Ani de liceu

E doar de  efect piesa fetelor de la TNT . Anii mei de liceu , de seral , nu ii pot pune nici in categoria liceenilor lui Stela Enache (clasic) si nici in textul (modern) al fetelor lui Moga . Muuult mai potrivita ar fi o melodie , un cover dupa Nancy Sinatra , al lui DJ Tremendo : bang-bang



Au trecut 3 ani de atunci , am ajuns ciocoflenderul de-l vedeti in poza din deschidere , si totusi amintirile le am conservate , intr-un sertar ascuns undeva in spatele unui perete pe interiorul meu . Pana acum nu multi au auzit ce-am sa depan aici .Face parte din biografia cea mai draga mie . Pentru ca au fost ani in care m-am simtit implinit . Trageam din greu si rezultatele se vedeau . Eram multumit de eforturile mele si de rasplata . Nu eram nervosul de astazi . Miercuri stateam in foaierul ce face legatura intre corpul B si H in facultate ... trebuia sa pierdem vreo 2 ore . Colegele mele depanau amintiri din liceu . Printre case de paianjen stateau intr-un colt in care putini au cautat , si ale mele . Liceul agricol din Hemeiusi - seral . 2004-2007 . Atatea amintiri : sute de zile castigate si nenumarate inceputuri de nopti instelate , nopti calde de vara , nopti geroase in care viscolul iti testa rezistenta de orasean venit la tara . Stiu ce gand va vine : cine face seralul nu are nici o treaba cu invatatul . Poate . Profesorii sunt obisnuiti cu daruri si cadouri . Vii doar la examene .... trebuie sa faci cerere sa pici la teza . FALS ! Am avut cel putin 8 colegi care isi dadeau silinta ca dupa 8 sau 10 ore de munca , sa invete , sa fie atenti la ore . Fata de facultate , la seral nu se vorbea neintrebat . Sau daca vorbeai o faceai aducand adaugari la tematica orei . Din 35 , cati ne-am prezentat pe 13 septembrie 2004 , 33 lucram . Mecanici auto , bodyguard la Banca Carpatica , un coregraf , 5 pompieri  , jandarmi , un dascal care canta in strana , tamplar-mobilier , muncitori necalificati , ospatar , instalator antene-receptie , gestionari si eu .
La etajul 1 , sala din mijloc , statea scris ANUL I B .M-am asezat in a doua banca pe randul de la geam si acolo am ramas vreme de 3 ani . Geamuri putrezite , podeaua scartaia , doar unul din cele 3 becuri ramase sa ne lumineze .Nu va ascund faptul ca au fost zile cand plecam acasa odata ce se intuneca pt ca dispareau becurile . Profesorul de fizica chiar le colectiona pe cele arse , pentru ca , contineau wolfram care era mai scump decat aurul . De multe ori veneam de acasa cu becuri (in aplauzele colegilor si spre surprinderea profilor :)  ) Ca becurile aduse de mine erau luate de pe scari din cartier ...asta era partea a doua .
Cand am intrat pentru prima data in clasa , mai erau prezenti 6-7 colegi : Salut-Salut , unde lucrezi , cum ai ajuns aici , ce telefon ai ? Cand in clasa isi facu intimidanta prezenta un domn la vreo 35 ani , facandu-si cruce ...am crezut ca e proful de religie si ne-am asezat . Era de fapt un coleg gardian-public . Dar am facut religia , tot cu un profesor corpolent . Ce voce calma ... cata blandete in comportament . Cand i-am marturisit ca sunt ateu , nici macar n-a tresarit . Si el la randu-i fusese ateu . Intregul an mi-a acordat o atentie speciala (ca mai toti profesorii de fapt) dar a facut-o cu rabdare si-un calm demn de harul duhovnicesc cu care era inzestrat . Incercam sa-i demonstrez ca unele  invataturi crestine se bat cap in cap sau ca par ilogice . N-am biruit niciodata vreun duel intelectual cu dansul , pentru ca obisnuia sa spuna ca nu e demn sa stie cum lucreaza Domnul , si ca atat el cat si noi suntem limitati in intelegere . Facea multe analogii  (cu ghinde si veverite , cu necuvantatoare , cu oamenii preistorici)

Sub aripa ei protectoare (desi eram barbati in toata firea...unii cu copii acasa) ne-a luat doamna diriginta Gavrila . Un om cu atatea calitati , ca n-o pot asemui cu nici un profesor din facultate .... poate doar cu domnul Macarescu . Desi lucram de dimineata de la 06:00 pana la 15:00 , intr-a 3 zi de scoala am luat-o din curiozitate pe jos pana la Hemeiusi (9km) . Incetul cu incetul am incercat sa-mi scurtez traseul , sa ma abat de la sosea . Si-o luam pe ulita , printre gaini , gaste , caini , copii care se jucau in picioarele goale . La vreo 2 saptamani am gasit alt traseu : o luam direct pe camp . Economiseam 20 minute fata de drumul pe care-l facea microbuzul . La vremea aia , aveam un walkman , un casetofon portabil si ascultam casete cu Celine Dion , Shakira , Modern Talking , The Corrs , Candy , 3sud Est , U2 etc. Curand mi-am dat seama ca daca ascult radio , ma tin mai mult bateriile 777. In zilele de salariu , cand imi permiteam baterii AAA , eram mai fericit decat un drogat care tocmai isi lua doza . Se auzea mult mai bine , stereo , cu bass . Cand mi s-a stricat , si nu l-am mai putut repara , in loc sa-mi iau altul ( mai toti banii ii cheltuiam cumparand diferite chestii pentru Loredana , plus ce mai dadeam in casa , strangeam si sa-mi iau un coltar ..in fine) imi luam de 2 ori pe luna un radio portabil , chinezesc , la 37.000 . Ascultam Drum cu prioritate (Europa FM) de la iesirea din fabrica pana in Gheraiesti (stiam exact cand cobora bariera pt 5 minute) , apoi Radio Romania Actualitati vreo 20 min , urmat de Pro-Fm pana ajungeam in curtea liceului . Piesa lui Dj Tremendo de mai sus (Bang-Bang) era programata la 15:40 / 4 zile din 5 . Stiam ca trebuie sa ajung pana la o raspantie care ma ducea pe mine in CAMP DAVID . Adica pe camp . Dar eu ii spuneam Camp-David , dupa celebra resedinta de vacanta a presedintelui Statelor Unite . Pe camp-david s-a intamplat de vreo 50 - 60 ori sa ploua . Lucram la ambalat in fabrica , si-mi faceam la aparatul de termolipit pungi cat jumatate din picior . Mi le puneam in picioare , le legam cu materiale ramase in sectia de facut sabloane , si mergeam pe ploaie . Uneori imi luam si umbrela , uneori nu . La jumatatea drumului intre camp si liceu , era groapa de gunoi . La groapa de gunoi erau mai-totdeauna vreo 5-6 caini . Normal ca la inceput m-au speriat de moarte . Se tineau dupa mine vreo 300 m . Ma invatasem sa-mi iau cu mine un umeras , un bat , pietre , sa urlu la ei . Tin minte o seara , prima seara cand m-am intors pe jos : am luat-o tot pe camp si de la o fabrica din apropiere venise un rotweiller sa ma intampine . Abia daca puteam sa vad ceva . Mare parte din lumina venea de la stele...deci va dati seama . Il aud cum fuge spre mine ...nu latra . Inchipuiti-va daca puteti : intuneric spre bezna afara , o namila care-ti ajungea pana la mijloc alergand spre tine . Mintea simtea valuri de fiori . De mult nu mai fusesem atat de speriat . Nici sa vorbesc nu mai puteam . M-a mirosit . Mergeam cat de repede puteam...dar nu era problema , putea sa tina pasul cu mine . Se urca cu picioarele pe mine ... iar ma mirosea . Dar la un moment dat s-a plictisit , sau i-o fi fost frica sa nu se piarda si m-a lasat .
Prima ora de engleza n-am prins-o , lucrand 12 ore . Colegii imi spuneau de profesor ca-i foarte exigent si ca e rau . Toata viata am avut 10 la engleza asa ca n-am avut vreo retinere ca la a doua ora , sa-l corectez cand pe tabla a scris scoala in engleza cu un singur o : schol . Norocul meu a fost ca 90% din clasa sustineau ca au facut franceza sau rusa si ca nu stiau engleza . Asa ca mare parte din ore le facea cu mine . Devenisem un al 2-lea profesor . Imi dadea manualul , ieseam la tabla si scriam intreaga ora exercitii . In al 3-lea an imi adusese un manual de la facultate . Sau texte scoase de pe net . Cat mai avansate posibil ii ceream . Vorbeam numai in engleza cu el . La o ora in care trebuia povestita cea mai mare pasiune , 35 minute am vorbit despre Dosarele
X . Toti profesorii stiau (din sedintele profesorale) cat de iscusit eram .
Toata viata am sa-l tin minte pe Domnul Gheorghe Popescu , profesorul meu de educatie europeana , finante , si mai ales filozofie . Intr-o buna zi ne-a spus : Cine afla primul care au fost primele cuvinte spuse de cel ce l-a ucis pe Abraham Loncoln , cand l-a ucis , are un 10 de la mine . Nu aveam internet dar am cautat la un prieten si-am gasit . John Wilkes Booth a spus SIC SEMPER TIRANIS (asa vor pati toti tiranii) . Faptul ca am putut sa-i explic ca era doar de fatada si ca de fapt a fost asasinat prin comanda masonica , l-a facut cel mai deschis , mai libertin , intelept profesor pe care-l vazusem pana atunci . N-a fost ora de filozofie in care nu a incercat sa ma convinga ca Dumnezeu exista , in care sa nu-mi dea citate din Petre Tutea , sa stam la discutii libere , sa vorbim despre conspiratii , despre cat de important e ca sa gandesti si sa muncesti in mod egal in  viata , si sa nu-ti tradezi niciodata caracterul . Datorita lui Andrei Gheorghe si d-nului Popescu (tot Gheorghe )
am hotarat sa fiu cat pot eu de sincer , chiar daca am suparat multa lume . Stiu ca lumea asta e plina de minciuni , de fatade , de interese ascunse , si totusi ... acum 5 ani m-a convins ca e cel mai important lucru cu care esti dator fata de tine insuti .

Tot prin 2004 , l-am descoperit pe Horia Roman Patapievici , undeva pe Tvr Cultural . Isi lansase (cu ajutorul Academiei Catevencu) si-o revista superba : Idei in Dialog . I-am cumparat cartile , i-am urmarit emisiunile , l-am devorat ori de cate ori s-a ivit ocazia . Aflasem ca la baza e fizician . Nu stiu ce modele aveti voi in viata (probabil multi nu aveti , si asta e o mare meteahna nationala) dar faptul ca H.R.Patapievici a fost fizician , m-a facut sa fiu ochi si urechi la orele de fizica din liceu . Fizica am facut-o cu Domnul Marchianu , ce avea sa devina , director . Cat a fost profesor n-a incercat niciodata sa scoata fizicieni din noi , dar ne explica DE FIECARE , DAR DE FIECARE DATA cu exemple practice fenomenele fizice . Uite un exemplu : ne intreaba odata .... intr-un vagon de tren ai un bec situat la mijlocul tavanului ....trenul e in miscare ... care e viteza de deplasare a luminii in acel vagon ? Normal ca viteza luminii + viteza de deplasare a trenului . Si multe alte exemple . La fel : voce calma , dragastoasa . Avea momente cand se bucura ca sutem toti baieti (aveam o singura colega ...care fiind insarcinata la vremea aceea nu prea ajungea la scoala ) si putea discuta chestiuni tehnice cu noi - baietii . Mai ales ca aveam in primii 2 ani un coleg (da..si aici) Panaite , care la fiecare remarca a vreunui profesor , spunea DA ...AHAM ... INTELEG....DA-DA . Nu stiu cat retinea dar majoritatea profesorilor erau fericiti cand il vedeau ca ii aproba . Din pacate in al 2-lea an i-a murit tatal , urmat la 2 saptamani de decesul mamei . A abandonat visul lui de-a urma o facultate si-a plecat in Italia la singura lui sora . Oricum nu se putea intretine si descurca singur in Romania .
Biologia o faceam cu d-na Dragoi , care era in primul an si directoare . Din nou ...foarte calma . O voce perfecta pt orice psihiatru , sau dadaca , sau chiar de radio . D-na Dragoi fusese prin toata lumea . Vizitase toate continentele si avea amintiri care ne duceau in visare numaidecat . Avea o varsta considerabila , si viata a pus-o la grea incercare . Fusese operata de cancer la san , si petrecuse ani buni in spitale cu tratamente si operatii . Chiar cand era impacata cu moartea , Dumnezeu sau pur si simplu viata , i-a mai dat o sansa . Din 1999 d-na profesoara se simtea renascuta . N-am mai vazut pana atunci un om mai bucuros sa fie in viata . Si avea o interpretare unica a rolului ei in viata . Lua viata ca pe ceva ce trebuie imbratisat . Orele ei insemnau brosuri , articole scoase din reviste sau de pe internet . Nici la ora in care am vorbit de relatii sexuale , penis si vagin , n-a fost nimic iesit din comun ....stiti cum se hlinzesc adolescentii cand aud de sex , reproducere etc . La noi nu . Daca la facultate sunt aproape cel mai in varsta si cu mediile cele mai mici , la seral eram cam cel mai mic si cu mediile cele mai mari .
Din generala , de cand am luat un 10 la istorie ( desi nu invatasem , din cultura mea generala am stiut cam toata lectia despre Horia-Closca si Crisan) mi-a placut istoria si ma consider un patriot . D-na Calugaru a fost cea cu care-am facut istoria la Hemeiusi . Din primele zile stiam c-o cunosc de undeva ....nu stiam exact de unde . M-a intrebat si ea de unde ma cunoaste . Dupa vreo luna ne-am dat seama amandoi ca ne stim din Irav ..din Henri-Coanda , unde-a fost pt o scurta perioada , substituta  profului meu de istorie (care era si sotul ei) .
N-a fost lectie la care sa nu fi vrut sa fiu ascultat la Istorie . Invatam de placere TOT . Ani , batalii , victime , suveranitate , acte , unirea , pacea rusinoasa , tradari , domnii fanariote , formarea statelor medievale . La munca , a doua zi , ma laudam la colegele mele cata istorie stiu eu . Ce ma mai bucuram cand ma intalneam cu d-na Calugaru pe strada si ma saluta cu Buna-Andrei . Era foarte pasionata in ceea ce tinea de istorie . Avea momente cand , eu aflam ca unele date din manual sunt contrazise de Neagu Djuvara (istoric) si-i spuneam ....ea isi incepea raspunsul cu : Mai Andrei , tu stii ca istoria e scrisa doar de castigatori si multe date din manual sunt manipulate subiectiv . De exemplu , multa vreme Rusia a fost net favorizata in manualele noastre din cauza indoctrinarii comuniste . Si isi tinea monologul ridicand tonul , abia-respirand , indicand puncte pe harta , iar la sfarsit intr-o liniste deplina in clasa ...o priveam cum ii straluceau ochii . Eu simteam cum mi se umfla pieptul de furie (ma intrigau nedreptatile) . De aia spun ca habar nu au unii mucosi de varsta mea ... cocalarii , meltenii , printesele , prostii , figurantii , cretinii , retarzii , prin cate a fost nevoie sa treaca tara asta greu incercata de razboaie , revolte , revolutii , rascoale ... ca noi sa ajungem unde suntem astazi . E o insulta la adresa natiunii in care stai , sa nu cunosti sau sa n-ai respect pentru istoria tarii tale .MAI ALES CA AVEM O ISTORIE ATAT DE BOGATA SI ATAT DE DRAMATICA . Numai istoricii mai stiu azi cat de greu s-a tinut unitatea poporului asta ...cum a traversat secole intregi visul nostru de uniune nationala . Cum n-am renuntat niciodata la ideea de a fi un popor unit . Si de aia ma supara ca Basarabia e in continuare dezlipita de noi .Dar cum nici stramosii mei n-au renuntat la idee ....inca sper c-o sa ne reunim cu Basarabia .
La chimie am avut ceva probleme , pentru ca d-na Caramidaru {65ani} (cu care-am fost totusi prieten ... bineinteles in limita relatiei elev-profesoara ) era singura si mai era dezamagita ca invatamantul a decazut enorm fata de perioada in care-a crescut dumneaei . Nu credea in Dumnezeu , dar mergea la cimitirul de langa Piata-Sud sa-i aprinda lumanari sotului decedat . Singurele ei momente de fericire erau discutiile telefonice cu fiica ei , aflata in Italia . Era atat de exigenta incat odata s-a suparat ca , iarna fiind , am stranutat vreo 4 colegi si se auzea : SANATATE !
- Eiii da chiar sunteti culmea de-acuma ...eiiii , da ce-nseamna asta ?
Mama ei de fenolftaleina , de turnesol , acizi ,baze ,valenta si tabelul lui Mendeleev . La chimie am avut cele mai mici note .
De Halloween am venit odata la scoala cu o masca . Era ora de desen-tehnic , pe care-o faceam cu o doamna ...sa-i spunem echivalentul lui Dan Negru . Tipa toata ora . Da ce zic eu tipa ..? Urla e cuvantul potrivit . S-a intamplat sa nu stim ce insemna simetrie . Asta era in 2004 ...ce ? voi stiati ?
A urlat de doua ori mai tare decat cel mai infocat suporter al echipei nationale . Si la o astfel de profesoara , de Halloween am indraznit sa intru cu o masca pe fata . S-a speriat putin cand am  intrat pe usa (am intarziat intentionat) , ceilalti colegi radeau de nu mai puteau . Intru ...spun Halloween fericit ! ea : da...ai dovedit ca esti amuzant ...acum iesi afara ..ai absent pe astazi . La scurta vreme i-a trecut si chiar ma intreba cum mai e pe la munca . Apropo de halloween ... chita mea ca veneam pe jos , pe camp , printre papusoi . In cei 3 ani imi aduceam cate 4-5 bostani si-i decoram de Halloween .
Ar mai fi multe de povestit . Imi pare rau c-am pierdut dvd-ul cu banchetul , imi pare si mai rau ca nu aveam aparat de fotografiat pana in 2007 (decembrie de craciun) si n-am poze de pe vremea aia . Totusi , cum spuneam ... amintirile au ramas . Linistea din Hemeiusi , atentia profilor sa vada daca intelegeam ce predau , drumul cu masinile colegilor (mergeau si cu 180 km/h) , zilele ploioase , noptile cand ieseam de la ore si asteptam cate 25 min in ger - microbuzul , toata muzica ascultata la casti in drum spre scoala si inapoi , toate fructele culese de prin copaci , toti km parcursi pe jos , orele cu colegi maturi si cu altii copilarosi , poantele de autobaza , clipurile si imaginile porno la care ne uitam in pauze pe telefoanele colegilor , bacalaureatul (am avut cea mai mare medie din clasa ..desi n-am luat decat 7.71) unde-am luat cel mai muncit 5 din viata mea - la matematica ,
 banchetul in care-am dansat toata noaptea . Toate astea ma conving ca , daca n-am avut cei mai frumosi ani de liceu posibili ....cu siguranta i-am avut pe cei vii ... mai speciali , mai neobisnuiti , mai nostalgici .
Nu stiu inca ce pot spune despre cei 3 ani de facultate ...dar daca se vor dovedi la fel de minunati ca cei 3 de seral ... restul nu va mai conta decat ca un bonus .