Ieri şi alaltăieri m-am pus în situaţii jenante, asemeni ăleia când mă dădeam într-un carusel pt sugari, la disneyland. Ce justificări pot să aduc, să îmi motivez prezenţa la ID FEST în 2011? Generaţiile s-au schimbat....majoritatea celor care urcă pe scenă sunt minori. Ar trebui să caut actriţe pe centură, să am timp numai de muncă...nu să fiu un pierde-vară, printre copii care sunt la primele fumuri de ţigară.
Şcoala asta de vară care e id-fest, propune pentru o săptămână o joacă muncită. Cred că de-aia încă mă mai învârt printre ei.
Pe 11 iulie, Printre gânduri nebune (a.c.t) şi-au susţinut convingerile că grasele sunt nişte victime.
Asta au luat ei de la piesa Madeleinei George - The most massive woman wins. Au îmbrăcat un puşti în femeie şi asta la modul serios (nu glumeţ cum spuneau aparenţele). Singurelor bunăciuni de pe scenă li s-au dat roluri secundare....în rest, o minionă cu alură antipatică , una care trecea lejer drept guvernantă, o blondă care nu ştie să taie un pepene...dar poate emfaza lacrimi şi nervi lejer
şi o temă la general care militează împotriva sportului, tolerând lipsa repectului de sine. Când mă uit la o grasă, dacă ştiu că nu are defecţiuni genetice, automat mă duc cu gândul la mizeria asta de melodie
care le spune umflatelor de pe care curge untura, să se simtă frumoase.
Ăştia de la id-fest nu cred în punctualitate. Nu au mai întâlnit cuvântul ăsta nicăieri. Da, sunt 32 grade afară şi apa din bidon ţi s-a încălzit, subiectele de conversaţie s-au epuizat...dar tu stai liniştit la uşă încă 30 min...de fapt, hai...stai o oră şi aşteaptă să fim noi pregătiţi. Vine unul la uşă, spune că piesa a doua din spectacol, The Life of the insects - Brainstorming, începe la 18:30. Mă duc pe-o bancă, pe la 18:10 mergem să prindem loc mai în faţă (că tare încet îşi spun replicile unii), ajung la teatru....sala plină...lojele pline...stai fraiere într-un colţ din care nu vezi mai mult de 75% din decor şi actori.
Anul trecut când au câştigat, nu i-am prins, fiind plecat din ţară. Dat fiind că Ilinca Diaconescu şi Vlad Bălan erau cei mai buni actor-actriţă din tot festivalul, Brainstorming deveniseră preferaţii mei. Cu o engleză impecabilă, cu o personalizare fantastică şi multă vervă, erau sufletul trupei ăsteia. Diaconescu a plecat...i-au luat locul alţii. iris, Clythia, Felix, Victor, Otakar, Crisalida, un gândac mascul şi o femelă, o muscă, larvă, greiere, nişte molii. Din piesa incomplet văzută, am tras 2-3 concluzii. Au făcut o paralelă între miicimea oamenilor (păi atunci la ce dracu ne mai lăudăm cu mărimea penisului?) şi viaţa insectelor. Că n-ar fi nu ştiu ce mari diferenţe. Nefiind entuziasmat de piesă, ba chiar dezamăgit şi puţin scârbit de exagerările-dramatismele unor băieţi de pe scenă, n-am de gând să detaliez prestanţa lor. Nu mi-au plăcut şi cu asta-basta.
Bacăul s-a concentrat şi anul ăsta pe cantitate şi nu pe ştiţi deja ce. Orfanii, adică Nobody`s group - A midsummer Night`s Love dream . Hai să despărţim în silabe un cuvânt: por-că-ri-e. Gata..am făcut şi cronica penibililor ăştia. Cu o floare nu impresionezi publicul id-fest bă. Nu pe Huluba, nu pe Kristofer 93 (care dă cu noroi în voi) nu pe mine. Ăştia au fost sub amatori...sunt din liga a 4-a de teatru. Mai bine m-am simţit la baia teatrului Bacovia decât la insulta asta prost jucată, prost vorbită.
Pe scenă am stat, foarte aproape de actori, la Atelierul de teatru - Botoşani. Copiii ăştia de la liceul Mihai Eminescu, au mai spălat ruşinea catastrofei de dinainte. Dr Timmy or therapy session, adică, un copil primeşte în biroul lui, pe canapea, un cuplu cu probleme de cuplu. Hai să încep cu problemele cuplului: el n-are timp de drăgălăşeniile de care are envoie navastă-sa. Normal...munceşte s-o întreţină. Nu mai e la fel de tandru ca la început...normal, s-a învechit. Nu toate relaţiile sunt ca vinul. Comunicarea, să vă futeţi bine...şi pa - la revedere, scrieţi-mi un cec: ăsta ar fi fost răspunsul meu. Timmy pe de altă parte, rezolvă totul cu inocenţa cu care se joacă, făcând analogii copilăreşti. La feednack-ul de după piesă, au fost elogiaţi, s-au aruncat invective divine la adresa lor. Eu spun ca au fost buni...dar nu cei mai buni. Să aşteptăm...să vedem. The Knockers - Suceava s-au prezentat şi mai bine.
My sweet e o comedie la care am râs, a râs şi colegul Adrian, a râs şi colegul Cristi, a râs întreaga sală. O fostă actriţă - Ingrid, vrea să se sinucidă, trecând printr-o criză a vârstei. Firea ei dramatică o conduce la ideea că bărbaţii au uitat-o, şi nefiind iubită, nu vrea să mai trăiască. Mary, menajera ei (Isabela Avarvaroaie) şi Ingrid (Clara)
au împreună multe scene british-comice. Ingrid îşi sărută menajera de fericire că a sunat-o generalul ei (fără pantaloni) îl confundă pe instalator cu acelaşi general, există şi anumite scene mai lipsite de inhibiţii. Din lipsă de timp trebuie să mă opresc aici. Seara s-a încheiat pe o ploaie torenţială, cu două one (wo)man show, bune dar cam scurte, şi-o campanie de la care n-am înţeles mesajul antodrog. A da...şi-o melodie rap, făcută după un brainstorming de 30 minute cu Cheloo pe fundal...cântată de cei 2 traineri UNATC din Closer.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu