prima amintire care m-a socat

Iti aduci aminte de prima amintire din copilarie, care ti-a cam dat la o parte valul magic, pe care-l au copiii asupra lumii? Despre prima mea amintire socanta o sa fie postarea asta. Ma trezesc de multe ori in postura....cu care inima si sufletul meu nu-s deloc, da` deloc de acord....ca acum sunt eu ala in varsta. Adica 40, dar e mult peste varsta pe care o consideram eu ca fiind batran...cand eram copil. Si totusi, cand aveam vreo 10-11 ani, tin minte o mare agitatie pe afara prin cartier....cu oameni care se adunau (asa stiai ca s-a intamplat ceva important) si incercau totusi, sa ne protejeze pe noi astia mai mici, de soaptele si susotelile lor. Fiindca era vorba despre moarte....un concept inca inexplicabil cumva, la varsta aia, pentru mine. Desi aveam o sora (Ioana) care a murit la nastere...si teoretic, trebuia sa am o idee vaga despre...

Fratele geaman al unui vecin de-al nostru, un pic mai mare ca noi....de fapt, mult mai mare, ca pe vremea aia te uitai la adolescenti ca la niste supereroi, cu mult mai multe libertati, curaj si-o super-atitudine, fata de noi pustimea.....a fost gasit inecat pe Coada Lacului. Habar nu aveam ce e aia moarte....atat de protejat fusesem la vremea aia. Dar am inteles cumva din tristetea celor din jur si seriozitatea adunarii, prezenta politiei...ca un baiat pe care-l mai vedeam pe afara...nu mai e. Ca l-au scos din apa, umflat, schimbat la corp ca si culoare....si probabil, muscat prin anumite parti ale corpului, de pesti. Trecut printr-un episod asemanator cu un nepotel de-al meu, ani buni dupa....experienta cumva si mai traumatizanta, dar de ce m-am apucat astazi sa scriu despre....pe blog. Fiindca ieri, cand ma intorceam acasa, l-am vazut pe fratele si sora lui, in fata scarii, unde i-am si vazut ultima oara....acum, probabil vreo 20 ani. E ca si cum ar reveni cu masina timpului, cineva dintr-o alta viata a ta (ca asa pare de cele mai multe ori - copilaria) fugitiv, vreme de cateva secunde, sa-ti aduca aminte, de lucruri demult uitate. Ramas sa ma intreb, cum o fi decurs viata oamenilor astia...cel mai probabil plecati in afara...ca 99% dintre oamenii pe care-i stiam odinioara. M-a trimis intr-o odaie din copilarie, faptul c-am revazut ...pret de vreo 10 secunde dilatate cat o viata de copil, 2 oameni de a caror existenta am si uitat.....si brusc nu mi-am adus aminte doar de Andrei si Emilia (parca asa ii chema) ci si de toata copilaria mea....de Daniel-Sergiu si Ciprian, de Arun, Bibicu si Burdulea, de Alex, de Daniel si Adi, de Emi, De Razvan si Cirprian, de fratii Hentea, de fratii Cinca....si-o intreaga lume care pare sa se fi inchis odata ce-ai terminat clasa a 8-a si normalul te-a fortat sa iti schimbi prietenii.

Si tot ma intrebam...aseara si azi....cum le-a schimbat viata atunci, faptul ca fratele lor a cazut in Bistrita si l-au scos fara suflare..... din simplele secunde fugitive in care i-am vazut aseara, pareau (nu ca isi poarta multi sufletul la vedere) ca si-au vazut mai departe de viata....fiindca nu ai incotro, dar proiectasem aproape instant, particica din mine pe care-am pierdut-o, cand am pierdut si eu un nepotel...pe ei doi. E o smerenie in sufletul multor oameni care simt forta deplina a durerii.

Partea intunecata a balonului (spart)

Auzit dupa ultima postare, de la doi-trei prieteni, c-ar trebui sa ma intorc la exorcizarea asta, oleaca mai intima, a blogului. Si m-am gandit vreme de cateva saptamani, care-ar trebui sa-mi fie justificarea...c-au fost unele traume ...bine, mini-traume, vara asta. Dar parca nici unul nu m-a sensibilizat, mai mult decat ce-a patit fotbalistul meu preferat, acum doua luni. Si pana si asta a reintrat in discutie....era Ganea fotbalistul tau preferat, fiindca atacantii tre sa aiba rautate?....chestiile din copilarie....dar stii ca atunci cand viata te izbeste la pamant, incepi sa vezi cu alti ochi, toooot ce-ai facut pana atunci. Poate daca eram mai bland, mai atent, mai sensibil la nevoile si cuvintele altora. M-a bagat intr-un abis al depresiei, faptul ca un tata si-a pierdut fiul de doi anisori.....din cauza lui. Mai grav....din cauza c-a refuzat sa invete din propriile greseli. Ca om e permis s-o dai cu stangu`n dreptu...pana si ca fotbalist....dar ca tata, sa trebuiasca sa traiesti zi de zi, cu gandurile astea...din ce in ce mai adanci, ca e vina ta....a a lui taica-tu....e a lui bunica-tu...si orice trauma transgenerationala s-a trezit sa se razbune karmic, pe increderea si machoismele tale, ca stii tu cu ce se mananca totul...din moment ce te-ai realizat in viata. Si totusi....bun venit in infernul lui Dante, in iadul personalizat, de toate deciziile si cotiturile, care-ar fi putut sa te salveze de la suferinta suprema in viata....sa te simti responsabil de pierderea propriului copil. Nu ca exista parinte care sa-si ingaduie aceasta mila, de a nu se simti vinovat, chiar si cand circumstantele nu tin neaparat de ei...ci de cruzimea impasibila a vietii. Dar in cazul asta concret, totul e la suprafata, la vedere....e doar vina ta, puteai lejer sa impiedici asta. 

Succesul de obicei te scuteste din a juca dupa regulile celorlalti. Mai ales dac-ai reusit epatand a masculinitate. Si uite c-au trecut 2 luni de cand Ganea nu mai are un baietel de 2 ani,....Alexandru...si probabil povestea s-a repetat pe la stiri, daca n-am fi cu totii atat de amortiti de suferinta omni-prezenta, s-o mai observam. In cel mai fericit caz, inca 50 barbati isi pun copilul in scaunelul pentru copii, prevazut cu centura. Dar cum s-o fi sedimentat accidentul pentru el si Monica...a preluat si mai rau furia - fraiele omului asta....sau, in ceasul tarziu de dupa apus, a incoltit o rusine submisiva, ca viata lui nu mai valoreaza prea mult si-atunci, amortit de durere, poate doar sa incerce sa faca primul pas spre drumul iertarii cu...pai doar prin admiterea adevarului. O sa doara....o sa iti vina sa plangi din absolut orice, o sa te trezesti vrand sa urli ca visul ala nu e adevarat si chiar nu mai e in bratele tale omuletul ala, o sa vezi ura deghizata a sotiei in multe gesturi de micro-agresiune, o sa tot cauti solutii magice, disperate...sa nu mai doara atat. Si poate, in  timp, sa vezi, ca nu te poti ierta....e dincolo de demnitatea unui barbat trecut printr-un asemenea accident...dar ca poti sa intelegi, ca nu e o logica sau catarsis in asta, doar durere....care nici macar nu-i acolo sa te ajuta sa cresti, ci doar sa te invete sa te accepti ca om, cu defecte. 

Povestea cu Electric Castle

Plecarea era la 4...si da, pe-un intuneric superb infratit cu racoarea si c-o ceata ademenitoare, la patru, noi trei (eu, Adrian si Diana) eram ba pe strazi pustii, cand intr-o benzinarie, cand la un magazin de cartier sa alimentam si viitoarea sete. Planuit un pic concertul asta...aveam 2-3 asteptari si-n rest, da - o recunosc, teama c-o sa apara probleme. E teapa cu cazarea, te pierzi de ei, ploua si e frig, o sa iti fure telefonul sau il pierzi, sau il scapi cand se imping in tine, n-o sa-ti ajunga banii, tu nu poti sa dormi decat in patul de acasa. Drumul a fost specific diminetilor aievea-matasoase, in care colinele, padurile si strada care te insotesc, sunt daruri pentru fotografii gospodari. Curand, oriunde ma uitam, vedeam inc-o poza de 500px...si inca una. Cu un soundtrack asigurat de mezina grupului nostru (intrerupt semi-politicos de cate-o piesa de-a mea sau a lui Adrian) si cu cate un cadru furat in graba de: ne asteapta un drum de 400 km, ne-am lasat ghidati de atotstiutorul Waze in superbe peisaje unguresti, mai ciugulit o cafea, un Marlboro 7, un sandwich si glumite de: uite ce chef de joaca avem si pe oboseala...si sub amenintarea....promisiunea de fapt, a ploii, ne-am apropiat de urbea lui Boc. Cu manele pe post de perfuzii (aparent, Diana noastra primea ca Greuceanu, inca un strop de energie din trilurile lui Vali Vijelie & co) si cu deja cateva poze/amintiri faine, ne-am aliniat la furnicarul Electric Castle...impreuna cu j`de`mii de tineri din proximitatea Iulius mall, de unde conveniseram sa ne facem accesul in Bontida, mai facil. Civilizatie nene...bratari, pui bani pe ele si platesti cu un mini-card atasat la mana. Deja credeam ca am intrat in ritmul agitat-aglomerat anxiety-inducing al festivalului...cu Dude - park your car....

O ciorba de tot borsu` mai tarziu, ne cautam cazarea. N-o fost cazarea pe care-o voiam....nici cazarea pe care-o meritam, dar barem fiecare a avut camera, patul...si tv lui agasant. Timpul a zburat repejor, ploaia se intetise....dar hey, Justin TimberLAKE...`nough said...si dac-o fi sa fie rau, macar o sa fie memorabil. And boy....was it..... Nu stiam maica la ce ne inhamaseram....ca vitele...in namol si frig. Nu zic, ca un pupic de la cine conteaza, nothing else matters cand ajungi finalmente, dupa ore pe drum si stres si nervi si agitatie si zeci de minute in trafic...la vreo 500m de Timberlake, parca te lasi abandon in mrejele muzicii (panaceul ala universal, la multi dintre noi). Pelerini de jur-imprejur, dar pe bune daca mai conta orice altceva decat piesa aia pe care-o stii...si p-ai`lalta si inca vreo 10. A fost ce ma asteptam? Nu, dar nu-s neaparat in corul celor carora nu le-a placut si cu asta basta. Barem daca canta si Selfish. Sau daca era mai cald...nu, a imprumutat din raceala vremii. Dar ca si un whiskey cald....macar e whiskey. Sunt unele momente prin viata care-si pun amprenta pe tine, oricat ai vrea tu sa le desconsideri. Si cred ca-n fapt, tot festivalul, insemnatatea lui, o sa se sedimenteze in cateva zile. Astea-s doar niste ganduri initiale. Dar concertul lui Justin, mie unuia mi-a placut. Nu ma mai interesa de ploaie. Sau de frig. Ori de cei 100 lei platiti pe-o parcare din IAD...din cauza careia am si pierdut primele doua piese, cu tot cu amanarea de 45 minute a concertului. Doar ca undeva in fata mea, sub niste spoturi de lumina, canta pentru romani - my-man J.T. Dupa (in)cantare, ne-am mai pitulit sub un cort, la un pahar cald de licori aromate (ciorba - again) si mai plini de glod decat taranii lui Borat, ne-am intors in Romania profunda...aia in care poti, dar nu vrei sa faci un efort, sa fie cateva lucruri de bun-simt...cum ar fi sa amenajezi barem niste pietricele, petris - da, pe fagasul...pe patinoarul din glod al Bontidei. Sau e si nesimtirea traditie, nu doar ploaia? La plecare am luat si-un suvenir cu ajutorul caruia sper ca Diana sa-si aduca aminte peste vreun an-doi de Facebook amintiri...ca amintirile proaste tind sa-si reduca insemnatatea. Aaaaa durat un secol si-o vesnicie sa iesim din parcarea Bontidei. Nu stiu exact daca anul asta ceva m-a enervat mai mult....dar pana si asta a fost indulcita de vederea prietenilor cum dormeau-obositi, cu capsorul plecat pe unde apucau, ca doi puisori.

Ziua doi ....dormit vreo ora jumate sau doua, inceput-o cu niste cumparaturi prin cartierul cu cazarea...o maslina, o cafea, cautam motive sa si fac buna dimineata, nu doar s-o proclam. Lepadat de glodul adus la cazare, ciugulit un dejun micut si-am plecat ca piti-ping si ponc la mall sa mai pierdem niste timp sau sa ne clatim ochii udati c-o seara inainte. Gasit si-un restaurant prin cartier (chiar daca nu din prima incercare....sau a doua....parca nici a treia) si cumva traumatizati de prima seara, hotarat sa apelam la batranul transport in comun si sa urcam nene intr-un tren...un autocar, pana`n sat. 

Nu mi-a placut neaparat Clujul, ca si oras....insa tre sa le recunosc caldura si civilizatia. Oras curat, cu oameni politicosi, calmi, dovada poate ca am dreptate, cand spun ca TOTUL pleaca de la educatie.

Inapoi in Bontida...un pic mai zvantata...chiar surprinzator de uscata, aproape la fel de surprinzatoare ca atunci cand nici bine nu te re-obisnuiesti cu furnicarul Electric Castle, ca dai peste dilia de Delia Matache....care ne-a ingaduit un throwback friday pe N&D - Vreau sa plang....si traditionalul selfie din era - Ete` ce poza misto am eu ba!

Nici bine nu cautam din boschet in boschet, din food-truck in food truck...c-am inteles de la un ecou apropiat, c-ar fi inceput Queens of the stone age....si daca n-a cantat Josh cu j`de mii de oameni pe I wanna make it wit chu, in timp ce culmea, mare parte din public cautau nevoile de baza, fie la camp-toilet, fie la corturile cu mancare.....fie la - hai sa ...nu stiu, vedem ce mai e prin zona, cine stie. And then...dileala lui Deliric, Kendrick Lamar-ul nostru. Care, a prins la cei din jurul meu ca Calin Georgescu in diaspora. Eu - Shania Twain....that don`t impress me much. Adica-s piese mestesugite, sunt supra-familiarizat cu piesele lui de pe Guerrilla, omul a facut show, a avut nerv si verva, dar nu stiu, nu m-am conectat absolut deloc ...

Drumul inapoi a fost parfum...deci cum, e suficient sa dai tot aia o suta de lei de la parcare, dar parcelati pe tren-autocar-bolt....si ajungi safe & sound, frumos civilizat, cum pretind multi c-ar fi Clujul? Deja castigaseram doua ore de somn...mana cereasca atunci cand ai nene, de impartit energie. Desi...stii...cand n-a fost in stare DOAR muzica, sa scoata din tine, energii nebanuite? Nu stiu colegii de apartament, dar eu inca eram incarcat cu energia de peste zi...si acum, c-au trecut deja cateva zile de la....procesez altfel fascinatia fata de Electric Castle. Fost ca o perfuzie cu cola-rece. E un time-out, evadare. Si stiu ca-i mult marketing, e reteta, e P.R si probabil mult bullshit asezonat cu patetisme inutile...DAR nu-s genul care sa se entuziasmeze irational...so hear me out. Ai nevoie de-o fuga...de tine. Aveam asta in drumetiile din padure, dar s-a uzat si planetara la pachetul ala emotional. Fiind primul Electric Castle la mine, era constant elementul surpriza....habar n-am cum o sa fie restul zilei, dar cat timp e ALTCEVA...si e strans legat de caldura aia din sufletul meu - numita muzica, cred ca-i ok. And it was. Oriunde ma uitam, hop - inca ceva impredictibil si parca distractiv. Oameni veseli, gagici bine, tricouri misto pe tipi misto, Heineken in toate mainile, piese misto si de la trupe care nu te incantau pana deunazi, studiatul comportamentului celor de varsta ta care treceau pe langa tine ...uite cata incredere are asta in el/ea. 

Ziua 3, tot in regim de ...hai sa, planuri...mic-dejun, un dus, glodu spalat de pe papuci si-o rugaciune sa nu infund chiuveta la oamenii astia, tot Seinfeld pe televizoarele alea dubios de incapatanate sa nu iti arate nimic. Hai sa fumam un Davidoff, hai c-am facut cafea, am fiert niste oua....mai taiat din rosiile alea luate de la coltul strazii doar fiindca-mi aduceau aminte de rosiile matusii mele din Ploiesti (tanti Dorina)...zi de prosecco...de sauvignon blanc, de baloane de sapun, de poza si pe lumina cu ratusca gigant, zi de Omul cu Sobolani, unde am ramas si singur (tradatorii s-au dus la Grasu XXL) si de Bosquito (unde am epuizat toate glumele pe ziua respectiva) si poate mai ales, de Yungblud...un copil atomic mult mai sensibil decat a fost dispus sa ne arate la Electric Castle. Motherfuck this & motherfuck that, un speedy gonzales pe scena, deja obositor de dezbracat (dude, de la un moment incolo, e mai cache cu haine pe tine)...dar si-a facut treaba....cantat omu`  trei piese de pe Best-Of-urile mele si per total a electrizat un festival intrat usor in rutina. Stai mai c-am uitat....fost si un basarabean intre...Mihail di piste Prut, cu o energie cel putin la nivelul headline-urului zilei...si cu vreo trei-patru piese bune. Dar astea-s asa....pentru voi, fiindca momentul zilei la mine, a fost cand am ajuns in Bontida si la primul food-truck, Diana mea s-a imprietenit c-o straina de la bar si-au ciocnit ceva in cinstea zilei de nastere a acelei fete......urmata curand de-un joc fotografic pe lang-o mogaldeata, in spuma infaptuita de Ariel. Stiam ca-mi infrumuseteaza mie ziua....noup...o face peste tot unde se duce. Anul asta sper s-apuc sa depun actele s-o adopt ca si sora mai mica.

Si-a venit duminica...plecarea a fost destul de expeditiva, drumul spre casa aproape la fel de expeditiv ...partial din cauza ca terminasem benzina, energia, odata cu a patra noapte dormita pe franturi de minute. Si totusi, a intervenit si aici recunostinta, pe care incerc s-o exprim aici, fata de Adrian, de Diana, de organizatorii Electric Castle, de artisti, de strainii aia misto din festival si per total de vacanta pe care ti-o iei la modul serios....fuck everything, take me away.

Inca nu stiu daca m-as inhama la Electric Castle 2026...dar parca vad ca e suficient sa vad 2 nume pe line-up-ul ala...Dia si Adi. And nothing else matters.

Say hello to my little friend (with the biggest heart)

Ma intorceam sambata de la concertul 3Sud Est (fata de care mi-a cam scazut respectul de cand mi-a zis sor-mea, ca-s fix la fel de nesim, ca restul trupelor de taranoi...n-o sa dezvolt) si ma uitam la florariile deschise (era trecut de 22:00) cu flori INCA desfasurate pe afara. Nu mai departe de acum 3-4 ani, ma bateam cu alti intarziati, dupa munca, pe niste flori ofilite si la pret exorbitant, de 8 Martie. What the fuck changed? Sigur, 1 si 8 Martie a picat in weekend si-o buna parte din florile daruite erau din obligatie...colegele de munca si de scoala. Ori, fiind in weekend, parca nu mai...stii? Si asta m-a dus cu gandul la omuletul asta din poza de mai sus, la care tin ca la ochii din cap. Mi-e doar prietena...spre sora pe care-o s-o adopt intr-o buna zi, cand s-o rupe tricoul ei cu Motans si n-o mai merge deloc un stift de laptop (stie ea)...dar pana atunci, ma simt cu musca pe caciula mea de la Decathlon, fiindca, poate de la varsta, adica din renuntare, sunt cateva zile spre saptamani, de cand, dupa munca, sunt in coma. si nu mai ies, nu mai socializez, nu mai stau la suete. Nu mai am chef de absoooooolut nimic. Si de obicei, absolut nimic implica 99,99% dintre lucruri, dar nu si bunii prieteni. Sigur ca ma mai uit pe story-urile ei acompaniate de manele si-mi zic....meh, poate nu pierzi chiar mare ospat sufletesc stand pret de 2-3 ceasuri la o masa cu chelneri pe care Diana-i face sa se simta oameni, nu angajati....si oricum n-au intrat zilele`n sac. Dar ne facusem o mica rutina, ca din cand in gand, sa ne mai asezam de-a lungul unor cuvinte matasoase, trairile inter si exterioare (chestii pe care nu le putem vorbi cu voi...ca nu sunteti vulnerabili - bulangiilor). Si totusi, s-au facut vreo 4 daca nu chiar 5 luni, de cand DOAR EU, stau in carapacea mea de testoasa, constient deplin, ca un addendum la rezolutia de 2025, a fost sa fiu mai prezent in viata celor care conteaza. Pai e 1)mama, 2)Lori....3)poate Cata....poate Diana...poate Adrian...si daca-s la dracu`n praznic, atunci pomanagiu de Silviu. Si ma intreb....retoric, de ce nu faci un efort sa fii barem la fel de prezent, ca pana acum? Sunt.....CHIAR sunt niste conditii mai dure cu munca, care-mi ard mai abitir resursele de energie, cheful de viata si-mi nasc noi invective la adresa sefilor....DAR, nu merita sufletul asta de mai sus, un extra-efort? Pana nu demult faceam tot felul de extra-eforturi pentru altii si-o faceam cum imi place cel mai mult (fara ca ei sa stie)....si-atunci, ce-i cu mine, ca nu pot sa revin la - fii dreacu mai prezent....

E o intrebare retorica. Chiar nu stiu 

Regrete

Nu am regrete, nu imi pare rau de nimic, fiindca destinul m-a adus cu persoana asta, am copilul asta, sunt fericit. WHAT THE FUCK ARE YOU TALKING ABOUT?

Sigur ca unii dintre noi sunt multumiti cu viata pe care-o au si n-au fost nevoiti sa apeleze la introspectii, sa-si priveasca la microscopul sufletului, viata si oportunitatile pierdute. Dar mai sunt si unii care regreta aproape zilnic, decizii luate, cuvinte spuse sau taceri lasate sa dilueze sentimente, lipsa indraznelii, ca nu te-ai transformat in Hulk in trafic si l-ai lasat pe bou sa-ti strice ziua si somnul pe cateva nopti (odata cu increderea de sine). Nu-ti plac oamenii care traiesc in armonie cu hazardul? Bai, s-au intamplat lucrurile astea fiindca n-a fost sa fie ce visam, ce doream cu ardoare....dar la cat amar am inghitit deja in anii astia, mai conteaza inca o ocazie irosita? Si totusi, unora nu le trece absolut deloc prin minte, c-ar fi putut avea casnicia, casa perfecta, copiii perfecti, incredere deplina in partener....cu prima fata de care ti-a placut vreodata, cu prima iubire. Sau ca putea sa-ti si placa locul de munca, nu doar salariul....daca si cu parca. Noup. Oamenii sunt absolut fericiti unde sunt, fiindca....oricum, ce rost are sa iti bantui propriul trecut? Pai - la mine cel putin, se numeste - a fi corect cu mine insumi. Da, imi place sa-mi rup bubele, fix cand incep ranile sa para ca se vindeca. Ma duc in multe gauri negre....calatoresc in gand des...trecut si viitor. Si nu doar in ce ma priveste. Ma bag si-n borsul altora. De multe ori cred ca i-am sfatuit corect pe unii oameni dragi, care, neascultandu-ma, acum tre` sa se minta ca-s ok si cu raul mai mic. 

Cum sa nu ai regrete? Bine, stiu cum. Ai facut alegerea (facila) ca-i mai usor sa traiesti acceptand fatidicul, cu bune - cu rele. La ce ajuta sa-ti para rau ca nu ai facut tot ce tinea de tine. Pai, in primul rand, cred ca ajuta la ce conteaza cel mai mult pentru sanatatea ta psihica: respectul de sine.

Eu prefer sa ma injur, sa plang uneori, sa stau cu depresia, sa rezonez cu versurile unor piese...sa stiu ca nu sunt deloc unde as fi vrut sa fiu....decat sa ma mint frumos. Ma gandesc ca-i datorez copilului din mine, sa stie ca nu mi-am schimbat caracterul, indiferent de vremuri. Ramas in mine un idilic visator

Filmele mele preferate din 2023

In fiecare an, pe 31 decembrie, cum ar trebui facut de absolut toate outlet-urile cu premii, imi zic si eu insignifianta, dar mult mai intransingenta opinie (ca nu-s cu woke-isme, nu castig absolut nimic din laude si cel mai important....chiar cred ca m-am rafinat de-a lungul a vreo 15.000 filme, sa scriu esentialul...conform propriei experiente de viata....fix ca oricare dintre voi...c-o usoara predilectie inspre sinceritate, sub cea mai pura forma disponibila) despre cele mai bune 20 filme vazute. E al 2-lea an consecutiv, in care n-am ajuns la 20....dovada in plus, ca - chiar scriu despre filmele care au ramas cu mine. Fara influente, ma doare`n 14 de nota de pe Rotten, Metacritic si IMDB, care e consensul general (vezi mizeria de Killers of the flower moon, ori Barbie) si succesul financiar. E lucrul cu care ma mandresc cel mai mult de cativa ani, fiindca chiar imi dedic atentia, timpul, sacrific timpul pe care-ar trebui sa-l petrec cu familia/prietenii (sorry, chiar vreau sa termin filmul asta), imi iau notite, incerc uneori sa-mi deblochez sinapse si simturi (cand tema filmului depaseste valorile mele) si cred in continuare, ca-i cea mai la indemana provocare a ta - pentru tine, sa continui sa te dezvolti, sa te educi, sa-ti largesti inima-sufletul si mintea. Absolut orice capitol din viata mea, trecut-prezent si viitor, e atins de sutele de filme pe care le vad in fiecare din ultimii 13 ani. Dincolo de simtit, de plans si ras, cel mai mult iubesc la un film cand transcende tot ce-au indraznit ceilalti sa faca. La mine totul e despre curaj, vulnerabilitate, ingeniozitate si efort. Filmele au cam ramas singurul domeniu in care pot cere valori pe care nu prea le mai pot cere de la ceilalti. Si atunci....cele mai bune filme vazute in 2023

1)CEL MAI BUN FILM VAZUT IN 2023 - The Holdovers

2)The Zen diaries of Garry Shandling

3)Les chambres rouges

4)Upon entry 

5)Le sexieme enfant

6)The justice of Bunny King

7)Flora and her son

8)Sanctuary 

9)Oppenheimer

10)Past lives

11)Reptile

12)Leave the world behind

13)Shortcomings

14)Leo

15)Kompromat

16)Inside the yellow cocoon shell

La fiecare, am scris pe Facebook, exact gandurile de dupa vizionare. Ce m-a lovit, de ce am simtit ca as vrea ca fiecare dintre voi sa vada filmul asta si sa pot avea - dupa, o discutie pe subiect, de ce e o floare rara - curajul acelui scenariu. Ca traim, mai ales odata cu pandemia, o amortire a simturilor. La ce sa-ti mai provocam simturile, cand putem sa-ti dam sa inghiti pe nemestecate, via streaming, ce ti-a placut pana acum. Stai in plua mea in bula ta de adevaruri si informatii cu care esti ok, nu-i nevoie sa te provocam. Ba da! Mai mult ca oricand e nevoie sa gandesti, sa simti rusinea autosuficientei tale si sa te inhami la povesti DESPRE CEVA!. Un film care iti place e ca o tipa noua pe care vrei sa le-o prezinti si celorlalti...uite de ce-i wow. Toate cele 16 filme au trecut prin din ce in ce mai putin-permisiv, simt critic al meu. Toate te obliga sa cresti un pic, sa-ti largesti empatia, compasiunea, sa-i dai fricii si alte valente, sa intelegi ce anume te face om si de ce - da, poate ca empatia e cea mai importanta dintre toate...si cand nu esti de acord cu cineva, da-i intelegi parcursul, evolutia

Best Of 2023

 Best Of 2023....al 20-lea an. Cele mai bune 70 piese de anul asta

00.Intro Michael Giacchino - Leaving Home (Society of the snow OST)
1 - PIESA ANULUI 2023 - Pink - When I get there
2 - Linkin Park - More the victim
3 - Anne-Marie - Trainwreck
4 - Alternosfera - Aritmii
5 - Ed Sheeran - Salt Water (sper s-o aud LIVE in august 2024)
6 - Dermot Kennedy - One life
7 - Kelly Clarkson - Mine
8 - Matchbox twenty - Don`t get me wrong
9 - Sleep Token - Euclid (cele mai frumoase versuri dintr-o piesa, in 2023)
10 - Eyedrops - Ceva proaspat
11 - Andia feat Deliric - Pentru ca
12 - Ane Brun - How to disappear completely
13 - Beginners - Can`t get enough
14 - Chris Brown - Angel numbers/Ten toes
15 - Colbie Caillat - Buying time
16 - Devon Gilfillian - Love you anyway
17 - Diplo feat Kodak Black & Koe Wetzel - Wasted
18 - Dream Chaos/Medusa - I`m yours
19 - Ed Sheeran - End of youth
20 - Ed Sheeran - Head > heels
21 - Elle King - Out yonder
22 - Erika Isac - Femei
23 - Erika Isac - Tap tap
24 - Eyedrops - Bicicleta
25 - Fall out boy - Heaven Iowa
26 - Fontaines DC - Big shot
27 - Fontaines DC - Skinty Fia
28 - Grace Potter - Little hitchhicker
29 - Grace Poter - Futureland
30 - Grandbrothers - All the unknown
31 - Greta van Fleet - Sacred the threat
32 - Ice Spice feat Nicki Minaj - Princess Diana
33 - Indeep - Last night a DJ saved my life
34 - Jesse & Joy - Llorale a tu madre
35 - JID 21 Savage baby tate - Surround sound
36 - Kelly Clarkson - Chemistry
37 - Kelly Clarkson - High road (e un vers in piesa asta...nu stii de cate ori m-a bufnit plansul pe drum, cand ma intorceam de prin paduri)
38 - Kelly Clarkson feat Steve Martin - I hate love
39 - Keri & Butch feat ARG - Esente
40 - Killer Mike - Talk`n that shit
41 - Lil Wayne - 6 foot 7 foot
42 - Linkin Park - Lost
43 - Linkin Park - Massive
44 - Louis Tomlinson - Bigger than me
45 - Louis Tomlinson - The greatest
46 - Maklemore feat Livingstone - Sorry
47 - Maneskin - Gasoline
48 - Maneskin - Mark Chapman
49 - Miley Cyrus - Island
50 - Miley Cyrus - Jaded
51 - Niall Horan - Heaven
52 - Olivia Rodrigo - Love is embarassing
53 - Pink - Trustfall
54 - Portugal the man feat Unknown mortal orchestra- Summer of love
55 - Raye - Ice cream man
56 - Rita Ora - You & i
57 - Royal Blood - Shiner in the dark
58 - Sam Smith - Who we love
59 - Sophie and the giants x Purple disco machine - Paradise
60 - Tate McRae - Greedy
61 - Teddy Swims - Lose control
62 - The Beatles - Now and then (prima piesa remasterizata de inteligenta artificiala)
63 - The Chemical Brothers - Skipping like a stone
64 - The Rolling Stones - Whole wide world
65 - Tiny Habits - Embers
66 - Tiziano Ferro - Addio mio amore
67 - Troye Sivan - One of your girls
68 - Ultimo - Alba
69 - Uncle Lucius - Keep the wolves away