Mihai Petre (32 de ani) este foarte critic şi cu el însuşi, nu doar cu alţii. Chiar dacă părerile lui i-au deranjat pe mulţi, dansatorul crede că îşi face bine treaba. Critica este constructivă şi trebuie să înveţi să o accepţi, pentru că duce la progres, spune cel mai dur membru al juriului de la „Dansez pentru tine“ şi „Românii au talent“.
mihaipetre@gmail.comAi o imagine de dur. Chiar aşa eşti tu? Mihai Petre: Eu încerc să fiu cât mai eu, respectând, bineînţeles, formatul emisiunii. Întotdeauna am făcut asta. Nu poţi să-ţi faci un plan: sunt dur, nu sunt dur. Eu cred că treaba asta vine din sport: am pretenţia ca totul să iasă bine. Sunt perfecţionist şi sunt cel mai mare critic al meu. Şi cred că asta duce la progres şi la performanţă. Ce urăsc cel mai mult e când aud pe cineva că spune: merge şi-aşa, hai că se poate... Revenind. Nu mi-am propus niciodată să fiu dur sau să fiu blând. Unii zic că sunt rău.
Te deranjează că unii concurenţi sau telespectatori te percep aşa?
Mihai Petre: Atâta vreme cât fac tot ce pot ca să-mi fac meseria bine, nu mă deranjează părerea celorlalţi. Mie întotdeauna mi-a plăcut să-i spun omului ce simt, ce gândesc.
Ai avut de pierdut pentru că spui ceea ce gândeşti?
Mihai Petre: Da. Pentru că unora le e greu să primească critici. Şi eu am fost criticat foarte des de antrenori, mi s-a spus ce nu fac bine, ce trebuie să schimb. Şi nu pun la îndoială critica altora, ci o iau în seamă şi încerc să schimb ceva în bine, la mine. Nu sunt de acord cu cei care nu respectă punctele de vedere.
Care e diferenţa între a fi membru al juriului la „Dansez pentru tine" şi a fi membru al juriului la „Românii au talent"?
Mihai Petre: E mare, în primul rând pentru că diferenţa de format e foarte mare. La „Dansez pentru tine", unde e vorba doar despre dans, eu judec din punct de vedere tehnic. Nu ţin cont de cazuri absolut niciodată, ba chiar încerc să nu mă uit atunci când sunt prezentate filmuleţe. Bine, ştiu despre ce e vorba în fiecare caz, dar după ce aflu încerc să nu intru prea mult în detalii, pentru că sunt om şi mă poate impresiona. Şi-atunci încerc să mă izolez, pentru că eu trebuie să-mi fac treaba bine. La „Românii au talent" vin oameni care cred că au talent şi care vor să câştige 120.000 de euro. Sunt singuri, n-au cazuri.
Dar unii dintre ei chiar au poveşti impresionante.
Mihai Petre: Ce înseamnă, de fapt, „Românii au talent"? E o şansă egală pentru fiecare. De multe ori mergeam pe stradă şi auzeam: am un copil talentat, dar nimeni nu-i dă o şansă, totul e pe pile. Dacă ai un copil talentat, vino cu el la preselecţie. Oricine poate să participe, iar dacă eşti bun mergi mai departe. Lucrurile sunt mult mai clare aici, iar criteriul e talentul. E adevărat că am întâlnit concurenţi cu poveşti solide în spate, dar acest lucru nu contează din punctul meu de vedere. Ce punctăm noi e talentul şi potenţialul de a face spectacol, de a obţine o reacţie de la public.
Ai simţit că unii concurenţi nu merită să meargă mai departe şi totuşi le-ai spus „Da"? Mă refer mai ales la copii...
Mihai Petre:Pe copii încercăm să-i protejăm, dar nu încercăm să le dăm „Da" dacă nu merită. Atunci când îi refuzăm le explicăm că încă nu e timpul lor, că sunt încă prea mici. Dar am avut foarte mulţi copii la preselecţie cărora eu le-am spus „Nu", pentru că momentul artistic nu era bun. De cele mai multe ori, însă, copiii n-au nicio vină, părinţii sau profesorii sunt cei care-i împing de la spate.
Ai avut probleme cu vreun concurent?
Mihai Petre: Rareori. Am avut o problemă de genul acesta în emisiune, iar lumea m-a întrebat dacă momentul a fost regizat, dar nu a fost. M-am trezit cu un tip în spate, care nu ştiu ce-mi reproşa. Cred că prietena lui fusese în concurs... Au existat unele reacţii şi la „Dansez pentru tine", mai mult din partea vedetelor. Unii dintre ei au analizat la rece şi mi-au spus ulterior că le pare rău pentru reacţia lor. Eu unul ştiu că nu am ce să-mi reproşez din punctul de vedere al arbitrajului. Din păcate, unii nu înţeleg şi o iau personal.
Când ţi se fac reproşuri cum reacţionezi?
Mihai Petre: Încerc să le explic de ce am luat decizia respectivă şi le dau argumente. Însă le explic o dată şi-atât.
Am observat că te enervează tot ce ţine de Lady Gaga. De ce?
Mihai Petre: Lady Gaga e o superartistă, e fantastică, are o maşinărie de marketing în spate. Numai că uite la ce-a dus marketingul ăsta. La exemplele din emisiunile noastre (râde). Mă enervează atunci când se exagerează. Pentru show însă, şi aceşti concurenţi sunt importanţi. Îi apreciez pentru curajul de a veni pe scenă, dar nu pentru actul artistic.
2002 Primul Campionat Naţional câştigat alături de Elwira, pe vremea când nu formau un cuplu
Aşa a fost şi cu domnul Dracula?
Mihai Petre: Exact. Actul lui artistic a fost un nonsens. Însă, uneori, oamenilor le place chestia asta. El merita o şansă pentru că a reuşit, în simplitatea şi în nonsensul lui, să mişte atâţia oameni. Am avut multe voci bune care nu s-au calificat, pentru că nu spuneau nimic. Mai departe nu ştiu ce-o să fie, nu sunt atât de inconştient încât să promovez aşa ceva. Avem nevoie şi de oameni din aştia. Hai să fim cinstiţi: de câte ori nu mergem la o petrecere şi ne strâmbăm aşa când ne simţim bine cu prietenii? Uneori, tuturor ne place să ne dăm în spectacol.
Ai declarat că părinţii tăi te-au obligat să faci dans. Ce sacrificii trebuie să faci când o iei pe acest drum?
Mihai Petre: Niciunul. Pentru că la un moment dat a început să-mi placă. Şi-mi plăcea mai mult să merg la sală şi să dansez decât să mă duc în tabără cu colegii. Deci nu consider că am făcut vreun sacrificiu.
Cum ai ajuns să-ţi placă dansul?
Mihai Petre: Au fost două lucruri: primul şi cel mai important a fost când am aflat că există competiţii. Iar eu am fost mereu o fire bătăioasă, competitivă. Apoi, îmi plăcea lumea asta. Erau şi fete, şi băieţi... Nu era ca la celelalte sporturi.
De curând a fost lansat filmul „Lebăda neagră", care arată partea nevăzută, urâtă a dansului, a baletului, de fapt. Există şi în dansul sportiv orgolii, răutăţi, invidii? Te-ai lovit de aşa ceva?
Mihai Petre: Uite, eu în filmul acesta am văzut altceva: am văzut că un artist care vrea să facă performanţă trebuie să sacrifie orice pentru asta. E adevărat că există competiţie şi în acest domeniu. Dar mie nu mi s-a întâmplat niciodată. Am avut şi eu concurenţi care nu-mi doreau chiar binele, dar e firesc. Bineînţeles, nu cu mijloace murdare. Eu cred că cel care face aşa ceva n-o să ajungă niciodată numărul 1, pentru că mintea şi sufletul lui sunt prea preocupate cu ceilalţi şi atunci el n-are timp să se dezvolte.
1984 La 5 ani, la o serbare, la grădiniţă
Perfecţionismul şi Încăpăţânarea
Mihai Petre:„Pe ambele le consider atât o calitate, cât şi un defect. Sunt cu două tăişuri: pot duce la lucruri bune, dar dacă exagerezi pot şi distruge. E riscant. Cel mai bine e să ai măsură".
" Este cupa pe care am primit-o în 2004 ca urmare a calificării în Finala Cupei Europene de Dans Sportiv de la Moscova. A fost una dintre cele mai mari reuşite din cariera mea. "
Ai declarat că-ţi doreşti să faci actorie. Ai ajuns să faci şi asta...
Mihai Petre: E un domeniu fascinant şi-mi pare rău că n-am avut mai mult timp pentru el. Îmi place să învăţ, e o artă extraordinară pentru că are de-a face cu sufletul. Seamănă cu dansul, doar că lucrezi cu alte instrumente.
Dacă ai veni la „Românii au talent" şi ai juca o scenă, un monolog, cum te-ai juriza?
