duminică, 12 august 2012
Dinamo-Barcelona 11.05.2012 (Arena Naţional)
Era vreo 08:30 când am conştientizat efectiv că urmează să merg la meci, să-i văd în sfârşit la lucru: pe acel Messi care m-a bucurat dar si dezamăgit în ultimul El Clasico şi-n meciul cu Chelsea din semifinalele U.C.L, pe campionii mondiali Pique, Alexis Sanchez, Iniesta şi mai ales Xavi, pe Dani Alves, Pedro, Fabregas şi revenitul cu care Barcelona ar fi luat titlul şi Liga Campionilor (dacă nu era accidentat întreg returul): David Villa. N-am avut norocul să-l prind şi pe Guardiola...dar sper la multe şi de la Tito Vilanova.
Pe Dinamo am mai văzut-o la Vaslui şi-n Bacău, dar tot am vrut să văd testul de maturitate al lotului uşor înnoit de Bonetti.
Am plecat din Bacău la amiază, cu B.F.F-ul Cătălin, pe o vreme călduţă, dar nu caniculară. Am făcut plinul maşinii, cu benzina aia care-a depăşit 6 lei (ce vremuri nene), luat şi puţin energizant la drum, după ce băusem un capucino, şi-am purces să străbatem ăia 300 km până în capitală. Îmi făcusem un MP-3 cu câteva emisiuni din arhiva Guerrilla de dimineaţă, luasem şi cd-urile cu Best-Of-urile,,,eram pe plus, eram pozitiv. Nu e prima dată când observ (am văzut-o şi-n drum spre Piatra-Neamţ, Târgu Mureş, Braşov sau din nou Bucureşti) că NIMENI nu dă 2 bani pe limita de viteză. Înţeleg...toţi au bani de amenzi, dar nimeni, chiar nimeni nu pune prea mare preţ pe viaţa lor? Ok, ai mers cu 130/h de când te ştii, pt că ai detector şi ştii că şoferii de pe sens-invers îţi dau flashuri în apropierea radarului (care oricum închid ochii la 100-200 lei) dar ai şansele de a fi ultima ta zi în viaţă. Nu-ţi pasă? Nu!
Noi ne-am încadrat în limita de 50, 70 şi 100 km pe întregul traseu.
Odată cu ploaia, ne-am oprit undeva pe la Mihăileşti (n-am mai zărit taverna de la Buzău la care vroiam să ne ospătăm) la un restaurant-cârciumă, unde un nene obosit şi fără maniere, ne-a înmânat meniul prea-puţin seducător...aşa c-am plecat spre meleaguri mai ofertante....adică Royal Hotel şi Restaurant (Urziceni) preţ de 2 tochituri straşnice, 2 sucuri şi 2 beri. I tell ya`...pt 85 lei, m-am simţit respectat vreo 40 minute.
Pâş-pâş, depăşiţi de zeci de maşini şi tiruri, undeva pe la 17:şi`un pic, am ajuns în capitală...la scurt timp (graţie unui GPS Android) ajungând şi-n Sectorul 2, pe Bulevardul Basarabiei, la Arena Naţional, ignorând zecile de milogi care ţi-au păstrat un loc de parcare şi te dirijau înspre locul pentru care trebuia să dai vreo 5-10 lei, în funcţie de cât de fraier eşti. Eu n-am dat decât din deget.... Ce mă, s-a întâlnit hoţul cu prostul?
Având timp de câteva poze, un espresso la terasa de lângă stadion şi o mică plimbare prin cartier, am întârziat intrarea în stadion. Mă bucur că s-a respectat interdicţia către comercianţi, de a nu vinde alcool la magazine şi terasele din preajma stadionului. Poliţişti în toate intersecţiile posibile....deci organizare bună.
Arena Naţională e într-un fel la televizor şi într-un mare fel când eşti pe ea. Dacă te afli pentru prima oară pe stadion, chiar dacă ai bilet pe inelul 1, n-ai cum să te abţii să nu urci puţin până la inelul 3, să faci 2-3 poze cu perspectiva de ansamblu.
Nu mică mi-a fost mirarea când am văzut suporteri cu paharul de bere pe culoarele stadionului (deşi nu intri în incintă cu apa, sucul, berea, bricheta ta)...dar mi-am domolit-o: era Ursus fără alcool. Multă cola, fanta , chipsuri şi cabanoşi s-au vândut, multe blitzuri s-au declanşat din toate direcţiile,,,multe palme s-au împreunat pentru Messi & Co, la ieşirea spre inspectarea terenului. Nici lor şi nici mie nu mi-a plăcut cum arăta gazonul, ars de soarele actualei canicule. Şi nu e prima dată când s-au cheltuit bani în zadar. Putem aduce Barcelona...nu putem să creştem iarbă şi s-o îngrijim...motherfuck that.
Cu Balaj la centru şi cu glumeţi în tribuna în care am stat (hăhăhă..la meciul cu Chiana se vor ocupa toate locurile de pe stadion, Hai cu egalarea, şi Craiova are mai mulţi fani deşi e desfiinţată, Dinamo joacă cu echipa a II-a - de aia e condusă cu 1-0, către Alexis Sanchez care dribla în careul lui Dinamo cu o bicicletă: Lasă bă dansurile populare şi joacă fotbal)......... am văzut o primă repriză începută superb cu Imnul Naţional, cu You`ll never Walk alone şi Imnul Barcelonei, cu aplaudarea fiecărui titular şi cu Dinamo sub presiunea adversarului intimidant. Unde mai punem că Messi a deschis scorul în min 4, moment în care cu toţii credeam că va urma un măcel.
Mă simţeam uşor stingher, printre microbişti veniţi cu soţia şi copiii. Era parcă prea multă cuminţenie, prea puţină atmosferă de stadion. O prefer în mod normal pe cea de terasă, cu microbişti plini de păreri exprimate clar şi necenzurat.
Ca şi la referendum, şi pe Arena Naţional nu s-a îndeplinit cvorumul de 55.000 spectatori +1, dar cei care am fost, din repriza a II-a, când deja ne cunoşteam străini între străini, atmsofera s-a relaxat ca şi jocul lui Dinamo...şi s-a trecut la scandări (Mitică la brutărie, DI-NA-MO, România) valuri şi aplauze sacadate. Fanii ţineau ca şi mine, cu ambele echipe, aplaudând ocaziile, ratările şi giumbuşlucurile ambelor echipe.
În repriza a II-a, după min 65 s-au operat schimbări fără număr, ieşind jucătorii titulari şi intrând jucători mult mai puţin cunoscuţi. Asta la Barcelona, pt că la Dinamo, abia am aşteptat să intre Danciu....şi-a intrat vreme de câteva minute şi Corbul.
Golul 2 a venit după ce o parte din cei aprox 40.000 spectatori (şi nu toţi erau români) plecaseră deja, pt a evita traficul şi îmbulzeala, în minutul 92, de către Affelay.
Tot cu ajutorul micuţului GPS, am ieşit din Bucureşti şi undeva pe la 03:30 , după ce-am cântat mai tot drumul, piesele de pe Best-of) m-am întors fericit acasă, având o zi si-o seară perfectă.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu