Regrete

Nu am regrete, nu imi pare rau de nimic, fiindca destinul m-a adus cu persoana asta, am copilul asta, sunt fericit. WHAT THE FUCK ARE YOU TALKING ABOUT?

Sigur ca unii dintre noi sunt multumiti cu viata pe care-o au si n-au fost nevoiti sa apeleze la introspectii, sa-si priveasca la microscopul sufletului, viata si oportunitatile pierdute. Dar mai sunt si unii care regreta aproape zilnic, decizii luate, cuvinte spuse sau taceri lasate sa dilueze sentimente, lipsa indraznelii, ca nu te-ai transformat in Hulk in trafic si l-ai lasat pe bou sa-ti strice ziua si somnul pe cateva nopti (odata cu increderea de sine). Nu-ti plac oamenii care traiesc in armonie cu hazardul? Bai, s-au intamplat lucrurile astea fiindca n-a fost sa fie ce visam, ce doream cu ardoare....dar la cat amar am inghitit deja in anii astia, mai conteaza inca o ocazie irosita? Si totusi, unora nu le trece absolut deloc prin minte, c-ar fi putut avea casnicia, casa perfecta, copiii perfecti, incredere deplina in partener....cu prima fata de care ti-a placut vreodata, cu prima iubire. Sau ca putea sa-ti si placa locul de munca, nu doar salariul....daca si cu parca. Noup. Oamenii sunt absolut fericiti unde sunt, fiindca....oricum, ce rost are sa iti bantui propriul trecut? Pai - la mine cel putin, se numeste - a fi corect cu mine insumi. Da, imi place sa-mi rup bubele, fix cand incep ranile sa para ca se vindeca. Ma duc in multe gauri negre....calatoresc in gand des...trecut si viitor. Si nu doar in ce ma priveste. Ma bag si-n borsul altora. De multe ori cred ca i-am sfatuit corect pe unii oameni dragi, care, neascultandu-ma, acum tre` sa se minta ca-s ok si cu raul mai mic. 

Cum sa nu ai regrete? Bine, stiu cum. Ai facut alegerea (facila) ca-i mai usor sa traiesti acceptand fatidicul, cu bune - cu rele. La ce ajuta sa-ti para rau ca nu ai facut tot ce tinea de tine. Pai, in primul rand, cred ca ajuta la ce conteaza cel mai mult pentru sanatatea ta psihica: respectul de sine.

Eu prefer sa ma injur, sa plang uneori, sa stau cu depresia, sa rezonez cu versurile unor piese...sa stiu ca nu sunt deloc unde as fi vrut sa fiu....decat sa ma mint frumos. Ma gandesc ca-i datorez copilului din mine, sa stie ca nu mi-am schimbat caracterul, indiferent de vremuri. Ramas in mine un idilic visator