Am o lume întreagă să te găsesc din nou
Din periferia inimii tale plecat-am într-un cavou
Stau vii dar îngropate adânc ca-ntr-o cutie
Nopţi de decembrie împăiate-criogenate ... doar să ştie
Raspantia seducţiei momentului , te-am vrut dar nu mi-ai dat
Dezlegare ... dulcea libertate m-a apăsat
Gramele şi dramele din nervi vărsaţi în noapte
Târziu , înjurături crude zdrobite-n şoapte coapte
La foc mocnit , trec zilnic pragul nebuniei
Subjugat de valurile tale de păr lung , şi reverie
E când tu cu altul împarţi fericirea mea
De-ai fi tu doară-iarăşi un prim fulg de nea Aşezat în palmă şi parcul să te ia
Pentr-o eternă vrajă să mi te pună-n suflet
Sentimente intarifabile ale călăuzei suflet
Îmi aşez tâmpla peste gândurile cu care
Mă laşi în miez de noapte întrebându-mă de oare
Rostul obsesiei mele , un omuleţ cu limbă
E mai presus de înţeles , destinul de mi-l schimbă
Carnea nu aspiră la eternitate , sufletul da
Nu-mi merit fericirea , să cred în asta e ca
Şi cum pe intrarea în inima mea mai mult se iese
Sentinţa vieţii mele : de mine cui să-i pese?
Mă împingi până la marginea prăpastiei dintre noi
Nu , nu mai sunt acolo , sunt în viaţă , în viaţa de apoi
Aş vrea să recunoaştem c-avem măştile la noi
E seară , e frig afară , sunt tot la braţul tău
Sunetul tăcerii urlă , şi-mi pare atât de rău
Că mână ta mă ţine aievea în visare
Si frunzele se leagănă printre copacii care
Voiau ca şi mine..... puţină alinare
Sărut promis de tine , de la o prostioară
Scrisă pe wordpress cu scopul ? ... să te doară
Să suferi , uimită şi jignită
Insulte cu doldora , ele doar achită
Tu-s pisicii mă-sii inimă beteagă
Tu chiar nu vezi că nimic azi nu ne mai leagă?
Cauţi coincidenţe vrăjite să ne-aducă aproape iar
Când tu stai înecată în ape otrăvite , dar
Apele otrăvite sunt ale geloziei
Atât de greu e simplul bir al barbariei
Cu care m-am purtat de atâtea nefortunate dăţi
Mă aşez în faţa plutonului , trage sau fă-ţi
Milă de-un biet semi-amorezat flăcău
Ce-acum juma de an tremura la sărutul tău (primul)
Dar tu nu mai semeni cu femeia de ieri
Nu cântăreşti mai mult de-o umbră să poţi acum să-mi ceri
Incendiul matinal al răsăritului de soare
Nu cred că ştii ce-nseamna când îţi spun că doare
Să-mi văd strădaniile zăcând pierdute în zadar
Gustul indiferenţei persistă atât de amar
Cred că te iubesc prostuţo şi-n schimb nu-ţi cer nimica
Vreau doar să profit de tine ca Irinel de Monica
Citind aceste rânduri , unii te vor vorbi pe la spate
Dar asta-nseamna doar că le-ai luat-o înainte , şi-n vorbe şi în fapte
acum 3 ani ani , la inceputul facultatii , un tren a plecat fara mine ... si cel mai deranjant e ca asta a devenit un obicei . pentru cei ce stramba din nas citind poezia de mai sus ... imi pare rau ca nu sunteti iubiti suficient sa va fie dedicata o poezie . nu-mi starniti decat zambete ...
Asculta mai multe audio Haioase
1 comentarii:
nice
Trimiteți un comentariu