Povestea cu Electric Castle

Plecarea era la 4...si da, pe-un intuneric superb infratit cu racoarea si c-o ceata ademenitoare, la patru, noi trei (eu, Adrian si Diana) eram ba pe strazi pustii, cand intr-o benzinarie, cand la un magazin de cartier sa alimentam si viitoarea sete. Planuit un pic concertul asta...aveam 2-3 asteptari si-n rest, da - o recunosc, teama c-o sa apara probleme. E teapa cu cazarea, te pierzi de ei, ploua si e frig, o sa iti fure telefonul sau il pierzi, sau il scapi cand se imping in tine, n-o sa-ti ajunga banii, tu nu poti sa dormi decat in patul de acasa. Drumul a fost specific diminetilor aievea-matasoase, in care colinele, padurile si strada care te insotesc, sunt daruri pentru fotografii gospodari. Curand, oriunde ma uitam, vedeam inc-o poza de 500px...si inca una. Cu un soundtrack asigurat de mezina grupului nostru (intrerupt semi-politicos de cate-o piesa de-a mea sau a lui Adrian) si cu cate un cadru furat in graba de: ne asteapta un drum de 400 km, ne-am lasat ghidati de atotstiutorul Waze in superbe peisaje unguresti, mai ciugulit o cafea, un Marlboro 7, un sandwich si glumite de: uite ce chef de joaca avem si pe oboseala...si sub amenintarea....promisiunea de fapt, a ploii, ne-am apropiat de urbea lui Boc. Cu manele pe post de perfuzii (aparent, Diana noastra primea ca Greuceanu, inca un strop de energie din trilurile lui Vali Vijelie & co) si cu deja cateva poze/amintiri faine, ne-am aliniat la furnicarul Electric Castle...impreuna cu j`de`mii de tineri din proximitatea Iulius mall, de unde conveniseram sa ne facem accesul in Bontida, mai facil. Civilizatie nene...bratari, pui bani pe ele si platesti cu un mini-card atasat la mana. Deja credeam ca am intrat in ritmul agitat-aglomerat anxiety-inducing al festivalului...cu Dude - park your car....

O ciorba de tot borsu` mai tarziu, ne cautam cazarea. N-o fost cazarea pe care-o voiam....nici cazarea pe care-o meritam, dar barem fiecare a avut camera, patul...si tv lui agasant. Timpul a zburat repejor, ploaia se intetise....dar hey, Justin TimberLAKE...`nough said...si dac-o fi sa fie rau, macar o sa fie memorabil. And boy....was it..... Nu stiam maica la ce ne inhamaseram....ca vitele...in namol si frig. Nu zic, ca un pupic de la cine conteaza, nothing else matters cand ajungi finalmente, dupa ore pe drum si stres si nervi si agitatie si zeci de minute in trafic...la vreo 500m de Timberlake, parca te lasi abandon in mrejele muzicii (panaceul ala universal, la multi dintre noi). Pelerini de jur-imprejur, dar pe bune daca mai conta orice altceva decat piesa aia pe care-o stii...si p-ai`lalta si inca vreo 10. A fost ce ma asteptam? Nu, dar nu-s neaparat in corul celor carora nu le-a placut si cu asta basta. Barem daca canta si Selfish. Sau daca era mai cald...nu, a imprumutat din raceala vremii. Dar ca si un whiskey cald....macar e whiskey. Sunt unele momente prin viata care-si pun amprenta pe tine, oricat ai vrea tu sa le desconsideri. Si cred ca-n fapt, tot festivalul, insemnatatea lui, o sa se sedimenteze in cateva zile. Astea-s doar niste ganduri initiale. Dar concertul lui Justin, mie unuia mi-a placut. Nu ma mai interesa de ploaie. Sau de frig. Ori de cei 100 lei platiti pe-o parcare din IAD...din cauza careia am si pierdut primele doua piese, cu tot cu amanarea de 45 minute a concertului. Doar ca undeva in fata mea, sub niste spoturi de lumina, canta pentru romani - my-man J.T. Dupa (in)cantare, ne-am mai pitulit sub un cort, la un pahar cald de licori aromate (ciorba - again) si mai plini de glod decat taranii lui Borat, ne-am intors in Romania profunda...aia in care poti, dar nu vrei sa faci un efort, sa fie cateva lucruri de bun-simt...cum ar fi sa amenajezi barem niste pietricele, petris - da, pe fagasul...pe patinoarul din glod al Bontidei. Sau e si nesimtirea traditie, nu doar ploaia? La plecare am luat si-un suvenir cu ajutorul caruia sper ca Diana sa-si aduca aminte peste vreun an-doi de Facebook amintiri...ca amintirile proaste tind sa-si reduca insemnatatea. Aaaaa durat un secol si-o vesnicie sa iesim din parcarea Bontidei. Nu stiu exact daca anul asta ceva m-a enervat mai mult....dar pana si asta a fost indulcita de vederea prietenilor cum dormeau-obositi, cu capsorul plecat pe unde apucau, ca doi puisori.

Ziua doi ....dormit vreo ora jumate sau doua, inceput-o cu niste cumparaturi prin cartierul cu cazarea...o maslina, o cafea, cautam motive sa si fac buna dimineata, nu doar s-o proclam. Lepadat de glodul adus la cazare, ciugulit un dejun micut si-am plecat ca piti-ping si ponc la mall sa mai pierdem niste timp sau sa ne clatim ochii udati c-o seara inainte. Gasit si-un restaurant prin cartier (chiar daca nu din prima incercare....sau a doua....parca nici a treia) si cumva traumatizati de prima seara, hotarat sa apelam la batranul transport in comun si sa urcam nene intr-un tren...un autocar, pana`n sat. 

Nu mi-a placut neaparat Clujul, ca si oras....insa tre sa le recunosc caldura si civilizatia. Oras curat, cu oameni politicosi, calmi, dovada poate ca am dreptate, cand spun ca TOTUL pleaca de la educatie.

Inapoi in Bontida...un pic mai zvantata...chiar surprinzator de uscata, aproape la fel de surprinzatoare ca atunci cand nici bine nu te re-obisnuiesti cu furnicarul Electric Castle, ca dai peste dilia de Delia Matache....care ne-a ingaduit un throwback friday pe N&D - Vreau sa plang....si traditionalul selfie din era - Ete` ce poza misto am eu ba!

Nici bine nu cautam din boschet in boschet, din food-truck in food truck...c-am inteles de la un ecou apropiat, c-ar fi inceput Queens of the stone age....si daca n-a cantat Josh cu j`de mii de oameni pe I wanna make it wit chu, in timp ce culmea, mare parte din public cautau nevoile de baza, fie la camp-toilet, fie la corturile cu mancare.....fie la - hai sa ...nu stiu, vedem ce mai e prin zona, cine stie. And then...dileala lui Deliric, Kendrick Lamar-ul nostru. Care, a prins la cei din jurul meu ca Calin Georgescu in diaspora. Eu - Shania Twain....that don`t impress me much. Adica-s piese mestesugite, sunt supra-familiarizat cu piesele lui de pe Guerrilla, omul a facut show, a avut nerv si verva, dar nu stiu, nu m-am conectat absolut deloc ...

Drumul inapoi a fost parfum...deci cum, e suficient sa dai tot aia o suta de lei de la parcare, dar parcelati pe tren-autocar-bolt....si ajungi safe & sound, frumos civilizat, cum pretind multi c-ar fi Clujul? Deja castigaseram doua ore de somn...mana cereasca atunci cand ai nene, de impartit energie. Desi...stii...cand n-a fost in stare DOAR muzica, sa scoata din tine, energii nebanuite? Nu stiu colegii de apartament, dar eu inca eram incarcat cu energia de peste zi...si acum, c-au trecut deja cateva zile de la....procesez altfel fascinatia fata de Electric Castle. Fost ca o perfuzie cu cola-rece. E un time-out, evadare. Si stiu ca-i mult marketing, e reteta, e P.R si probabil mult bullshit asezonat cu patetisme inutile...DAR nu-s genul care sa se entuziasmeze irational...so hear me out. Ai nevoie de-o fuga...de tine. Aveam asta in drumetiile din padure, dar s-a uzat si planetara la pachetul ala emotional. Fiind primul Electric Castle la mine, era constant elementul surpriza....habar n-am cum o sa fie restul zilei, dar cat timp e ALTCEVA...si e strans legat de caldura aia din sufletul meu - numita muzica, cred ca-i ok. And it was. Oriunde ma uitam, hop - inca ceva impredictibil si parca distractiv. Oameni veseli, gagici bine, tricouri misto pe tipi misto, Heineken in toate mainile, piese misto si de la trupe care nu te incantau pana deunazi, studiatul comportamentului celor de varsta ta care treceau pe langa tine ...uite cata incredere are asta in el/ea. 

Ziua 3, tot in regim de ...hai sa, planuri...mic-dejun, un dus, glodu spalat de pe papuci si-o rugaciune sa nu infund chiuveta la oamenii astia, tot Seinfeld pe televizoarele alea dubios de incapatanate sa nu iti arate nimic. Hai sa fumam un Davidoff, hai c-am facut cafea, am fiert niste oua....mai taiat din rosiile alea luate de la coltul strazii doar fiindca-mi aduceau aminte de rosiile matusii mele din Ploiesti (tanti Dorina)...zi de prosecco...de sauvignon blanc, de baloane de sapun, de poza si pe lumina cu ratusca gigant, zi de Omul cu Sobolani, unde am ramas si singur (tradatorii s-au dus la Grasu XXL) si de Bosquito (unde am epuizat toate glumele pe ziua respectiva) si poate mai ales, de Yungblud...un copil atomic mult mai sensibil decat a fost dispus sa ne arate la Electric Castle. Motherfuck this & motherfuck that, un speedy gonzales pe scena, deja obositor de dezbracat (dude, de la un moment incolo, e mai cache cu haine pe tine)...dar si-a facut treaba....cantat omu`  trei piese de pe Best-Of-urile mele si per total a electrizat un festival intrat usor in rutina. Stai mai c-am uitat....fost si un basarabean intre...Mihail di piste Prut, cu o energie cel putin la nivelul headline-urului zilei...si cu vreo trei-patru piese bune. Dar astea-s asa....pentru voi, fiindca momentul zilei la mine, a fost cand am ajuns in Bontida si la primul food-truck, Diana mea s-a imprietenit c-o straina de la bar si-au ciocnit ceva in cinstea zilei de nastere a acelei fete......urmata curand de-un joc fotografic pe lang-o mogaldeata, in spuma infaptuita de Ariel. Stiam ca-mi infrumuseteaza mie ziua....noup...o face peste tot unde se duce. Anul asta sper s-apuc sa depun actele s-o adopt ca si sora mai mica.

Si-a venit duminica...plecarea a fost destul de expeditiva, drumul spre casa aproape la fel de expeditiv ...partial din cauza ca terminasem benzina, energia, odata cu a patra noapte dormita pe franturi de minute. Si totusi, a intervenit si aici recunostinta, pe care incerc s-o exprim aici, fata de Adrian, de Diana, de organizatorii Electric Castle, de artisti, de strainii aia misto din festival si per total de vacanta pe care ti-o iei la modul serios....fuck everything, take me away.

Inca nu stiu daca m-as inhama la Electric Castle 2026...dar parca vad ca e suficient sa vad 2 nume pe line-up-ul ala...Dia si Adi. And nothing else matters.

Say hello to my little friend (with the biggest heart)

Ma intorceam sambata de la concertul 3Sud Est (fata de care mi-a cam scazut respectul de cand mi-a zis sor-mea, ca-s fix la fel de nesim, ca restul trupelor de taranoi...n-o sa dezvolt) si ma uitam la florariile deschise (era trecut de 22:00) cu flori INCA desfasurate pe afara. Nu mai departe de acum 3-4 ani, ma bateam cu alti intarziati, dupa munca, pe niste flori ofilite si la pret exorbitant, de 8 Martie. What the fuck changed? Sigur, 1 si 8 Martie a picat in weekend si-o buna parte din florile daruite erau din obligatie...colegele de munca si de scoala. Ori, fiind in weekend, parca nu mai...stii? Si asta m-a dus cu gandul la omuletul asta din poza de mai sus, la care tin ca la ochii din cap. Mi-e doar prietena...spre sora pe care-o s-o adopt intr-o buna zi, cand s-o rupe tricoul ei cu Motans si n-o mai merge deloc un stift de laptop (stie ea)...dar pana atunci, ma simt cu musca pe caciula mea de la Decathlon, fiindca, poate de la varsta, adica din renuntare, sunt cateva zile spre saptamani, de cand, dupa munca, sunt in coma. si nu mai ies, nu mai socializez, nu mai stau la suete. Nu mai am chef de absoooooolut nimic. Si de obicei, absolut nimic implica 99,99% dintre lucruri, dar nu si bunii prieteni. Sigur ca ma mai uit pe story-urile ei acompaniate de manele si-mi zic....meh, poate nu pierzi chiar mare ospat sufletesc stand pret de 2-3 ceasuri la o masa cu chelneri pe care Diana-i face sa se simta oameni, nu angajati....si oricum n-au intrat zilele`n sac. Dar ne facusem o mica rutina, ca din cand in gand, sa ne mai asezam de-a lungul unor cuvinte matasoase, trairile inter si exterioare (chestii pe care nu le putem vorbi cu voi...ca nu sunteti vulnerabili - bulangiilor). Si totusi, s-au facut vreo 4 daca nu chiar 5 luni, de cand DOAR EU, stau in carapacea mea de testoasa, constient deplin, ca un addendum la rezolutia de 2025, a fost sa fiu mai prezent in viata celor care conteaza. Pai e 1)mama, 2)Lori....3)poate Cata....poate Diana...poate Adrian...si daca-s la dracu`n praznic, atunci pomanagiu de Silviu. Si ma intreb....retoric, de ce nu faci un efort sa fii barem la fel de prezent, ca pana acum? Sunt.....CHIAR sunt niste conditii mai dure cu munca, care-mi ard mai abitir resursele de energie, cheful de viata si-mi nasc noi invective la adresa sefilor....DAR, nu merita sufletul asta de mai sus, un extra-efort? Pana nu demult faceam tot felul de extra-eforturi pentru altii si-o faceam cum imi place cel mai mult (fara ca ei sa stie)....si-atunci, ce-i cu mine, ca nu pot sa revin la - fii dreacu mai prezent....

E o intrebare retorica. Chiar nu stiu 

Regrete

Nu am regrete, nu imi pare rau de nimic, fiindca destinul m-a adus cu persoana asta, am copilul asta, sunt fericit. WHAT THE FUCK ARE YOU TALKING ABOUT?

Sigur ca unii dintre noi sunt multumiti cu viata pe care-o au si n-au fost nevoiti sa apeleze la introspectii, sa-si priveasca la microscopul sufletului, viata si oportunitatile pierdute. Dar mai sunt si unii care regreta aproape zilnic, decizii luate, cuvinte spuse sau taceri lasate sa dilueze sentimente, lipsa indraznelii, ca nu te-ai transformat in Hulk in trafic si l-ai lasat pe bou sa-ti strice ziua si somnul pe cateva nopti (odata cu increderea de sine). Nu-ti plac oamenii care traiesc in armonie cu hazardul? Bai, s-au intamplat lucrurile astea fiindca n-a fost sa fie ce visam, ce doream cu ardoare....dar la cat amar am inghitit deja in anii astia, mai conteaza inca o ocazie irosita? Si totusi, unora nu le trece absolut deloc prin minte, c-ar fi putut avea casnicia, casa perfecta, copiii perfecti, incredere deplina in partener....cu prima fata de care ti-a placut vreodata, cu prima iubire. Sau ca putea sa-ti si placa locul de munca, nu doar salariul....daca si cu parca. Noup. Oamenii sunt absolut fericiti unde sunt, fiindca....oricum, ce rost are sa iti bantui propriul trecut? Pai - la mine cel putin, se numeste - a fi corect cu mine insumi. Da, imi place sa-mi rup bubele, fix cand incep ranile sa para ca se vindeca. Ma duc in multe gauri negre....calatoresc in gand des...trecut si viitor. Si nu doar in ce ma priveste. Ma bag si-n borsul altora. De multe ori cred ca i-am sfatuit corect pe unii oameni dragi, care, neascultandu-ma, acum tre` sa se minta ca-s ok si cu raul mai mic. 

Cum sa nu ai regrete? Bine, stiu cum. Ai facut alegerea (facila) ca-i mai usor sa traiesti acceptand fatidicul, cu bune - cu rele. La ce ajuta sa-ti para rau ca nu ai facut tot ce tinea de tine. Pai, in primul rand, cred ca ajuta la ce conteaza cel mai mult pentru sanatatea ta psihica: respectul de sine.

Eu prefer sa ma injur, sa plang uneori, sa stau cu depresia, sa rezonez cu versurile unor piese...sa stiu ca nu sunt deloc unde as fi vrut sa fiu....decat sa ma mint frumos. Ma gandesc ca-i datorez copilului din mine, sa stie ca nu mi-am schimbat caracterul, indiferent de vremuri. Ramas in mine un idilic visator

Filmele mele preferate din 2023

In fiecare an, pe 31 decembrie, cum ar trebui facut de absolut toate outlet-urile cu premii, imi zic si eu insignifianta, dar mult mai intransingenta opinie (ca nu-s cu woke-isme, nu castig absolut nimic din laude si cel mai important....chiar cred ca m-am rafinat de-a lungul a vreo 15.000 filme, sa scriu esentialul...conform propriei experiente de viata....fix ca oricare dintre voi...c-o usoara predilectie inspre sinceritate, sub cea mai pura forma disponibila) despre cele mai bune 20 filme vazute. E al 2-lea an consecutiv, in care n-am ajuns la 20....dovada in plus, ca - chiar scriu despre filmele care au ramas cu mine. Fara influente, ma doare`n 14 de nota de pe Rotten, Metacritic si IMDB, care e consensul general (vezi mizeria de Killers of the flower moon, ori Barbie) si succesul financiar. E lucrul cu care ma mandresc cel mai mult de cativa ani, fiindca chiar imi dedic atentia, timpul, sacrific timpul pe care-ar trebui sa-l petrec cu familia/prietenii (sorry, chiar vreau sa termin filmul asta), imi iau notite, incerc uneori sa-mi deblochez sinapse si simturi (cand tema filmului depaseste valorile mele) si cred in continuare, ca-i cea mai la indemana provocare a ta - pentru tine, sa continui sa te dezvolti, sa te educi, sa-ti largesti inima-sufletul si mintea. Absolut orice capitol din viata mea, trecut-prezent si viitor, e atins de sutele de filme pe care le vad in fiecare din ultimii 13 ani. Dincolo de simtit, de plans si ras, cel mai mult iubesc la un film cand transcende tot ce-au indraznit ceilalti sa faca. La mine totul e despre curaj, vulnerabilitate, ingeniozitate si efort. Filmele au cam ramas singurul domeniu in care pot cere valori pe care nu prea le mai pot cere de la ceilalti. Si atunci....cele mai bune filme vazute in 2023

1)CEL MAI BUN FILM VAZUT IN 2023 - The Holdovers

2)The Zen diaries of Garry Shandling

3)Les chambres rouges

4)Upon entry 

5)Le sexieme enfant

6)The justice of Bunny King

7)Flora and her son

8)Sanctuary 

9)Oppenheimer

10)Past lives

11)Reptile

12)Leave the world behind

13)Shortcomings

14)Leo

15)Kompromat

16)Inside the yellow cocoon shell

La fiecare, am scris pe Facebook, exact gandurile de dupa vizionare. Ce m-a lovit, de ce am simtit ca as vrea ca fiecare dintre voi sa vada filmul asta si sa pot avea - dupa, o discutie pe subiect, de ce e o floare rara - curajul acelui scenariu. Ca traim, mai ales odata cu pandemia, o amortire a simturilor. La ce sa-ti mai provocam simturile, cand putem sa-ti dam sa inghiti pe nemestecate, via streaming, ce ti-a placut pana acum. Stai in plua mea in bula ta de adevaruri si informatii cu care esti ok, nu-i nevoie sa te provocam. Ba da! Mai mult ca oricand e nevoie sa gandesti, sa simti rusinea autosuficientei tale si sa te inhami la povesti DESPRE CEVA!. Un film care iti place e ca o tipa noua pe care vrei sa le-o prezinti si celorlalti...uite de ce-i wow. Toate cele 16 filme au trecut prin din ce in ce mai putin-permisiv, simt critic al meu. Toate te obliga sa cresti un pic, sa-ti largesti empatia, compasiunea, sa-i dai fricii si alte valente, sa intelegi ce anume te face om si de ce - da, poate ca empatia e cea mai importanta dintre toate...si cand nu esti de acord cu cineva, da-i intelegi parcursul, evolutia

Best Of 2023

 Best Of 2023....al 20-lea an. Cele mai bune 70 piese de anul asta

00.Intro Michael Giacchino - Leaving Home (Society of the snow OST)
1 - PIESA ANULUI 2023 - Pink - When I get there
2 - Linkin Park - More the victim
3 - Anne-Marie - Trainwreck
4 - Alternosfera - Aritmii
5 - Ed Sheeran - Salt Water (sper s-o aud LIVE in august 2024)
6 - Dermot Kennedy - One life
7 - Kelly Clarkson - Mine
8 - Matchbox twenty - Don`t get me wrong
9 - Sleep Token - Euclid (cele mai frumoase versuri dintr-o piesa, in 2023)
10 - Eyedrops - Ceva proaspat
11 - Andia feat Deliric - Pentru ca
12 - Ane Brun - How to disappear completely
13 - Beginners - Can`t get enough
14 - Chris Brown - Angel numbers/Ten toes
15 - Colbie Caillat - Buying time
16 - Devon Gilfillian - Love you anyway
17 - Diplo feat Kodak Black & Koe Wetzel - Wasted
18 - Dream Chaos/Medusa - I`m yours
19 - Ed Sheeran - End of youth
20 - Ed Sheeran - Head > heels
21 - Elle King - Out yonder
22 - Erika Isac - Femei
23 - Erika Isac - Tap tap
24 - Eyedrops - Bicicleta
25 - Fall out boy - Heaven Iowa
26 - Fontaines DC - Big shot
27 - Fontaines DC - Skinty Fia
28 - Grace Potter - Little hitchhicker
29 - Grace Poter - Futureland
30 - Grandbrothers - All the unknown
31 - Greta van Fleet - Sacred the threat
32 - Ice Spice feat Nicki Minaj - Princess Diana
33 - Indeep - Last night a DJ saved my life
34 - Jesse & Joy - Llorale a tu madre
35 - JID 21 Savage baby tate - Surround sound
36 - Kelly Clarkson - Chemistry
37 - Kelly Clarkson - High road (e un vers in piesa asta...nu stii de cate ori m-a bufnit plansul pe drum, cand ma intorceam de prin paduri)
38 - Kelly Clarkson feat Steve Martin - I hate love
39 - Keri & Butch feat ARG - Esente
40 - Killer Mike - Talk`n that shit
41 - Lil Wayne - 6 foot 7 foot
42 - Linkin Park - Lost
43 - Linkin Park - Massive
44 - Louis Tomlinson - Bigger than me
45 - Louis Tomlinson - The greatest
46 - Maklemore feat Livingstone - Sorry
47 - Maneskin - Gasoline
48 - Maneskin - Mark Chapman
49 - Miley Cyrus - Island
50 - Miley Cyrus - Jaded
51 - Niall Horan - Heaven
52 - Olivia Rodrigo - Love is embarassing
53 - Pink - Trustfall
54 - Portugal the man feat Unknown mortal orchestra- Summer of love
55 - Raye - Ice cream man
56 - Rita Ora - You & i
57 - Royal Blood - Shiner in the dark
58 - Sam Smith - Who we love
59 - Sophie and the giants x Purple disco machine - Paradise
60 - Tate McRae - Greedy
61 - Teddy Swims - Lose control
62 - The Beatles - Now and then (prima piesa remasterizata de inteligenta artificiala)
63 - The Chemical Brothers - Skipping like a stone
64 - The Rolling Stones - Whole wide world
65 - Tiny Habits - Embers
66 - Tiziano Ferro - Addio mio amore
67 - Troye Sivan - One of your girls
68 - Ultimo - Alba
69 - Uncle Lucius - Keep the wolves away

Drobul de ....cade

Ceva din adn-ul nostru ne face cel mai rau dusman posibil. Ne sapam groapa, nu meriti, o sa se intoarca impotriva ta, bucura-te cat dureaza. Mai toti anii mei de adult, avut prostia asta deasupra capului....nu te bucura, ca nu stii cand se intoarce roata. Si cand se intampla, rar, sa am momente de fericire pura, binecuvantari, divinitate, era acolo in subconstient (din copilarie cel mai probabil) un timer, ceva care-mi zice ca atunci cand mi-e lumea mai draga....

Probabil experienta de viata a si alimentat frica asta...de a ma bucura, la adevarata intensitate, de lucruri. Ca si cum, o primesc...dar nu o merit! E furata. Sau imprumutata. Avut acum vreo luna, cateva zile, una mai frumoasa decat cealalta. Ori pana atunci eram obisnuit sa fie accidentale. Si ca sa n-o tin in prostioare de oracol 90`ist, o sa trec un pic in alt registru. Ala in care-s suparat. Fiindca am observat ca EU - SUPARAT e cea mai buna versiune a mea. Cel mai true-to-myself, versiunea in care ma iau in serios si nu fac compromisuri de dragul vreunui castig. De unde vine oara frica, sau rusinea chiar, de a ma bucura de ceva ce chiar imi incanta simturile, imi valideaza parerea aia super-ok despre mine.....din scoala generala, nu? C-am crescut pe langa copii MAI ...ca mine. Cu mai multi bani, mai frumosi, mai destepti, mai mai mai. Cuibarit in mine un sentiment de inferioritate....caruia pana nu demult, ii ziceam: bun simt. Sit down bitch, be humble. Dar vazut destui care se bucurau si bucurau si bucurau de victorii, fara vreo jena. Deci se poate. Si poate nu-i doar de atitudine. Gasit in anii mei formativi 3 cuvinte misto: trust the process. Adica, ai incredere ca daca depui munca, ai rabdare, esti corect, diligent, respecti regulile...vor veni si rezultatele. Mai dureaza, aia e. Dar o sa vina si rasplata. Gandirea magica, norocul, coincidentele fericite....alea-s pentru cei nascuti in altfel de familii. A mea m-a programat pesimist. Fiindca de multe ori...de cele mai multe ori, la dracu 99% din cazuri, la mine drobul de sare chiar a cazut. Nu m-am considerat niciodata norocos. Din contra.

Si anul asta, parca a si subliniat mai mult decat in alti ani, ca da....e o jungla acolo si oricat ai vrea tu sa crezi in valori omenesti, adevaratii castigatori raman tot animalele, the alfa`s. Venit de peste tot, indoielile...valuri-valuri, frici noi, angoase noi. Simtit de multe ori abandonat. Singur.  

99% din 2023 m-am simtit SINGUR. Nici in pandemie n-am avut asta. 

We are bullshit

Undeva spre finalul Succession, cand totul a fost zis, facut si depasit, lui Kieran i-a fost data replica asta. Si-am zis doar, de la kindness is magic (acum cativa ani) c-o sa ma lepad de cinism, fiindca bunatatea...ca si iubirea, e un izvor nebanuit pentru a 2-a, a 3-a sansa, repunerea pe picioare a oricui. Dar a ramas ceva (de la Andrei Gheorghe probabil) in mine, ca tot e finele anului, ca esenta...nu doar a anului, a starii de fapt a tuturor. Cred ca frica e adevaratul Dumnezeu, energia care ne guverneaza. Veneam azi spre casa....n-am mai scris de 3 ani nimic pe blog.... Si cum sa scriu, cand ma simt mic, insignifiant, asertiv, deprimat. Nu stiu decat 2 persoane cauza...si nu neaparat din frica, sau rusinea mea. Dar e carapacea in care te bagi, cand n-ai chef sa...de fapt - stii ce? E tot frica. Vulnerabilitatea e peste mizeriile astea care presupun ca avem vieti de pisici. E una singura...si tot ne adapostim sub scutul fricii. Si daca stau gol in fata ta, CE?  Da, am avut nopti nedormite...si-am plans....si m-am simtit al nimanui,,,anormal.Trecut printr-o despartire (a 5-a oara...same girl), un fel de pansament pus pe-un suflet traumatizat....smuls DIN NOU cu patentul. Si uite c-am revenit la performativ. Stii ce-am inceput sa fac acum vreo 10 zile? O zic cu oarecare rusine. Inceput sa citesc prima oara in viata mea, o carte HOW TO......ca ultimul prost. Cum sa ai mai multa incredere in tine. In relatia cu ceilalti. Si o tinea in sus si-n jos baiatul asta, autorul, despre cum a avea incredere in tine, e afrodisiacul suprem, sa te reindragostesti de tine. Si-o vor face si ceilalti, dupa. Totul e sa vina din adancul tau. Sa nu para ca esti un cacacea.....ca ai nevoie de aprobarea lor. Vrut, capitol de capitol, sa renunt la carte (renuntat in cele din urma dupa 4 capitole, fiindc-am gasit si-n el frica...performance-ul, bullshit-ul). Cred ca-n fiecare, dar absolut fiecare om intalnit anul asta, am gasit replica lui Kieran din Succesiunea. We are bullshit. Ne prefacem si cand zicem ca nu ne prefacem. In fapt, suntem.....am fost mereu...niste copii care au nevoie de imbarbatare. Si-n lipsa ei, o mimam. Invatam de la altii, despre dinamica puterii, cum sa fii zmeu, dresor de lei, depunem eforturi indelungate (bani, job din ce in ce mai cu prestanta, partenerul ...care-i de cele mai multe ori un trofeu) ne amagim ca suntem puternici, ca duhnim a Andrew Tate si Trump. Bullshit. Suntem cat se poate de mici, inca plutim intr-o nebuloasa, fara harta.

Stii ce-a reusit cu adevarat sa ma imbarbateze, de fiecare data cand aveam nevoie. Da...si orele prin padure, sau infruntarea unor frici, muzica aia cu FIX versurile care-mi ating sufletul, diminetile cand subconstientul meu a reusit sa ajunga la o concluzie...un catarsis, alcoolul...sigur, dar pe bune acum: singuratatea. Statul cu mine. Cand am trecut prin absolut toate gandurile, toate mutarile - ca la sah...si-am zis ca tot ce sunt, toata munca, cat am cladit la rezistenta sufletului asta al meu, toata educatia, toti care chiar tin la tine, n-au vazut doar unul care mimeaza si zice ce vor sa auda. Dupa fiecare nor, intemperie, tristete, angoasa....depresie, INTOTDEAUNA, parca in intampinare, a venit si-un cer senin, o intoarcere acasa, in tine. Locul unde e suficient fix cat esti...si nu cat vor ceilalti, cu bullshit-ul lor, sa fii