2004 Cu Elwira, la Campionatele Europene de la Moscova
Mihai Petre: Sunt foarte critic cu mine tot timpul. Foarte rar îmi place ceva din ceea ce fac. Aşa simt... Nu pot să spun: Ah, ce-mi place de mine! Nu-mi place. Poate fi mult mai bine. Mă uit tot timpul la dansurile mele, dar nu sunt foarte satisfăcut. Când sunt pe scenă şi dansez, reuşesc să mă simt bine. Asta e important pentru mine. Când văd filmarea observ multe locuri în care aş fi putut face mult mai bine din punct de vedere tehnic, artistic. Acum mă refer şi la dans, şi la actorie.
Soţia ta e şi ea la fel de critică?
Mihai Petre: Noi suntem destul de diferiţi. Ea vede lucrurile la rece şi nu-i place să exagereze. Eu exagerez, sunt prea critic de multe ori.
Aţi avut discuţii în contradictoriu din cauza asta?
Mihai Petre: Cum să nu, am avut discuţii, dar astea sunt constructive. Cum ar fi să spunem: totul e bine, iu-hu!
E un tipar ca partenerii de dans să devină şi parteneri de viaţă?
Mihai Petre: Se întâmplă, dar nu e o regulă. Eu am avut şi partenere de dans cu care nu am avut o relaţie, deşi petreceam foarte mult timp împreună.
1982 La vârsta de 3 ani, cu tatăl lui, la biserică
Cu soţia ta cum s-a declanşat scânteia?
Mihai Petre: N-a fost dragoste la prima vedere, nu a fost nebunie din aia să nu mai dorm noaptea... S-a întâmplat în timp. Sunt momente şi momente într-o relaţie, sunt lucruri care te atrag, iar atracţia fizică e numărul unu într-o relaţie. Dacă asta nu există, e o problemă pentru mine. După care - pentru că nu poţi forma un cuplu doar bazându-te pe atracţia fizică - trebuie să recunoşti anumite lucruri care-ţi plac la cel de lângă tine: modul de a gândi, de a se comporta, de a vedea viaţa.
Faptul că aveţi aceeaşi meserie şi că lucraţi împreună e un avantaj sau un dezvantaj? Apar „conflicte de muncă"?
Mihai Petre: La noi conflicte de muncă apăreau doar când dansam împreună. La predat nu se pune problema aşa, chiar ne completăm foarte bine. Elwira stă foarte bine cu organizarea. Iar eu sunt cu ideile.Cât timp mai ai pentru dans?
La competiţii nu mai particip de câţiva ani. A fost o decizie pe care am luat-o din motive personale, pot spune că nu eram îndeajuns de motivat. În plus, clubul meu de dans se dezvoltase şi am simţit că am nevoie de mai mult timp să mă ocup de perechile mele. Dar încă iau lecţii, fac demonstraţii şi predau foarte mult, în mai multe oraşe din ţară.
Te ocupi de profesionişti de amatori?
Mihai Petre: În general predau lecţii profesioniştilor, celor care participă la competiţii, dar am şi câteva grupe de amatori cu care mă distrez excelent.
Se simt intimidaţi cursanţii tăi?
Mihai Petre: Se întâmplă şi asta, dar rareori. Cei care mă văd prima dată au reţineri, dar numai până mă cunosc.
Tu ai început cursurile de dans imediat după Revoluţie. Cât de mult s-a dezvoltat mişcarea asta între timp?
Mihai Petre: Pe vremea aceea era la început. Eu am crescut odată cu dansul din România. Dacă la nivel internaţional nu spuneam mare lucru în primii ani, de prin 2000 am începum să ne luptăm de la egal la egal cu dansatorii de afară. În acest moment, dansul sportiv e pe primul sau pe al doilea loc în România, ca număr de practicanţi. Lupta se dă între dans sportiv şi karate, parcă. Astăzi, dansul sportiv e un sport de masă.
Carte de vizită
- Data şi locul naşterii: 28 martie 1979, Bucureşti.
- A început cursurile de dans la 8 ani, la insistenţele mamei sale.
- Are o soră, Alina Petre, dansatoare.
- A absolvit Facultatea de Ştiinţe Politice (SNSPA).
- Din 2008 este căsătorit cu Elwira Duda.
- Mihai Petre şi Elwira Duda au câştigat trei titluri de Campioni naţionali la dans Sportiv, au fost semifinalişti la Cupa Europeană de 10 dansuri, semifinalişti la Campionatul Mondial de 10 dansuri, finalişti la Cupa Europeană de dansuri Latino-Americane şi sunt primii români clasaţi în primele 50 de perechi ale lumii, în IDSF World Ranking List, în 2004.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu