele de acţiune veritabilă (cât mai putine CGI-uri şi cât mai multe cascadorii), discuţii pline de şarm, poezie, dragoni komodo, Turcia, China şi Scoţia, bătăi fără cuvinte (astea-mi plac), Heineken dar şi Martini...în 140 minute de încântare....la finalul cărora nu ştiu cine mi-a plăcut mai mult: blondul Javier Bardem (Silva este printre cei mai credibili răufăcători din filmele 007, ca cyber-terorist posibil gay), dame Jude Dench sau extrem de şarmantul blond Daniel Craig. Echilibrează perfect exuberanţa cu realismul şi vă promit că dacă o să-l vedeţi, în pofida titlului (Skyfall e locul naşterii lui James) filmul rămâne cu un bărbat care sfidează gravitaţia. Un mare plus, a fost că deşi sala s-a umplu 3/4, n-am auzit nici un pâs, nici un telefon. Coincidenţă sau respect, m-am simţit foarte bine la îndrăzneţul 007 - Skyfall.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu