Eram la muncă azi, de ziua mea preferată şi mă gândeam că n-o să vină nimeni la 13:30 la Step Up 4...astfel încât credeam că voi avea sala la dispoziţie la fel ca la Savages, acum 2 zile. Noooot. Pe jumătate s-a umplut, de tineri, seduşi de primele 3 părţi, de trailer sau poate de titlu.
Dacă aveţi încredere în mine, mergeţi să vedeţi filmul ăsta la cinema, cu sunet dolby-suround şi cu ochelarii 3d pe ochi. Altfel nu ştiu dacă merită. O să faceţi dragoste cu el.....dar orgasm sigur nu aveţi dacă-l vedeţi de acasă.
În afară de Moose (puştiul incredibil de simpatic din partea a 2-a şi-a 3-a), nu vă aşteptaţi la prea multe similiarităţi cu restul francizei.
Dar la dans, mult peste ce vedeţi la emisiunea la care mă uitam doar pt Mihai Petre (Dansez pt tine)...se pricep. De asta spun că sunetul şi imaginea 3d contează 60%.
The Mob....trupă - nu de dans stradal...ci de dans artistic, în orice decor (pe maşini în trafic, în galerii de artă, în port sau în sala Consiliului Local) e trupa polivalentă multiculturală din Miami, care încorporează pasiunea cu care te naşti, munca de olimpiadă şi frumuseţea. Se înscriu într-un concurs care asigură nişte bani-buni (1 mil $), trupei ce ajunge prima la 10.000.000 vizualizări pe You-Tube. Şi-n loc să danseze la un concert JUSTIN-BIEBER sau să încorporeze şi-o pisică în clipuri, băieţii şi fetele se chinuie, spre deliciul meu, s-o facă THE HARD-WAY.
Fiind un film comercial, pt generaţia vampiri-messenger-facebook-reality show-uri, există şi-o poveste de dragoste (puţin manifestată) între un el simpatic-modest, angajat ca ospătar la firma tatălui EI...superbă (nu de alta, dar e machiată discret şi seamănă incredibil de mult cu febleţea mea, de la The Voice sezonul 1 - Dia Frampton) între Sean şi Eddy...Glumesc. Ei sunt doar băieţii care împreună cu dj, artişti vizuali şi dansatori stradali, pun bazele acestui flashmob. Aşa...deci Sean şi drăguţa Emily Anderson (fiica unul dezvoltator imobiliar de lux)
Emily dă audiţii la o şcoală de dans omonimă în şcoli cu Harvard sau Yale.... dar acceptă ca muză, trupa băieţilor sus-amintiţi, deci acceptă să fie în The Mob.
Mă simt uşor ridicol să scriu impresiile despre un film care e mai degrabă, cinematografic vorbind, un videoclip tehnic. E mai uşor să-l vedeţi...să vă bucuraţi de mişcările tinerilor ăstora, de soundtrack-ul ce alternează hip-hop-ul cu dubstep-ul, cu rock-ul şi cu slow-tempo pop-ul. E un film de imagine.
Intriga, oricât ar fi de simplistă e bine-folosita....pt că nu e de dorit să vii cu un scenariu greu, care să eclipseze dansurile astea incredibile. Coregrafii din spatele filmului, merită premiaţi pe undeva.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu