Men in Black 3 - Impresii

Acum 15 ani, a trebuit să muncesc pentru primii bani de film, văzut la cinematograful Central din Bacău, adică Men in Black, pe care l-am văzut cu sor` mea Oana. A rămas un film drag şi de fiecare dată când auzeam de Bărbaţii în negru, nostalgia mă legăna până o parte din mine era transpusă în anii 90.

Cumva, după atâţia ani şi atât de multe filme văzute (vreo 500 numai la cinematograf) am mers la Men in Black 3d în aceeaşi zi cu lansarea mondială ..... chestie care nu era posibilă în 1997, când aşteptam şi 2 luni să apară un film lansat în State, când torrentele nu existau.

Se înţelege că indiferent cât de neinspirat sau repetitiv ori lipsit de originalitate avea să fie partea a 3-a (cu un scenariu propus încă din 2002 de Will Smith), nu-l pot critica, pentru că-i o parte din mine mult prea dragă. 

Partea a 3-a, făcută de acelaşi regizor ca şi a II-a (2002), reia tema memoriei lui K (Tommy Lee Jones)....ba chiar a existenţei lui, într-o versiune cu tehnologie învechită a MiB. Extrem de scump la vedere K, apărând simbolic, la începutul şi finalul filmului, este substituit de un K mai tânăr (Josh Brolin - la a 3-a colaborare cu Tommy Lee Jones), în America anului 1969. Adică J trebuie să se întoarcă în timp din cauza unui crustaceu fără o mână [pe nume Boris] de pe altă planetă, evadat din închisoarea de pe lună (cu ajutorul mult prea antipaticei Nicole Scherzinger), după 40 ani de încarcerare. Planul lui: să se întoarcă în timp, în ziua în care K e ucis/sau a creat un scut pentru Pământ la Cape-Canerval Florida (prima misiune pe lună), i-a criogenizat şi distrus o mână lui Boris Animalul Boglodit ...a oprit invazia planetei de neamul lui şi l-a arestat.

K-ul din 1969 nu numai că nu mai e morocănos, dar e chiar vioi, îndrăgostit (Agent O) şi foarte respectuos când vine vorba de înţelepciunea ce derivă dintr-o plăcintă.

Dacă nu eraţi prea tineri în 97, atunci veţi recunoaşte câteva glume din prima parte şi-n Men in Black 3, câteva decoruri puţin updatate .... aceiaşi extratereştri ridicoli şi scârboşi, acelaşi Will Smith cu rol de învăţăcel...dar şi glume bune noi - cu trimitere la cum se descurcă J în anii 60, când rasismul era în floare, sau unul dintre scenarişti, aici şi actor, în postura unui extraterestru atotştiutor care vede simultan - toate versiunile posibile ale viitorului (Griffin - îl ştiu din A Serious Man), ori ridiculizarea lui Andy Warhol (Bill Hader din SNL) sau Gaga şi Bieber - extratereştri.

Ce mi-a plăcut întotdeauna la K din primul film (Tommy Lee-Jones) mi-a plăcut aici şi la tânărul K (Josh Brolin) şi anume, că e amuzant fără să ştie. Şi ce o să vă placă mai mult ca sigur după ce-l vedeţi, e finalul surprinzător de dulce şi uşor romantic şi că Will Smith pare să nu fi îmbătrânit. 

Păcat că 3d-ul se simte în plus, cu 2-3 excepţii.
Încă o surpriză plăcută: coloana sonoră cu Pitbull, pe care nu-l suport din principiu, aici e acceptabil

Mulţumesc de citire şi vizionare plăcută.