Ca şi Valentines Day, Halloween-ul e încă privit susceptibil de patrioţii care cred că, Crăciunul, Paştele, Ziua Femeii şi alte sărbători, sunt scoase din desaga tradiţională. Frica este cel mai sincer sentiment dintre toate. De ce să nu sărbătoreşti spaima, întunericul, liniştea şi necunoscutul, groaza, ghinionul şi imaginaţia bogată a unor scenarişti? Nu cred că genul horror s-a născut odată cu filmul sau cu romanele. Sigur se găseau motive de spaimă atunci când un agricultor pregătea o sperietoare de ciori, când un domnitor decapita familii, când religia condamna la moarte eretici. Fiecărui om îi este frică. Chiar şi neînfricaţilor....sau mai bine zis, cei care reuşesc să-şi domolească frica, cât să acţioneze. Frica de înălţime, de dentist, de moarte sau singurătate, de viol, de bătaie, de sărăcie, respingere, de carusele într-un parc de distracţii, de câini sau de un ac de seringă...toate astea sunt în natura noastră. Să ajungi să te bucuri de frică e ca şi cum ai da în drumul tău peste un animal sălbatic, fioros, care te urmăreşte. După un anumit timp tot te vei întoarce, poate să-i spui un cuvânt, poate să-l atingi. Încă din 93 obişnuiesc să mă uit la filme de groază. Primii mei fiori au venit din partea unor colege de clasă, în şcoala generală. Tuturor ne-a fost frică de o fată. Nu fizic....ci era frica de a-i spune ceva, de a fi natural în preajma ei. Apoi au venit Dosarele X. Emoţii intensificate, fiori de-a dreptul pe şina spinării, creaturi, extratereştri...da şi astea, dar cel mai mult mă temeam când era vorba de o conspiraţie guvernamentală. După sute, poate chiar mii de filme de groază, puţine lucruri mă mai sperie într-un film. Alea care ţin de oameni...de provocarea unui rău fără un motiv, alea poate. Da, l-am omorât de Ion, dar se culcase cu nevastă-mea Maria. Asta o-nţeleg. Până şi pe criminalii de prostituate îi înţeleg. Dar sunt răutăţi comise patologic. Millennium e serialul care m-a fascinat tocmai pentru că a studiat chestia asta.Apoi a fost Zodiac sau Funny Games U.S, unde violenţa unei persoane nu era vindicată. Obişnuim să vedem acte sadice şi să spunem: l-aş împuşca pe ăsta, i-aş tăia gâtul, i-aş băga capul într-o oală cu apă fierbinte. Dar dacă nu poti? Dacă răufăcătorul nu e prins?
Înapoi la sărbătoare. Uite, până şi cu termenul am o mică problemă: îmi plac bostanii, machiajele, costumele şi măştile, accesoriile glumeţe (degete, mâini tăiate) dar să te îmbraci într-un costum sexy şi s-o ţii în petreceri prin cluburi (cum e Jessica Alba sau Paris Hilton)....nu cred că asta-i modalitatea de a te bucura de Halloween.
Să zicem că un prieten bun, dintre cei care ştiu că-mi plac cimitirele, m-ar întreba de ce. Despre ele e spus" loc de odihnă, loc cu verdeaţă. Sute de morminte şi obiecte ornamentale...ce e de plăcut? Când am ajuns prima oară în Riccione (Italia), am vrut să văd cimitirul. În Paris am vrut să văd catacombele imediat ce am aflat de ele. Poate pentru că-n locurile astea de odihnă veşnică(?), stau cei care au trecut prin frica supremă.
Mi-am propus pentru Halloween-ul ăsta să tai bostani, să caut măcar 5 filme bune de groază (Dark night of the scarecrow, Don`t be afraid of the dark, The Fog, The descent 1 şi 2, New Nightmare şi preferatul meu: The blair witch project) şi să filmez un clip. În afară de asta, am vrut să mă leg de un ţigan. Vineri, în timp ce schimbam locaţia pentru clipul de Halloween, în autobuz, un ţigan asculta manele fără căşti. O staţie, două, trei, patru, cinci...toată lumea se uita la el....nimeni nu a îndrăznit să-i spună ceva. Când am coborât din autobuz, am profitat de faptul că oprise la semafor, i-am bătut în geam şi i-am arătat căştile plus un deget. Se uita la mine foarte nedumerit. Luarea de atitudine e o frică pe care mulţi dintre semenii mei o au. Altfel, ei merg de Halloween (de fapt nici măcar atât, pt că sâmbătă nu e Halloween ci duminică şi luni) în cluburi îmbrăcaţi într-o chestie chinezească şi se giugiulesc pe aceeaşi şi aceeaşi muzică.
Ca şi pentru clipul din 2010 (cu o pisică) nici la clipul ăsta n-aş vrea să dau prea multe explicaţii. Cine înţelege de ce am făcut-o, bine....cine nu, să mă întrebe faţă-n faţă.
2 comentarii:
Doar atât!? Asta e o copilărie! TREBUIA FILMAT COLOR.
lA CÂTĂ RECLAMĂ I-AI FĂCUT MĂ AŞTEPTAM LA MAI MULT.
Tu ăla de la mediu, IPMIst fruntaş ai ajuns să poluezi râurile cu mortăciuni ;))
RRuşine! ( totuşi cred că l-ai scos din apă după filmare )
adevărul e că pălesc pe lângă câte animale ai omorât tu....şi alea erau vii. şi le-ai şi mâncat, nu doar ars. cred că şi dacă aveam filmatul de la Moineşti, cu motocicleta şi era ceva mai dur.
Trimiteți un comentariu