Bien sur că-s uşor dezamăgit de câştigători, dar am avut momentele mele.
Pe pro-7 unde m-am uitat, s-a arătat strictul necesar (adică fără covorul roşu {l-am prins pe CNN} fără momentele sponsorilor, creditele de final) dar am ţinut legătura prin Twitter, Facebook şi site-ul oficial, cu tot ce-a fost notabil, astfel încât mă simt îndreptăţit să cred că postarea asta va fi atotcuprinzătoare, spumoasă ca şampania lor MOET (n-o menţionam dacă n-aş fi băut-o de revelion) şi degajată.
În 2011, Gervais a fost prigonit de ipocriţi, dar fiind vorba de Hollywood, l-au adus înapoi pentru mai multă răutate, sincerităţi semi-inconştiente.....deci: Ricky a început seara, lângă o bere, întrebând: So....where was I? Tipic, s-a elogiat inteligent, prin conştientizarea faptului că cea mai celebră gazdă britanică, prezintă al 2-lea mare eveniment pe al 3-lea post tv din State (NBC). Ruda săracă a Oscarurilor...pe asta s-a axat, mergând şi pe-o cale sigură: întotdeauna când compari o femeie, un bărbat, un film, o gală, cu alta - teoretic superioară, ai să obţii respectul celor cărora te adresezi (sau invitaţia de a prezenta încă un an). Un şut între picioare direct spre Eddie Murphy, {care-a zis DA porcăriei de Norbit şi NU - Oscarurilor. That`s gotta hurt.} şi spre tâmpilă de Adam Sandler (împreună puteau acoperi lejer toate rolurile din The Help). Zgarda impusă de organizatori, adică setul de porunci înmânate lui Gervais, includeau a nu-l menţiona pe Mel Gibson, mai moale cu nudităţile şi off limits cu Castorul lui Jodie Foster (glumă de autobazăăă). Ca orice comedian care se respectă, a menţionat şi nunta de 72 zile a lui Kardashian, ţinând cont c-a participat la discursuri de mulţumire mai lungi, ţinute de regizorul Titanicului şi Avatarului. Părerea lui Ricky despre Boardwalk Empire: o groază de imigranţi care veniră-n S.U.A, au mituit şi-au corupt împrejur pt a-şi face un statut social....dar suficient despre Asociaţia Presei Străine.
Ca şi-n 2011, primul prezentator al serii, Johnny Depp, luat prin surprindere de o întrebare dea lui Gervais: -Ia zi mă...ai reuşit să vezi The Tourist?(film supraapreciat în 2011 de Globuri)
-Nu.
Primul glob al serii a plecat cu Christopher Plumer, veteranul din Beginners, văduvul homosexual, rol secundar. Mă aşteptam la Viggo Mortensen....dar mna...nu pot comenta: n-am văzut filmul lui Plumer. I-a mulţumit răpănosului de Ewan McGregor, că i-a furat mai toate scenele avute împreună, precum şi altor persoane din anturajul socio-profesional.
Ashton a ajuns la punctul în care s-a tuns şi bărbierit pt 2,5 men....aşa că a părut ceva mai prezentabil la braţele frumoasei Elle Macpherson, prezentând nominalizaţii şi câştigătoarea Globului pt actriţă tv în rol principal - comedie-muzical, numitei Laura Dern din Enlightnend (HBO) obişnuită cu aurul (al 3-lea din 5 nominalizări). Păi ce măi...deodată Tina Fey nu mai e amuzantă? N-a fost suficient că 30 Rock ţine de NBC? Booo.
Primele probleme cu teleprompterul, au apărut când Rob Lowe şi Juliane Moore stârneau zâmbete ştrengăreşti în sală, înmânând Globul pentru miniserie sau film tv, echipei britanice de la Downton Abbey. La fel de nesemnificativ, lung şi plictisitor, a fost discursul ţinut de Kate Winslet (care de ceva vreme suna la fel de fals acceptând premii ca şi Meryl Streep) când a luat premiul pentru actriţă într-o miniserie - Mildred Pierce. Posibil să vreau să văd seria asta, când termin cu lung-metrajele bune (nu sunt ironic)
Incredibil de urâta Frida Pinto, a prezentat incredibil de frumosul Miez de noapte în Paris.
Jeremy Irons şi preşedinta APSH (asociaţia presei străine de la Hollywood) au spus 2-3 cuvinte despre rolul pe care-l are Asociaţia în industrie.
Pentru că-s obişnuiţi să ţină aceleaşi discursuri, Gervais i-a apostrofat pe toţi care mulţumesc familiei şi lui Dumnezeu, amintind că atât Dumnezeu cât şi impresarul său, l-au ajutat la fel de puţin în carieră.
Cel mai bun actor într-o miniserie tv e considerat Kelsey Gramer (5 neveste a avut...experimentat om) pentru rolul din Boss....ştiu, vă întrebaţi cine mama naibii e ăsta. Dacă aţi auzit de Frasier, atunci îl ştiţi. Cea mai bună dramă n-a ieşit Game of Thrones, tot atât cât n-a ieşit nici American Horror Story...aparent, Homeland fiind un serial dramatic mai bun. Cine stie....
Jimmy Fallon şi Moroon-ul şef (Adam Levine) au citit plicul inscripţionat Cea mai bună coloană sonoră: Ludovic Bource (nu ştiu dacă era de la alcool sau că vorbea cu stereotipul francezilor care vorbesc sărăcăcios engleza, dar omul e amuzant) pentru The Artist şi Original song - Madonnei (pe covorul roşu, Elton John spusese că Madonna doesn`t have a fucking chance to win), pentru ceea ce-am votat la rându-mi: Masterpiece, din W.E. Madonna, o ştiţi: spune ce gândeşte.....Elton John nu, dar i se citea pe chip (a fost nominalizat în aceeaşi categorie): Cântecul meu e mai bun decât al curvei ăsteia. Având un discurs lung, cred că era mai bine dacă era alungată de pe scenă, în loc de melodia orchestrei galei, cu vocea lui Guy Ritchie. Repejor: cel mai bun actor într-o miniserie: Idris Elba (şi nu Bill Nighy...aşa că restul e tăcere)
Golanul cu cel mai tâmpit râs din industria filmului, Seth Rogen, a prezentat în compania delicatei Kate Beckinsale (ghiolbanul lăudându-se că încearcă să ascundă o erecţie masivă) categoria Cea mai bună actriţă în rol principal într-o comedie.muzical, singurei Marilyn Monroe rămasă în viaţă: adică Michelle Williams. Abia aştept My Week With Marilyn....dar comedie? Serios? Fact: acelaşi premiu l-a primit acum 50 ani, însuşi Marilyn Monroe.
Buffy şi-o altă blondă, au zis: Peter Dinklage (sigur a suportat multe glume în copilărie) să vină pe scenă să ia în custodie premiul pentru rol secundar într-o miniserie, pentru, întradevăr, extrem de interesantul Game of Thrones. Bietul de el...înainte să plece de acasă, maică-sa i-a recomandat să nu-şi facă speranţe prea mari pentru că-i în aceeaşi categorie cu Guy Pierce din Mildred Pierce.
Fără Ricky Gervais nu ştiu dacă ştiam că aşezarea în sală se face astfel: pe margine ăştia din seriale, în mijloc starurile de cinema. Printre puţinii care-a evoluat din margine în mijloc, mereu şarmantul George Clooney, care-a ţinut morţiş să-l ironizeze pe Brad Pitt, urcând pe scenă cu bastonul lui, promiţând că il dă înapoi.
Cel mai bun film animat....sun of a bitch, wouldn`t you know it, a mers la singurul film animat pe care nu l-am văzut încă: Aventurile lui Tin-Tin, acceptat de Steven Spielberg.
2 actori serioşi, Clive Owen şi Nicole Kidman, au prezentat Globul pentru o categorie serioasă: Cel mai bun scenariu, luat ...de fapt câştigat nu luat (că n-a venit) de Woody Allen.
Cântând bla bla-uri, Felicity Huffman şi William H Macy, m-au făcut fericit, anunţând-o pe Jessica Lange, cea mai bună actriţă în rol secundar într-o miniserie....yeap - American Horror Story. Într-o rochie simplă, Jessica a mulţumit simplu şi la obiect, echipei de profesionişti din spatele serialului. De asta are 5 premii şi 12 nominalizări: îşi face treaba.
Ricky: următorul prezentator e regina muzicii pop: Nu tu Elton...stai jos. E mereu în vogă, exact ca o virgină .....Madonna, care n-a ezitat să-i dea replica: dacă-s ca o virgină, de ce nu vii încoace să faci ceva în privinţa asta? şi aşa au trecut câţiva ani de când n-am mai sărutat o fată. Madonna a venit să nominalizeze pt cel mai bun film străin: Flowers of war, In the land of blood and honey, The kid with the bike, The skin i live in şi A Separation al meu....care-a şi luat premiul. Singurul lucru pe care ar fi trebuit să-l spună regizorul iranian e: NU NE BOMBARDAŢI!!!!..... Dar n-a făcut-o.
Deşi părea a avea intervenţii o dată la 30 minute, Ricky părea pentru Globurile de Aur, ce era Kim Jong Il în politică: temut, neînfricat şi distractiv.
Bronzatul...sau mă rog, înroşitul (de la alcool) Dustin Hoffman a ţinut să mulţumească soţiei şi impresarului, fără de care n-ar fi putut să ....să...anunţe nominalizatele pentru Actriţă în serial dramă. Globul a mers la Claire Danes pentru Homeland (chiar trebuie să văd serialul ăsta?).
De aici încolo, totul trebuia să fie ceva mai amuzant din moment ce toţi erau îmbătaţi (cu moet). Emily Blunt şi-a făcut scurta apariţie pe scenă pentru a prezenta porcăria de Bridesmaids....urmată de alte 2 doamne: Tina Fey şi Jane Lynch, desemnate să-l supere pe David Duchovny şi pe toţi fanii Californication &; X files, dând premiul pt actor întrun serial comedie, lui Matt Le Blanc, pt Episodes (tot showtime). So...Matt le Blanc wins. Now....How YOU doin? And the Tina Fey goes to Tina Fey for being Tina Fey.
Acum devine interesant...de penibil. Sidney Poitier, primul care-a ridicat sala în picioare, venit să-l omagieze pe Morgan Freeman pentru întreaga activitate. Lean on me, Brubaker, Driving Miss Daisy, Million Dollar Baby, Shawshank Redemption, Glory, Street Smart, Seven, Unfirgiven, The Dark Knight, Deep Impact, Happy Feet, The Electric Company, Bucket List, Invictus, Amistad...toate filmele astea l-au adus pe Morgan Freeman la premiul Cecil DeEmille. La anul, firmele vor cumpăra spaţii publicitare de 60 secunde între cuvintele rostite cu viteza melcului de Sidney Poitier. Privindu-l, spui că-i la fel de prost ca Bush, sau că a avut cel mai încet operator de prompter din istorie.
Downey Junior a prezentat îndrăzneţul de euforic film: The Artist.
Angie...m-a făcut din nou fericit, zâmbind cât l-a citit în plic pe Martin Scorsese ca cel mai bun regizor. Suck it George Clooney. Martin a spus din nou ce ştiam, că a făcut filmul ăsta pentru fiica lui, Francesca, a mulţumit echipei tehnice, actorilor şi anturajului din producţia filmului Hugo.
Selma Hayek şi Antonio Banderas compun un cuplu simpatic, talentaţi ...probabil şi interesanţi...păcat că Ricky nu înţelege un FUCKING WORD din ce vorbesc. Normal că Puss in Boots i-a răspuns în spaniolă...după care-a trecut la scop: premiul pt cel mai bun serial comedie: Modern Family. Marea familie a urcat pe scenă, cu Sofia Vergara continuând în spaniolă în timp ce Steven Levitan (scriitor la serial) traducea că actriţele ar trebui încurajate să aibă aventuri cu scenariştii din industrie.
Michelle Pfeiffer a citit câteva rânduri despre War Horse, urmată de Mark Wahlberg şi Jessica Biel au prezentat Globul pentru cel mai bun actor în rol principal într-o comedie/muzical, unui George Clooney al Franţei, adică Jean Dujardin. Vizibil emoţionat, a ţinut un discurs curat, terminat în tăcere în timp ce sala râdea.
Din Tinker Taylor Soldier Spy (ignorat complet la globuri...sper că nu şi la oscaruri) Colin Firth e prezentat de compatriotul Gervais, ca un actor iubit de critici şi femei, cu un Oscar....dar stiţi cumva că e şi un rasist înrăit care a pocnit odată un pisoi orb. Firth i-a replicat c-a văzut la intrare oameni religioşi care îi ameninţau pe toţi cu pedepse pt păcatele lor, neştiind că sunt deja pedepsiţi fiind în prajma lui Gervais. Tot pentru un rol britanic, Meryl Streep, această Taylor Swift a prefăcutului că nu-i vine a crede că a câştigat, a laut Globul pt rolul din The Iron Lady. Când înţelegerea lui Gervais de a o juca pe Margaret Thatcher a căzut, au apelat la ea. 3 nasturi descheiaţi şi nerăbdare, Clooney care se înghiontea cu Fincher, să-i ducă ochelarii femeii să-şi poată citi discursul....cam aşa a decurs discursul ei.
Jane Fonda (sau cum ar trebui de fapt să arate chirurgia plastică) a prezentat cel mai bun film comedie/muzical, artiştilor de la The Artist. Dujardin a urcat cu potaia dresată pe scenă, în timp ce producătorul încerca să înduioşeze audienţa, spunând că în 1965 tătuca lui a câştigat cu Le pule, Oscarul, dar n-a avut bani de bilet de avion...aşa că nu şi-a ridicat premiul.
The very foolish Natalie Portman (a ales să stea pe tuşă un an, dedicându-se vieţii de familie) a prezentat Globul de Aur pentru cel mai bun actor într-o dramă.....lui Clooney....astfel ca rugile mele n-au fost nici de data asta ascultate. Chiar nu ştiu ce-ar trebui să facă Leo să ia premiul ăsta. Aviatorul, Departed, Gangs of New York, The Beach, Inception, Revolutionary Road, Shutter Island...nimic.
Înapoi la Clooney: i-a mulţumit lui Michael Fassbander (din Shame) că l-a dublat în scenele nude....din moment ce ar putea juca golf cu mâinile la spate (get it?)
Ultimul premiu...insipid, inodor, incolor, prezentat de Harrison Ford, pentru CEL MAI BUN FILM DRAMĂ a mers la cine aşteptam...la cine-am votat: The Descendants.
Astfel...3 ore de premii, lovituri sub centură, câţiva nervi şi invidie, bucurie simulată dar şi veridică, unele surprize, unele aşteptări împlinite, un Gervais dur, amuzant dar cam scump la vedere.....totul asezonat cu reclame nemţeşti (în cazul meu) şi câteva predicţii conturate pentru Oscarurile din 26 februarie.
Restul pozelor, pe pagina mea de facebook (nu mai încarc memoria aici)
1 comentarii:
Inca nu ai vazut aventurile lui Tin Tin?! L-am vazut mai demult mi-a placut e genul de film pe care l-as mai viziona inca o data -bine poate acum si cu subtitrare :)-. Inapoi la citit ce ai scris :).
Trimiteți un comentariu