50 de minute cu Pleşu şi Liiceanu: Despre trufie

În limba română, orgoliul are multe sinonime. Mândrie, îngâmfare, trufie, suficienţă, vanitate, narcisism. Orgoliul e primul din cele 7 păcate capitale. Păcatul originar e tot o trufie: ispita omului de a cunoaşte ceea ce Dumnezeu deţine ca depozit de cunoaştere şi de a ajunge să se identifice cu cel care l-a creat. VEZI ÎNREGISTRAREA INTEGRALĂ

Orgoliosul e un singuratic. În sfera eulului lui nu mai încape nimeni. Nici Dumnezeu, nici altcineva. E unicul său locuitor, unicul lui proiect.

Antidotul si virtutea recomadată ca să scapi de acest demon care este orgoliul: smerenia, umilitatea. Dar chiar şi aceste virtuţi conţin în ele pânda viciului. Smerenia, dacă nu e păzită cum trebuie, ajunge orgoliu. Se poate ajunge la păcatul de a avea orgoliul smereniei.

Orgoliul e insidios: atunci când te lauzi cu ce ai dobândit tu în plan spiritual sau te simţi cu un picior în rai.

Slava deşartă - un fel de a te înălţa desupra semenilor. Orgoliul: tot ce faci se întâmplă fără aportul transcendenţei. Tu eşti cauza a tot ceea ce faci.
Umilitatea, smerenia - trece totul în contul unei instanţe mai înalte decât noi înşine. Umilitatea, smerenia: nu eu sunt cauza binelui pe care îl fac. Există o altă sursă, mai înaltă decât mine. Prin smerenie, îţi ştergi meritul, punându-l pe seama altcuiva mai înalt. Talentul unui scriitor nu e meritul lui, vine de undeva de sus. La fel, o femeie nu are niciun merit pentru că este frumoasă.

Există însă tentaţia de a trece şi tot ceea ce este păcătos la tine în contul altcuiva mai înalt.
Trufia faptelor bune: mulţumire de sine pentru cât de bun eşti şi lucrurile minunate pe care le faci. Există tentaţia trufaşă să-ţi faci inventarul faptelor bune şi să-l pui în faţa celorlalti.

Proverb arab: "Când faci un bine, uită-l imediat. Când ţi se face un bine, nu-l uita niciodată". Lumea ar fi mult mai frumoasă dacă oamenii s-ar purta conform acestui proverb.

Noica şi anularea trufiei eului. În tinereţe, Constantin Noica şi-a adunat prietenii şi le-a propus să scoată o revistă în care articolul fiecăruia să fie semnat nu cu numele, ci cu o cifră. Noica a vrut să anuleze trufia euului, să recupereze condiţia creatorurlului anomin, ca un omagiu adus sursei mai înalte care le dăduse harul de a scrie. Fiecare a ales o cifră, după care s-au răzgândit şi au declarat că vor să semneze cu numele, ca să se ştie că ei există.