Prima dată când am auzit de Scufiţa Roşie (Red Riding Hood - 2011) remixat pentru fanii Twilight, mi-am făcut cruce şi-am scuipat de 3 ori. Nu-i departe nici Snow White and the Huntsman de această apreciere. Îmi place Charlize Theron, o ador pe Kristen Stewart şi-l simpatizez pe Chris Hemsworth (am impresia că tot trebuie să repet a.k.a THOR)......dar bine ar fi să se termine aici aceste revitalizări ale poveştilor cu care am crescut.
Dacă iniţial vânătorul este trimis în pădure de regina cea rea, să-i facă de petrecanie Albei ca Zăpada, să-i aducă inima, vrăjitoarei care se hrăneşte cu tinereţea şi frumuseţea celor din jur........în filmul ăsta, Vânătorul e eroul care întoarce armele, luptând pt înfrângerea reginei Ravenna (Charlize Theron) şi mai ales s-o apere pe Albă ca Zăpada.
O încercare puerilă, care s-a vrut comedie, a fost tot anul ăsta, Mirror-Mirror. Deşi apropiate ca si tematică, ăsta are efecte speciale ceva mai scumpe, mai impresionate. Undeva între Alice in Wonderland, Narnia şi Avatar.
În special Dark Forest şi opusul ei - un ţinut magic făcut parcă pt reclame la odorizante de aer, unde ciupercile clipesc, cerbul se transformă în fluturi, zânele ies din penele unor păsări şi călăresc iepuri, iar soarele îi mângâie pe toţi.
Partea stupefiant de enervantă, (pe lângă 2 cretini care puţeau îngrozitor de tare a prostie - lângă mine) o reprezintă piticii (bine că apar doar jumătate din film) şi jocul previzibil şi lipsit de cea mai mică substanţă a lui Kristen Stewart, care aşteaptă cel mai mic motiv să plângă.....fiind totodată un fel de Ioana D`arc, şi asemănările cu Lord of the Rings ale filmului. Total lipsiţi de credibilitate mai sunt piticii de aici. Deşi micşoraţi digital toţi, n-ai cum să nu-i recunoşti din N filme britanice bune, însă aici nu reuşesc decât să te scoată din sărite cu tot ce spun şi fac. Prea multe săbii, prea multe lupte care n-au cum să nu te trimită la Game of Thrones. Mă uitam în sală şi mă întrebam ce naiba vor înţelege fetiţele venite cu părinţii, când o văd pe Albă ca Zăpada îmbrăcată în armură, luptând cot la cot cu o armată şi cu mama ei vitregă: regina....sau pe Vânător - sărutând-o fără prea mare logică, pe Albă ca Zăpada, aducând-o din nou la viaţă. Partea bună, pe lângă efectele spectaculoase şi jocul lui Charlize (deşi Julia Roberts parcă a fost mai interesantă în Mirror-Mirror), rămâne subtextul, relaţia dintre frumuseţea pe care o are femeia şi puterea ei... căutând ceva superficial. Chiar spunea Charlize într-un late-nigh show, săptămâna asta: că e uimitor cum percepţia asta: că femeia se ofileşte ca o floare când îmbătrâneşte în timp ce bărbatul devine mai bun - ca vinul, a rămas valabilă şi-n 2012. După ce vedeţi filmul, să-mi spuneţi dacă nu vi se pare că partea Ravennei a fost inspirată din clipul Madonnei - Frozen.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu