duminică, 20 iulie 2025

Povestea cu Electric Castle








Plecarea era la 4...si da, pe-un intuneric superb infratit cu racoarea si c-o ceata ademenitoare, la patru, noi trei (eu, Adrian si Diana) eram ba pe strazi pustii, cand intr-o benzinarie, cand la un magazin de cartier sa alimentam si viitoarea sete. Planuit un pic concertul asta...aveam 2-3 asteptari si-n rest, da - o recunosc, teama c-o sa apara probleme. E teapa cu cazarea, te pierzi de ei, ploua si e frig, o sa iti fure telefonul sau il pierzi, sau il scapi cand se imping in tine, n-o sa-ti ajunga banii, tu nu poti sa dormi decat in patul de acasa. Drumul a fost specific diminetilor aievea-matasoase, in care colinele, padurile si strada care te insotesc, sunt daruri pentru fotografii gospodari. Curand, oriunde ma uitam, vedeam inc-o poza de 500px...si inca una. Cu un soundtrack asigurat de mezina grupului nostru (intrerupt semi-politicos de cate-o piesa de-a mea sau a lui Adrian) si cu cate un cadru furat in graba de: ne asteapta un drum de 400 km, ne-am lasat ghidati de atotstiutorul Waze in superbe peisaje unguresti, mai ciugulit o cafea, un Marlboro 7, un sandwich si glumite de: uite ce chef de joaca avem si pe oboseala...si sub amenintarea....promisiunea de fapt, a ploii, ne-am apropiat de urbea lui Boc. Cu manele pe post de perfuzii (aparent, Diana noastra primea ca Greuceanu, inca un strop de energie din trilurile lui Vali Vijelie & co) si cu deja cateva poze/amintiri faine, ne-am aliniat la furnicarul Electric Castle...impreuna cu j`de`mii de tineri din proximitatea Iulius mall, de unde conveniseram sa ne facem accesul in Bontida mai facile. Civilizatie nene...bratari, pui bani pe ele si platesti cu un mini-card atasat la mana. Deja credeam ca am intrat in ritmul agitat-aglomerat anxiety-inducing al festivalului...cu Dude - park your car....

O ciorba de tot borsu` mai tarziu, ne cautam cazarea. N-o fost cazarea pe care-o voiam....nici cazarea pe care-o meritam, dar barem fiecare a avut camera, patul...si tv lui agasant. Timpul a zburat repejor, ploaia se intetise....dar hey, Justin TimberLAKE...`nough said...si dac-o fi sa fie rau, macar o sa fie memorabil. And boy....was it..... Nu stiam maica la ce ne inhamaseram....ca vitele...in namol si frig. Nu zic, ca un pupic de la cine conteaza, nothing else matters cand ajungi finalmente, dupa ore pe drum si stres si nervi si agitatie si zeci de minute in trafic...la vreo 500m de Timberlake, parca te lasi abandon in mrejele muzicii (panaceul ala universal, la multi dintre noi). Pelerini de jur-imprejur, dar pe bune daca mai conta orice altceva decat piesa aia pe care-o stii...si p-i`lalta si inca vreo 10. A fost ce ma asteptam? Nu, dar nu-s neaparat in corul celor carora nu le-a placut si cu asta basta. Barem daca canta si Selfish. Sau daca era mai cald...nu, a imprumutat din raceala vremii. Dar ca si un whiskey cald....macar e whiskey. Sunt unele momente prin viata care-si pun amprenta pe tine, oricat ai vrea tu sa le desconsideri. Si cred ca-n fapt, tot festivalul, insemnatatea lui, o sa se sedimenteze in cateva zile. astea-s doar niste ganduri initiale. Dar concertul lui Justin, mie unuia mi-a placut. Nu ma mai interesa de ploaie. Sau de frig. Ori de cei 100 lei platiti pe-o parcare din IAD...din cauza careia am si pierdut primele doua piese, cu tot cu amanarea de 45 minute a concertului. Doar ca undeva in fata mea, sub niste spoturi de lumina, canta pentru romani - my-man J.T. Dupa (in)cantare, ne-am mai pitulit sub un cort, la un pahar cald de licori aromate (ciorba - again) si mai plini de glod decat taranii lui Borat, ne-am intors in Romania profunda...aia in care poti, dar nu vrei sa faci un efort, sa fie cateva lucruri de bun-simt...cum ar fi sa amenajezi barem niste pietricele, petris - da, pe fagasul...pe patinoarul din glod al Bontidei. Sau e si nesimtirea traditie, nu doar ploaia? La plecare am luat si-un suvenir cu ajutorul caruia sper ca Diana sa-si aduca aminte peste vreun an-doi de Facebook amintiri...ca amintirile proaste tind sa-si reduca insemnatatea. Aaaaa durat un secol si-o vesnicie sa iesim din parcarea Bontidei. Nu stiu exact daca anul asta ceva m-a enervat mai mult....dar pana si asta a fost indulcita de vederea prietenilor cum dormeau-obositi, cu capsorul plecat pe unde apucau, ca doi puisori.

Ziua doi ....dormit vreo ora jumate sau doua, inceput-o cu niste cumparaturi prin cartierul cu cazarea...o maslina, o cafea, cautam motive sa si fac buna dimineata, nu doar s-o proclam. Lepadat de glodul adus la cazare, ciugulit un dejun micut si-am plecat ca piti-ping si ponc la mall sa mai pierdem niste timp sau sa ne clatim ochii udati c-o seara inainte. Gasit si-un restaurant prin cartier (chiar daca nu din prima incercare....sau a doua....parca nici a treia) si cumva traumatizati de prima seara, hotarat sa apelam la batranul transport in comun si sa urcam nene intr-un tren...un autocar, pana`n sat. 

Nu mi-a placut neaparat Clujul, ca si oras....insa tre sa le recunosc caldura si civilizatia. Oras curat, cu oameni politicosi, calmi, dovada poate ca am dreptate, cand spun ca TOTUL pleaca de la educatie.

Inapoi in Bontida...un pic mai zvantata...chiar surprinzator de uscata, aproape la fel de surprinzatoare ca atunci cand nici bine nu te re-obisnuiesti cu furnicarul Electric Castle, ca dai peste dilia de Delia Matache....care ne-a ingaduit un throwback friday pe N&D - Vreau sa plang....si traditionalul selfie din era - Ete` ce poza misto am eu ba!

Nici bine nu cautam din boschet in boschet, din food-truck in food truck...c-am inteles de la un ecou apropiat, c-ar fi inceput Queens of the stone age....si daca n-a cantat Josh cu j`de mii de oameni pe I wanna make it wit chu, in timp ce culmea, mare parte din public cautau nevoile de baza, fie la camp-toilet, fie la corturile cu mancare.....fie la - hai sa ...nu stiu, vedem ce mai e prin zona, cine stie. And then...dileala lui Deliric, Kendrick Lamar-ul nostru. Care, a prins la cei din jurul meu ca Calin Georgescu in diaspora. Eu - Shania Twain....that don`t impress me much. Adica-s piese mestesugite, sunt supra-familiarizat cu piesele lui de pe Guerrilla, omul a facut show, a avut nerv si verva, dar nu stiu, nu m-am conectat absolut deloc ...

to be continued...probabil maine, cand imi recapat parte din energie

0 comentarii: