Harry Potter and the Deathly Hallows - Part 2 ... the end of the journey

Gata. S-a terminat. Asta-i tot. Acum câteva zile mă uitam live pe you-tube, la premiera din Londra a filmului, cu întreaga distribuţie, cu J.K Rowling şi mii de fani. Vedeam entuziasmul pe care îl bănuiam, pe toţi cei prezenţi acolo. Când a ajuns şi Daniel, am văzut cel mai fericit chip din ultimii ani. Era atât de fericit că-l simţeam că vrea să-şi urle bucuria de a fi acolo, printre fanii lui. În 10 ani s-au schimbat multe la el, la Emma şi Rupert...şi toate în bune. Fanii care au crescut cu povestea asta erau acolo pentru a 8-a şi ultima oară. Au stat ore întregi aşteptându-l, din iubire. Idolul generaţiei, copilăriei lor, era cu ei, la braţ cu J.K. Îmi era somn azi-noapte, m-a dezamăgit că nu am găsit şi alţi entuziaşti, că se mulţumesc să-l vadă în condiţii proaste pe calculator. Ăştia care vor merge azi-mâine la cinema, puteau să facă un efort să meargă aseară...dar probabil entuziasmul din ei a murit. Îń fine ....Important e să-l vezi la cinema.

Prima parte, pe care am văzut-o la aceeaşi oră, s-a terminat aşa cum a început a doua: cu Voldemort furând bagheta de pe mormântul lui Dumbledore pentru a deveni invincibil. Încă de la Harry Potter and the Sorcerer`s stone (2001)ştiu ca Harry trebuia să devina cel mai mare vrăjitor din lume, că mulţi se aşteptau să crească-devenind puternic. fiind singurul care putea să-l omoare pe Voldemort. Că între timp, prietenii (adulţi şi copii) l-au ajutat mai mult decât s-a ajutat pe sine...asta o înţeleg şi nu prea. Păi gândiţi-vă de câte ori l-a scos din probleme Hermione....
Tot ce s-a făcut în Chamber of secrets, The prizoner of Azkaban, The Goblet of fire, The order of Phoenix, The Half-Blood Prince  şi în prima parte din The Deathly Hallows, s-a făcut pentru a se ajunge la această ultimă confruntare. Mulţi au murit pentru Harry, alţii au apărut, taberele s-au format...reprezentând eterna şi oarecum relativa, luptă dintre bine şi rău: Voldemort şi Harry...armata lordului întunecat şi întreaga şcoală Hogwarts.
Ultima redută se concentrează, pentru a pregăti triumful celor slabi, în şcoala la care Harry a mers încă de prichindel. 3 adolescenţi împotriva puterii întunericului...care sunt şansele? Hermione, Ron şi Harry, se deghizează pentru a sparge seiful băncii Gringotts (ce stânci, ce întuneric superb, ce şine bune de un parc de distracţii, ce prăpastie) unde Bellatrix Lestrange ţine un pocal...care e totodată şi un horcrux. Harry trebuie să găsească cele 4 horcruxuri care conţin fracţiuni din sufletul lui Voldermort şi să le distrugă.
Un personaj misterios (poate de asta mi-a plăcut încă din primul film) e Severus Snape. În partea a doua din Talismanele Morţii (adică horcruxurile) aflu, în timp ce Harry se uită în memoriile lui Snape, şi o vede pe mama lui (Lily) când era tânără, făcând o floare să înflorească în mâna ei...în timp ce ceilalţi copii râd de ea şi o fac ciudată. În apropierea ei stă tânărul Severus, care animă o frunză şi o trimite spre ea, într-un gest tandru şi elegistic, care simbolizează relaţiile dintre oamenii de acelaşi fel (mai ţineţi minte cum se purta familia lui Harry în primele 2 părţi cu el? şi cât de frumos se purtau cei de la hogwarts cu el pentru că ei erau altfel?) Ceva mai târziu, Voldermort îşi pune unul din horcruxuri (un şarpe) să-l omoare...poate pentru că întunericul din Snape tocmai fusese stins de bine ....

O bună parte din film se concentrează între lupta de la Hogwarts. Cavaleri de piatră, elevii şi cei 3 prieteni apără Hogwarts-ul cu un scut deasupra şcolii, scut penetrat şi distrus în timp de troli, de vrăjitorii din armata întunecată în frunte cu liderul lor. O parte hilară o are Poponeaţă (Neville Longbottom) când se duce trufaş să-i întâmpine pe ăştia în robe....care trag cu baghetele lor ...în zadar, ironizându-i: You and what army?
O enigmă pe care cititorii cărţilor au rezolvat-o de mult, am înţeles-o şi eu azi-noapte: în fiecare dintre noi există întuneric. Harry era parte din Voldemort...şi strict teoretic, nu puteau să moară separat. De aia îi spune când se aruncă în gol: C`mon Tom...let`s finish this the way we started ....together. Hogwarts ajunge o ruină, bătălia pare pierdută, Harry pare a fi mort (aşa cum auzisem că fusese într-o primă versiune a cărţii) coloana sonoră (Alex Desplat....the social network, benjamin button etc) cântă prohodul binelui....şi un tip care a fost luat în derâdere, în batjocură, opreşte totul...face pasul în faţă şi se opune fatalităţii, înfruntându-l pe Voldemort. Tot Poponeaţă e cel care...atunci cânt aproape totul pare pierdut, mai vine cu o scânteie de speranţă...da ce zic eu scânteie.....e una dintre cheile filmului (vă las s-o descoperiţi voi înşivă). 19 ani mai târziu, Ron are burtă, o soţie (Hermione) şi copii, la fel ca şi Harry cu Ginny (un mic justin bieber) pe care îi trimite la şcoala de magie, amintindu-ne de cea mai memorabilă scenă din toată seria (deşi au fost aşa de multe) când tinerii Ron, Hermione şi Harry sunt în gară luând trenul spre Hogwarts...trecând printr-un zid.
"The scar had not pained Harry for nineteen years. All was well." aşa se termină cartea... şi nu departe se află d.p.d.v emoţional, şi Harry Potter the Deathly Hallows part two 3d, văzută miercuri 13-14 iulie 2011 între 00:00-02:10 la cinema city bacău.

Niciodată un film nu a adus atât de convingător, un personaj care creşte sub privirile tale, arătându-ţi cât de scurtă pare copilăria.