Am amânat o săptămână să merg la pescuit în Yemen ...adică la film, nu cu undiţa în deşert.
Coincidenţă, am fost salvat de 2 britanici. Filmul e făcut de BBC şi Consiliul Britanic (cu bani de la Loteria Naţională)...şi probabil de asta au ales acelaşi film cu mine. Spun că am fost salvat, pentru că, vreme de 10 minute AM FOST SINGURUL SPECTATOR din sală...şi sigur nu-l rulau. Până au venit încă 2 persoane, în vârstă....apoi a început distracţia. Aveau chestii să-şi spună, probabil convinşi că nu-i înţeleg. Mi-a plăcut accentul lor şi micile discuţii despre Doina (nu vreţi să ştiţi cum se pronunţă Doina, în engleza originală).
De obicei merg cu ochii închişi la filmele în care apare Emily Blunt, fiind încrezător că nu-şi alege partituri ieftine (deşi a fost Călătoriile lui Guliver...)
Cred că-l pot încadra cu uşurinţă în genul rom-com (da, comedie romantică) deşi nu vezi nici un sărut între Harriet Chetwode-Talbot (n-aş ţine minte numele ăsta, nici de-ar fi al meu) şi dr Alfred Jones. Harriet e consultant la o firmă mare de investiţii, Alfred e un cercetător la o agenţie guvernamentală. Un proiect îndrăzneţ precum şi conjuctura politică (trebuie promovată în presă şi-o ştire pozitivă despre relaţiile britanico-arabe, nu doar dramele conflictelor armate) îi aduce împreună la un castel din Scoţia (gărzile şeicului poartă kilt şi turban), în slujba unui şeic pescar, care vrea să picteze deşertul în verde, convins că pescuitul poatea crea o legătură spirituală între concetăţenii lui şi natură. Adică să construiască un lac artificial, cu 10000 somoni, pescuitul fiind principalul lui hobby. Scurt...50 milioane lire, câţiva ingineri, unele sfori trase la nivel politic, întrunirea câtorva ingineri şi TEORETIC, nu mai e imposibil să pescuieşti în deşert....mai ales când purtătoarea de cuvânt a prim-ministrului (o Kristin Scott Thomas plină de umor profan) dă o mână autoritară de ajutor, proiectului.
Atât Harriet cât mai ales Alfred, sunt într-o relaţie cu altcineva mai tot filmul, dar nu muşcaţi momeala... ştiţi voi comedii romantice care să se împiedice de asta?
Chimia dintre Emily Blunt şi Ewan McGregor (întors la filme britanico-scoţiene) funcţionează aproape la fel de bine ca şi cea dintre Emily şi Matt Damon în The Adjustment Bureau. Ironiile şi aluziile politice îşi fac treaba cât ai zice peşte...rămân însă anumite răsturnări de situaţie forţate şi simpliste, cu tente telenovelistice. Partea care mi-a plăcut cel mai mult în film, e cea de armonie mistică.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu