duminică, 9 octombrie 2011
Real (deal) Steel
O poveste din 1956 (adaptată şi într-un episod Twilight Zone) modernizată cu efecte speciale şi-o bază emoţională între Max (un puşti de 9, 10 sau 11 ani) şi Charlie Kenton + un al 3-lea suflet abandonat: robotul. Toţi 3 au fost azvârliţi şi uitaţi de societate. Într-un viitor nu prea îndepărtat, box-ul şi-a atins apogeul...luptătorii nemaifiind suficienţi pentru setea de violenţa finalizată cu distrugerea totală a oponentului, dar şi saturaţia de Mo şi Foca......Charlie, fost boxer, continuă să facă singurul lucru pe care-l ştie, într-un paradox de care m-am prins imediat: manevrează roboţii care l-au scos din ring. Când am auzit că e vorba despre roboţi care boxează, m-am gândit la tipul de filme difuzate exhaustiv în reluări de pro-tv sau antena 1 la mijlocul săptămânii. 7,2-ul de pe IMDB a cântărit mult în decizia de a merge într-o seară de sâmbătă, pe ploaie şi frig, de la 22:00 până la 00:15 la Real Steel. Asta şi contul de pe twitter al lui Hugh Jackman. Dacă ştiam că Steven Spielberg e producător executiv, mi-ar fi fost mai uşor să mă conving că vreau să-l văd. E gândit astfel încât să te ţină în suspans, să îţi ridice pulsul, să fii înconjurat (cel puţin în sala de cinema) de zgomot, muzică, mulţimi...după care de liniştea unei săli de box, sau a unui tribunal în care Charlie şi ochelarii lui Ray Ban Aviator aduc mult cu Hank Moody din Californication (la aroganţă, carismă şi independenţă).
Ce a avut Rocky şi ce trebuia să aibă Transformers, am văzut în Pumni de oţel. Oameni care o dau în bară (fireşte, tot de oţel şi aia) au ocazia unei a doua şanse, să arate că pot fi oameni mai buni. Charlie pierde meciuri, pierde un copil şi-o iubită....dar cum se întoarce seara (după ce-i pierde pe Ambush şi Noisy Boy), pe o ploaie torenţială într-un cimitir de fiare vechi, să-şi construiască un nou robot...tot la fel are şansa de a fi un tată adevărat pentru Max. Atom e scos din cimitir de puşti, şi devine legătura, veriga lipsă din relaţia tată-fiu. Deosebit la Atom ...pe lângă faptul că are o faţă asemănătoare personajului dintr-un alt film:
e şi singurul robot care are încorporată o funcţie de mimare a mişcărilor celui care îl comandă.
Bad Meets Evil - Fast Lane | Official Video [HD] from D.T. on Vimeo.
Să pui într-un rodeo un taur (flick thunder) contra unui morman de fier-vechi (Ambush), sună cel puţin suprarealist, dar nu şi pentru 2020. Unul din cei 2 pierde un picior? Aşa...şi? Când publicul vrea anihilare totală, asta-i dai. Plus că nu-i mai puţin ciudat decât un tată care-şi vinde custodia copilului pe 100.000 $, nu?
Atrăgător e că Charlie e crud, direct şi certăreţ la început şi termină prin a fi în mare parte acelaşi, dar un tată bun, într-o relaţie pe care (dacă-ţi laşi 30 puncte iq la intrarea în sală) n-ai s-o consideri foarte simplificată.
Nu vă spun parcursul filmului sau finalul, pt că abia s-a lansat şi aveţi timp sa-l vedeţi.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu