Ştiu mai multe exemple de regizori care au dospit un proiect drag-sufletului, ani de zile. Câte-o decadă două. Au continuat să lucreze pt bani şi uzanţe, pentru status şi aşteptări...dar în subsidiar, mereu aveau ceva drag lăuntricului....un concept la care lucrau în secret, apropiat adâncimii, sinelui-intim. Poţi considera postarea asta - echivalentul a ce-am scris mai sus.
Fiindcă astea`s vremuri în care sinceritatea devine ceva romantic....pe cale de dispariţie. Nu că nu vor oamenii să mai fie sinceri....dar nu mai pot. Sunt constrânşi de forţe copleşitoare, să poarte măşti infinite, să mintă creativ, îşi protejează imaginea conform standardelor Facebook - Instagram - ce-o să creadă prietenii despre mine. La care eu....cu cei 32 ani pe care-am început să-i simt în durerile de spate din senin ...... zic. FUCK THAT!!! I`m old school. Şi n-am deşărtat gândurile astea pe Facebook (deşi sigur o să târăsc un link pe-acolo) ci special pe blog....fiindcă în 2009, când am deschis cutia asta a pandorei...oamenii încă mai credeau în bunătate dezinteresată.....fiindcă sinceritatea e o formă a bunătăţii.
De dragul posterităţii (fiindcă sigur voi reciti asta, undeva-cumva) o să-mi permit să scriu ce facebook m-a domesticit să n-o fac. Şi da....e încă o formă de laşitate, că nu am scris gândurile astea direct acolo.
Începutul e AICI....înţeleg sinucigaşii. Nu că m-aş sinucide (deşi am ameninţat-o pe fosta mea c-o să mă arunc în Bistriţă....vai cât de cretin eram acum 2-3 ani..iubirea naşte imbecili) dar am zile...perioade lungi, în care consider că n-am nevoie de 70-80-90 ani de viaţă. PENTRU CE? Repetăm aceleaşi banalităţi. În urma noastră sunt generaţii întregi care-au trăit şi murit, mai nobil...pentru o cauză (războaie, patriotism). Nu cred că poţi duce o viaţă atât de diferită încât să contezi peste 100 ani. Am momente în care nu consider că o furnică e mai insignifiantă ca mine. La nivelul ei...ştie ce-are de făcut, acceptă regulile jocului şi îşi duce existenţa de rotiţă`n mecanism. Mă nasc...se chinuie ai mei să mă aducă unde trebuie (mai toţi eşuează fiindcă nu suntem sinceri cu noi înşine)...şcoală atâţia ani, câteva slujbe, iubiri care mă educă mai mult decât au făcut-o şcoala+părinţii la un loc, distracţii cu porţia, suişuri şi coborâşuri cu nimic mai speciale decât ale celorlaţi 7 miliarde de co-Pământeni....egoism cât încape şi lacrimi cât să umplu un pahar de shot-uri. It`s all in our head. Ştii că mă mir uneori că toţi oamenii acceptă să meargă la puşcărie.....băi nene.... M-am născut liber ca tigrul, de unde până unde, crezi c-ai dreptul să-mi impui regulile astea? Un tigru când omoară fiindcă n-are ce mânca, nu e băgat la Zoo. Dar cine mai priveşte în ansamblu...avem gândirea colectivă. Sunt prea leneş să gândesc pt mine şi-atunci mă iau după părerea cea mai acceptată.
Am avut DOAR slujbe de căcat. Şi toate mi-au adus bucurii. De la 14 ani...când măturam scări ...şi primeam fişicuri de monede prinse-n hârtie, de la o asistentă căreia îi era milă de mine (aşa am făcut rost de bani pt primul film la cinema, în 97)...la o croitorie unde presam, ambalam, călcam haine pt italieni.....la un...două...trei..patru chioşcuri de presă, cu încă două-trei slujbe mai demne...de bărbaţi (maşini unelte, aerostar, producţie publicitară) presărate - între.....nu m-am fericit niciodată de muncă. Fizică. Am (doar) 63 kg la cei 1.78m (am înţeles că-s cu 15 kile sub normal) ai mei....dar mă încăpăţânez să cred că ştiu ce-mi trebuie. Am stat să ajut şi când tremuram de durere....şi transpiram la -20 grade. Cred mai mult decât în orice....că valorile umane trebuie păstrate dintr-o generaţie într-alta. De aici probabil şi înverşunarea faţă de falsitate, de prostie în formă continuă (adică Băsescu....om pe care l-am urât mai mult decât pe Adrian Năstase, Putin şi Trump la un loc).
Încă locuiesc la părinţi, fiindcă nu văd logica...ca Mircea Badea, în a mă muta. Ei au nevoie de mine, eu de ei....dar sigur o să-mi iau zborul pân la urmă (din nou, ca M.Badea). Nu ştiu dacă mă voi căsători vreodată. Nu ştiu dacă voi găsi vreodată o altă fată pe care s-o accept. Sună fatalist...dar Loredana a fost....este, singura fată pe care-am iubit-o, în sensul cel mai bătrân, gândit îndelung, matur şi cu sufletul desculţ...... cu putinţă. O iubesc, o urăsc...mi-e dor de ea dar e otrava fără de care nu pot trăi.
Urăsc sexul. Fiindc-a fost de-mistificat. A devenit gratuit, compensat....nu mai aşteaptă nimeni - nimic. Şi e peste tot. Din politică, film, muzică, cluburi, online...offline, la copii, la bătrâni. Adică pe scurt...a fost afectat de boala mondială numită INSTANT GRATIFICATION (google it). Nu mai are nimeni răbdare să muncească, să întârzie o plăcere...s-o amâne fiindcă e cu atât mai intensă. Spre exemplu...am muncit 4 luni pentru un aparat foto....şi apoi încă 1 an la contul de 500px să ajung la un număr semnificativ de vizualizări, inimioare sau urmăritori. La fel cum încerc să-mi ţin mintea deschisă cu 666 filme în 2016 şi probabil încă vreo 555 anul ăsta. Există o plăcere intensă, semnificativă, de durată...dacă-i substanţială. Nu formă fără fond...cu fund.
Nu mai aştept demult ziua de salariu pt a avea bani......dar acum încă-mi depun aproape fiecare leu strâns....într-o datorie de 2660 lei la care cotizez de aproximativ 2 luni....şi mă consumă nervos...e o picătură chinezească...pic pic pic.... Contribui singur la mustrările pe care mi le aduc. Sigur....e vina ţigănuşului care mi-a spart şi furat marfa....dar adânc, e vina mea că mă complac într-o slujbă de babe....iar eu la slujbă cu babe nu mai merg de când nu mai sunt cu Loredana.
În tot labirintul ăsta pe care-l explorez la pas (c-am picioarele de oţel), conştientizând că dezamăgesc aşteptările oamenilor care credeau că mă cunosc.....când de fapt eu tot încercam să dau la o parte bullshit-ul...... m-am trezit cu un prieten nou. Unul perfect, fiindcă e a 6-a soră (singura mai mereu- aproape în ultimul an) pe care pot s-o ajut, în timp ce de fapt, mă ajut pe mine. Fiindcă am nevoie să cred în binele din oameni. Lumea asta-i prea plină de oameni cu orizonturi închise, care nu văd mai departe de mercantilismul lor, plini de un gol existenţial, fiiindcă`s genul de oameni cărora le-aş traduce`n zadar motto-ul meu pe 2017 (kindness is magic). Pt ei, money is magic. Sunt pe dracu...şi dac-o fi, e magie neagră. E un punct de sprijin...să ştii că un copil operat pe suflet-deschis, poate să-ţi anime ziua...săptămâna, cu o încăpăţânare de sisif - în a fi curcubeul care fugăreşte ploaia. După ce toţi prietenii îţi pleacă să-şi caute norocul în ţări europene...şi te resemnezi că vă revedeţi o dată-de două ori pe an... apare ea....eternul feminin. Chiar şi ca misogin, ştiu că fără femei...n-am fi evoluat la stadiul actual. Nu emoţional cel puţin. Avem...am, nevoie de nebunia frumoasă a copiilor care încă iubesc viaţa, cum o făceam şi noi - înainte să intervină aşteptările de oameni-mari.
O să continui postarea asta....dar în altă seară de toamnă.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu