Până nu demult, ignorasem cele 10 sezoane din American Idol, deşi Kelly Clarkson (câştigătoarea primului sezon) e una dintre cântăreţele mele preferate, la fel cum devine acum, superba Carrie Underwood. După finalul X Factor din 2011, eram curios cum arată American Idol (unde Simon a fost în juriu) şi-am văzut 2-3 emisiuni, cât să încep să urmăresc toate cele 40 show-uri din 2012.
Formatul e oarecum diferit de restul talent-show-urilor...şi poate ăsta-i unul din motivele pentru care e cel mai iubit şi urmărit. Cu Ryan Seacrest la cârmă, cu Steven Tyler, Randy Jackson (producător) şi Jennifer Lopez în juriu......audiţii de 1 minut în care s-au cântat piese nu atât de cunoscute, fără negativ, American Idol chiar merită să fie în fruntea emisiunilor dedicate muzicii.
Pentru că nu întotdeauna juriul a avut nervul de a critica şi-a veni cu criticile constructive, Jimmy Iovine (producător şi CEO - Interscope Records) a fost mereu acolo să culeagă huiduielile...ca suplinitor al călăului Simon Cowell.
După preselecţii în mai multe state, şi 100.000 concurenţi preselectaţi, o bună parte din show s-a bazat pe top 12 (Colton Dixon, Deandre Brackensick, Elise Testone, Erika Van Pelt, Heejun Han, Hollie Cavanagh, Jeremy Rosado, Shannon Magrane, Skylar Laine, Joshua Ledet, Jessica Sanchez şi Phillip Phillips)...cu care vor merge în vara asta şi într-un turneu prin S.U.A.
Emoţia şi talentul sunt ingredientele de bază în Idol. Adică s-a plâns mult, s-au luat decizii care au durut în interiorul show-ului şi mai ales dincolo de ecran (normal că m-am implicat în discuţii săptămânale pe Facebook şi Twitter).
Fiind la al 11-lea sezon, Idol are în spate o echipă de producţie, pe lângă care cei de la Românii au talent par amatori. În urmă cu câteva săptămâni chiar s-au gândit să ţină preselecţiile pe un portavion marin...şi-apoi ţin`te zgomot cu decolările şi aterizările de acolo. Audienţa finalei: rating 6.1 cu 20.7 milioane telespectatori.
Foarte simpatică de urmărit a fost relaţia dintre concurenţii finali, prieteniile şi micile animozităţi dintre ei. I-au cazat într-o vilă doar a lor, Ford i-a susţinut financiar - după ce-au jucat în reclame săptămânale, unii au primit şi maşini (inclusiv mentorii finaliştilor Jessica şi Phillip), au apucat să fie remarcaţi pe covorul roşu, au fost invitaţi în late-night show-uri şi şi-au creat fiecare câte-o bază de fani solidă.
După ce-au rămas doar 2: Jessica Sanchez (respinsă de 2 ori la Americas got Talent, acum 5 ani) şi omul meu: Phillip Phillips, a venit rândul marii finale, în Teatrul Nokia din Los Angeles, în serile de marţi şi miercuri (22-23 mai 2012).
2 concurenţi diferiţi: Jessica cu o voce mult mai matură decât vârsta ei (16 ani), Phillip - compozitor, instrumentist şi vocalist cu urme de Joe Cocker, Mumford and Sons sau mai ales Dave Mathews Band, în sânge. Povestea lor a început în condiţii similare, a continuat în aceleaşi auspicii (au avut chiar parte de o paradă şi-un concert în oraşul natal) ...dar avea să se termine cumva diferit, pt că doar 1 putea fi American Idol.
Ultimii 10 concurenţi au revenit pe scenă pt câteva cântece, câştigători din anii trecuţi au venit în rândurile din public să-şi aducă aminte de unde-au plecat, finaliştii au cântat din nou cu voci consacrate ale muzicii, au fost şi câţiva invitaţi în recital: Neil Diamond, Rihanna
şi chiar juriul, adică Jennifer cu Wissin&Yandel şi Flo-Rida, Steven cu Aerosmith...au rulat momentele amuzante din timpul întregului sezon, greşelile flagrante, amintiri create în jurul American Idol.
Unul dintre câştigătorii morali ai show-ului, o voce deosebită, Joshua Ledet a avut câteva ocazii de a rămâne o ultimă dată în atenţia fanilor şi mai alea a caselor de producţie, cu această interpretare church-powerhouse, în care toată muzica din el a fost exorcizată din plăcere:
Nici Jessica, care ar fi putut la fel de bine să câştige (va scoate un album mai mult ca sigur), în câteva luni, nu s-a lăsat mai prejos, având câteva cântece uimitoare, dintre care acestea ar fi cam cea mai speciale:
Bee-Gees au fost omagiaţi de către Joshua, Deandre, Colton, Heejun şi Jeremy într-un mix medley drăguţ.
Pentru mine, unul din cele 3 momente ale serii, a fost duetul Hollie Cavanagh-Jordin Sparks - You`ll never walk alone (imnul echipei care-a susţinut-o pe Hollie în concurs - Liverpool)
Al doilea a fost ridiculizarea lui Jimmy Iovine, care i-a pocit numele lui Jennifer Lopez în mai bine de 20 rânduri, spunându-i Jessica, sau mica surpriză pt Randy Jackson, care-a tot lăudat diferiţi concurenţi, că sună atât de bine, că ar putea cânta chiar şi cartea de telefoane......ceea ce băieţii au şi făcut....ori chiar o foarte originală cerere în căsătorie, a lui Ace Young către Diana DeGarmo (2 foşti concurenţi).
Până se va opera şi se va apuca serios de muzică, clipuri, compus şi turnee, de la Phillip mi-au rămas câteva clipuri bune, printre care Volcano şi Fat bottom girls
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu