Ceva din adn-ul nostru ne face cel mai rau dusman posibil. Ne sapam groapa, nu meriti, o sa se intoarca impotriva ta, bucura-te cat dureaza. Mai toti anii mei de adult, avut prostia asta deasupra capului....nu te bucura, ca nu stii cand se intoarce roata. Si cand se intampla, rar, sa am momente de fericire pura, binecuvantari, divinitate, era acolo in subconstient (din copilarie cel mai probabil) un timer, ceva care-mi zice ca atunci cand mi-e lumea mai draga....
Probabil experienta de viata a si alimentat frica asta...de a ma bucura, la adevarata intensitate, de lucruri. Ca si cum, o primesc...dar nu o merit! E furata. Sau imprumutata. Avut acum vreo luna, cateva zile, una mai frumoasa decat cealalta. Ori pana atunci eram obisnuit sa fie accidentale. Si ca sa n-o tin in prostioare de oracol 90`ist, o sa trec un pic in alt registru. Ala in care-s suparat. Fiindca am observat ca EU - SUPARAT e cea mai buna versiune a mea. Cel mai true-to-myself, versiunea in care ma iau in serios si nu fac compromisuri de dragul vreunui castig. De unde vine oara frica, sau rusinea chiar, de a ma bucura de ceva ce chiar imi incanta simturile, imi valideaza parerea aia super-ok despre mine.....din scoala generala, nu? C-am crescut pe langa copii MAI ...ca mine. Cu mai multi bani, mai frumosi, mai destepti, mai mai mai. Cuibarit in mine un sentiment de inferioritate....caruia pana nu demult, ii ziceam: bun simt. Sit down bitch, be humble. Dar vazut destui care se bucurau si bucurau si bucurau de victorii, fara vreo jena. Deci se poate. Si poate nu-i doar de atitudine. Gasit in anii mei formativi 3 cuvinte misto: trust the process. Adica, ai incredere ca daca depui munca, ai rabdare, esti corect, diligent, respecti regulile...vor veni si rezultatele. Mai dureaza, aia e. Dar o sa vina si rasplata. Gandirea magica, norocul, coincidentele fericite....alea-s pentru cei nascuti in altfel de familii. A mea m-a programat pesimist. Fiindca de multe ori...de cele mai multe ori, la dracu 99% din cazuri, la mine drobul de sare chiar a cazut. Nu m-am considerat niciodata norocos. Din contra.
Si anul asta, parca a si subliniat mai mult decat in alti ani, ca da....e o jungla acolo si oricat ai vrea tu sa crezi in valori omenesti, adevaratii castigatori raman tot animalele, the alfa`s. Venit de peste tot, indoielile...valuri-valuri, frici noi, angoase noi. Simtit de multe ori abandonat. Singur.
99% din 2023 m-am simtit SINGUR. Nici in pandemie n-am avut asta.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu