primele impresii din Paris

Hai ca a venit si perioada asta. In pragul pastelui, intr-o seara racoros de nerabdatoare, am plecat din curtea facultatii spre orasul ala infect caruia multi ii spun Bucuresti. Un minut n-am dormit (singurul din grupul meu) cele....sa fi fost 4 ore(?) si mi-am exersat veleitatile muzicale, cantand pe cea mai buna muzica din 80 pana azi. O luna topita pe jumatate la Ploiesti, o fabrica de bere la Buzau, cateva milioane de stele (da normal ca le-am numarat)pe cer in momentul cand ne-am oprit pt ca unei colege i se facuse rau. La mine-i simplu....sunt rezistent....calit....da-mi cafea si-un energizant si indur orice. Cum mai Andrei...chiar si nemancat corpul nu te lasa la greu...tu - firavul de 63 kg? Da bre...chiar si-n crucialele momente in care sucul gastric nu mai avea ce sa digesteze.....coafura mea rezista.

In aeroport ne-am instalat un pic cam devreme. Magazine inchise da, dar o Lavazza si-un ziar francez tot mi-am procurat. Chestie: ies putin la aer rece (am auzit ca face minuni pt simptomele de greata tot atat cat si metroclopramidul) si-am lasat bagajele in grija colegilor. Niet...trebuia sa le car dupa mine dom`le. Pai daca era o bomba? In excesul de zer (de la tarani), ne-au luat la bani marunti cum ca pe camera am parut ca vrem sa ne descotorosim de bagaje ca niste Bin Ladeni autohtoni ce suntem. Da-n fine....Parisul ne astepta...nu pun eu la suflet.
Primul zbor cu Lufthansa...al 7-lea la general. Foooarte simpatic echipajul de bord. Si stii ceva...nici nu-mi pasa daca se prefaceau de dragul meseriei...e NICE sa vezi si oameni de treaba, cu care te simti un pic mai degajat. Fluturii din stomac s-au dus pe apa sambetei dar m-am bucurat pt colegii care au zburat pt prima oara. Ca m-a asezat la geam si-am filmat, fotografiat felul in care suntem vazuti de Dumnezeu (sanchi) sau E.T....iarasi n-au zis nimic. Va zic....Lufthansa...mult peste Blue Air, tarom sau Wizz Air.

O mica escala in Munchen...ce aeroport...ce tonomate cu cafea la liber...10 sortimente de care doreai in lacomia ta, ziare care titrau pe prima pagina nunta lui Kate si william, magazin Max Mara (firma de care n-am mai auzit de pe vremea cand lucram intr-o croitorie pt italienii aia) si alte magazine duty-free. Inchipuie-ti cea mai mica sticla cu parfum Bvlgari...multiplic-o cu 5 (adica 5 sticlute...esenta i-as putea spune) si obtii un pachet idem celui cumparat de mine din Germania. Ca vitelul la poarta noua ma uitam la mastodontul din imediata incinta a aeroportului din Munchen....mother-shit-damn....jeez adica wow. Al nostru coleg s-a si intalnit in apropiere de aeroport cu un fost coleg de facultate.
Spre Paris am plecat cu o noua aeronava Lufthansa...si de data asta am degustat si-un pic de vin, plus un chicken wrap (ma rog...ceva din meniul lor pe care ti-l ofera). Gentleman cum ma stiti, mi-am lasat o colega la geam si-am migrat 2 randuri mai asa, langa colegu` Mitica, cu care m-am tinut de sotii. Aceiasi (de fapt altii) stewarzi zambitori...de fapt i-as asemui cu Teoctistul nostru: dubiosi de prea-fericiti. Or fi avut si ei un zbor spre Amsterdam..cine stie. Om cumpatat cum ma stiu aia care citesc blogul asta, n-am incarcat 20+7 kg in bagaje, asa ca n-am avut probleme in caratul bagajelor. Dar colegele mele...vai de ingerul lor pazitor. Nici pe firava mea profesoara (suntem 7 copii si domnisoara profesoara) n-am vazut-o prea in puteri. Ceva notabil s-a intamplat la contactul cu solul francez.... o crunta dezamagire. Un peisaj de comuna dintr-o vagauna romaneasca si nu Parisul ala din visele mele. Dar aparentele te inseala mai ceva decat sotia lui Iri. Ieri in drum spre louvru, pe champs-elise si alte alei centrale, mi-am reconsolidat impresia despre francezi si a lor capitala. Hotelul la care stam...adica stau acum, e unul modest....camera e execrabila...ingrozitoare (nu tu net, frigider, cuptor cu microunde, sau o banala scurgere pt apa de la dus). Dupa 11 ore pe drum, temerari cum ne-am propus sa fim (sau ticniti) am luat-o la drum din nou prin Paris.

Louvru...ce minunatie de muzeu. Atrage turistii ca farmaciile cu medicamente compensate pe bietii pensionari. Sa ajungi la el ai un mic desert de strabatut...adica praf..mult praf. A..eram sa uit...stiti ce se poate gasi la orice colt, in orice cartier, straduta? Les Mizerables...adica nespalatii...tiganii lor - neexpulzatii. Cine ma acuza de rasism, sa moara mama lui - violata de pirande. Ingrozitor de multi negri. Si n-am nimic cu ei...nu fura, nu mint cu tupeu si nesimtire, nu se leaga de-a-mboulea de tine pe strada, nu put a cadavre in descompunere...doar ca sunt multi. In metrou si tramvai.... Si cred in drepturile lor...adica: daca tu stai in drumul lor si undeva la 3 m este un loc liber...se chinuie sa ajunga acolo. Ma repet...nu fac nimic rau - n-am nimic cu ei. Receptia din holul hotelului in care stam nu s-a mai tinut aseara din motive de neseriozitate a organizatorilor. Tarziu in noapte, dupa ce m-am uitat si bucurat nitel de victoria Dinamo contra descultilor de la Steaua (1-0 pt ai mei) si-am tooot asteptat sa castige pustoaica mea preferata (si a lui Petre M) in zadar, c-a luat Eminem de Romania aia 120.000 euro...am plecat la culcare. Eram mai obosit decat e beat Gogaie la Cronica Carcotasilor. Curios, dimineata toata oboseala plecase cu Morfeu si Mos Ene. Azi dimineata am avut prima prezentare..cea a Romaniei pe tematica energiilor regenerabile. Ne-am imprimat tricouri, am muncit un picut la 15 slide-uri (noi ca si echipa), am scris ROMANIA pe 7 coli A4 si am intrat in concurs cu nr 4. Inainte de noi, Germania m-a dezamagit crunt. Adica prezentarea lor a fost cu putin sub mediocru. A Olandei as incadra-o tot la mari dezamagiri, Grecia-Finlanda-Lituania au fost ok dar per total sub mediocru. De departe, cea mai prost-inspirata, cretina, absurda pana spre penibil - prezentare de astazi a fost cea a Frantei. Un algerian care a masacrat limba engleza si-un germano-francez care nu s-a uitat o singura data in cele 40 minute cat au prezentat (15 minute era maximul recomandat...tot de ei). Nimic nu ma intereseaza mai mult decat ce fac eu. Deci ce-am facut? O introducere si-o extroducere un pic cam lunga (4 minute) dar realista. Un pic improvizata si-un pic de scenariu respectat ca la carte. Fix in pozitia lui Greuceanu m-am simtit cand gatlejul imi era uscat ...as fi dat orice pentru o gura de apa....dar mna...mergeam cu indicatorul pe gol, dar mergeam. Dupa aplauzele furtunoase de la final as zice ca echipa Romaniei s-a des urcat cel mai bine....dar e posibil sa fiu si subiectiv, + ca intotdeauna e loc de mai bine. Mi-as fi dorit sa fiu mai amuzant, si engleza sa nu o stalcesc deloc. Dupa pranzul bufet-suedez de la hotel (croissant si cafea) si lunch-bag-ul de la Institut (ITU se numeste partea facultatii) am plecat spre turnul Eifel.