Mihai Stefanescu a avut in 2009, al 4-lea accident auto, in urma caruia a ramas fara maini si picoare. Sotia conducea automobilul…..dar el s-a simtit vinovat de accident. Domnul Stefanescu e la capatul puterilor si vrea sa moara pentru ca isi vede familia chinuindu-se cu el, si se simte o legume care ii impovareaza pe toti cei din jur. Copiii tristi, o sotie care se pune si in locul lui incearcand sa il inteleaga, ca ultim gest de a nu ceda nervos…. In studioul emisiunii de la Tvr 1 - Ne vedem la Tvr, multi invitati….care chiar au ce cauta acolo: psihologi, un preot care este bineinteles impotriva euthanasiei si in ziua invierii a venit in studioul Tvr pentru a-I fi duhovnic de la distanta omului, medici care apara juramantul lui Socrate, sotii vaduve care inteleg chinul acestui om cat si pe cel al sotiei, un om in scaunul cu rotile. Un subiect tabu. Inainte sa moara, Mihai ar vrea sa scrie o carte. Inainte de accident citise cartea Diving bell and the butterfly, despre cazul real al unui om care nu-si mai putea folosi decat o spranceana. Mi-e tare tare dor de Dumnezeu si pentru ca el nu mai vine…..ma duc eu la el, spune domnul Stefanescu, aflat in apartamentul lui cu un reporter TVR1. O vaduva care a trecut printr-un asemenea caz il intreaba pe preot: Ce face biserica pt astfel de oamenii aflati in suferinta?
Ca barbat vrei demnitate …. ca tata trebuie sa intelegi ca le faci rau copiilor si mai mult decat iti faci tie….sau e cumva posibil ca amintirea unui om drag sa le fie mai importanta si mai pretioasa decat un om aflat in viata, care se chinuie si e macinat nu de dureri fizice cat de dureri psihologice? Daca esti crestin, nici in ruptul capului n-o sa accepti ca viata iti apartine si poti sa faci ce vrei cu ea.
Nu e cinstit sau justificabil, sa-mi dau cu parerea despre ce ar trebui sa faca domnul Stefanescu pentru ca, imaginatia e adevarat….ma poate duce acolo intrucat sa ma pun in pielea lui…dar e o problema atat de serioasa incat nu stiu daca pot intra in profunzimea durerii si a dezamagirii, a abandonului de sine…a simtamintelor de inutilitate a oricarui gest. Trist pentru el…..trist si pentru familie. Discutia o port, ca si emisiunea de la Tvr, daca e in regula ca fiecare om sa-si poata decide moartea asistata de un medic. Pentru ca nu vorbesc de sinucidere…de aruncat de la etaj, inhalat substante sau pastille…sau injunghiat in inima cum am vazut ca a avut curaj un domn la stiri. E un subiect sensibil, pe care il dezbati printre lacrimi . Viata ii aduce pe unii oameni in situatia in care moartea….lasarea in urma a tot ce-ai strans (material dar mai ales emotional) e ultima scapare…e singura usa pentru care mai au o blestemata de cheie. Indiferent cat ii doare pe cei din jur…si eu, ca si cel mai bun prieten al domnului Stefanescu, pe nume \Andrei, intelegem ca un barbat…pentru un barbat, povara e infinit mai grea. Un barbat renunta mult mai greu la viata decat o femeie, iar momentul in care il auzi ca renunta ar trebui sa-ti spuna ca acel om chiar nu are incotro. Pot sa inteleg argumentele din partea celor care nu sunt de accord cu moartea asistata clinic….dar pentru ca sustin partea domnului Stefanescu, vin si spun: intr-o societate moderna dreptul la moarte ar trebui sa fie un drept acceptat in Declaratia drepturilor omului. Si stii ce-i special la acest caz? Moartea asistata clinic e acceptata de un numar mai mare de oameni daca in discutie e un om in moarte clinica, tinut in viata de aparate, aflat intr-o faza terminala sau la sfarsitul vietii biologice ori daca e cazul unor transplanturi de organe. Dar un barbat de 40 ani care nu poate face absolut nimic singur….pentru care viata e un chin…o agonie marita de suferinta celor din jur care sufera pentru el…asta deja e subiect de film. Nu prea auzi de felul asta de cazuri. Mai demult, o colega de facultate mi-a trimis un filmulet in care un tanar era in aceasta situatie, fiind fara maini si picioare dar totusi, credinta in Dumnezeu il salvase…si parea un optimist incurabil. Domnul Stefanescu nu s-a intersectat cu aceleasi coordonate …n-as putea sa va spun exact de ce .
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu