aiurea

cand am ajuns in koln am simtit o stranie emotie cu care nu sunt obisnuit si anume o corcitura de frica . frica de a nu avea spatele acoperit ... in traducere libera : spatele mi-e asigurat de familie . ei sunt temelia mea . indiferent ce-as face de-a lungul zilei sau noptii un blid cu mancare si un acoperis deasupra capului il am asigurat . si odata cu alienarea de locul de munca , cel mai libertin cu care am avut de-a face in cei 7 ani de pe cartea de munca o parte din acea teama ca am pierdut REFERINTA s-a cazat din nou in substanta din care sunt facut .
sunt mai plin de ezitari . rozul s-a decolorat in toamna pe care-o ador neconditionat ( ca pe dana) . viata nu m-a luat usor pana acum si drumul mi-a fost pavat cu lipsuri ... dar cumva pe mine trupeste sau sufleteste n-ai sa gasesti cicatrici , vanatai , cucuie rezultate din ciocnirea cu viata si greutatile ei . poate si pentru ca inca sunt inconstient ca si copiii ce par neinfricati in situatii in care un adult si-ar spune rugaciunile . rasfatatul soartei a coborat .
mi-au luat piedestalul ala mic pe care ma simteam atat de bine . ca o prima consecinta : mi-a fost extirpata vena informatiilor . eu ma consider simpatic pentru ca pot sustine orice conversatie . stiam tot ce e nou chiar dinainte ca noutatea sa devina stire . cand poti citi intreaga presa nationala stii despre ce vorbesti...(un fel de clona a lui mircea badea ) atunci cand o faci .
n-o fi dracul atat de negru dar pe asa zisa criza , si cu orarul de la facultate..andrei 2009 trebuie sa redevina andrei 2007 . punct si de la capat . am pierdut cu ocazia concedierii vreo 50 prieteni ... poate ma voi mai intalni pe strada din cand in cand cu ei .in 2 ani mi-am permis sa-mi iau in max 24 h tot ce-mi facea cu ochiul . timp de 2 ani alungam somnul cu care ma trezeam la 5 cu racoarea diminetii . locul de munca fiind in vad stradal imi faceam diferite tabieturi comportamentale ale mele si referitoare la cei cu care intram in contact . vara-toamna-iarna-primavara-vara-toamna-iarna-primavara-vara si o ultima toamna : cu mai multe bune decat rele ... senzatia aia de munca fara a fi batut la cap de sefi facea mai mult decat salariul castigat sau diurna-bacsis zilnica . si pe aia o regret eu si nu cred ca ma voi mai intalni cu ea ..dar hey cum pana acum din 5 slujbe am mers din bine in mai bine raman optimist.