Mă uitam peste postarea din ianuarie (ultima dată când te-am văzut) destul cât să nu mă repet în prezenta. Ai inbox-ul plin de complimente zilnice, de la oameni sub 35 ani, nu văd rostul să mai spun aici cât eşti de drăguţă, diminutivată sau gospodară cu finanţele. Pentru asta există reţele de socializare (Lacul Roşu şi Cheile Bicazului huh?).
E o rutină să cânţi aceleaşi piese în locaţii care nu înseamnă de cele mai multe ori, mai mult decât meseria-hobby pe care o ai. De oboseală, drum, nervi adunaţi în cursul zilei, nu ţin cont nişte băieţi şi fete (sau alaiuri cu mirese) veniţi să plece distraţi, ameţiţi (mai puţin bieţii băieţi veniţi cu maşina, care stăteau în compania unei cola). Pentru ei eşti la fel de proaspătă ca dimineaţa. Apropo...am văzut un bobârnac (involuntar) peste nasul concetăţenilor mei: haine soioase, băieţi fiţoşi şi fete dichisiţe, decolteuri care frizau cea mai veche meserie din lume. În timpul ăsta...tu, Maxx şi Gino aţi fost îmbrăcaţi casual, ba chiar sport, prietenesc.
De la 23:00 la 01:00 am aşteptat cuminte lângă cubul scenă, fără să beau mai mult de 0,33 ml. N-am vrut să risc nici 0,1% să spun prostii pt că aş fi fost euforic (cum am văzut specimene pe lângă mine).
Interesant câte fete semănau cu tine în lumina slabă a Kremlinului, înainte să ajungi obosită de la Covasna.
În concertele de până acum, niciodată nu am stat mai aproape de tine decât aseară...dar hey, oricum mă simt un mic-privilegiat când eşti prin preajmă.
Din alte seri în care mă simţeam forţat de împrejurări să dansez şi după ce terminam benzina, ştiu că, din când în când, playlistul te ajută cu puţină energie. Adică sigur sunt pasaje din melodii care ţin loc de energizante (şi apropo, am înţeles de la un doctor, că îţi ditrug ficatul). Simţeai că patul e cel mai bun prieten al tău (şi mie îmi ploua cu stele în gură) şi totuşi, de nicăieri mai venea un pic de energie. Dar tu ştii asta foarte bine copil al scenei. Da chiar..... eşti în căutare de talente noi? Aşa-i că ideea de acompaniament vocal a plecat de la Gino?
Uitându-mă la pozele făcute, am observat că îmi lipseşte Giulia, acea Giulia care-mi trimitea un pumn spre cameră [ paparazzi style :) ]
Măăăăăăi .... mulţam de mâna de ajutor dată la filmat, în timpul piesei Mi-e dor de noi (melodie care începe să-mi aducă aminte de altă piesă dragă mie).
Dar şi mai mult ţin să-i Mulţumesc lui Ovidiu pt acces direct, şi lui nea Gherasim pentru că a fost simpatic şi mna...cam asta-i tot.
Sper să ne revedem până pe 7 noiembrie.
Dacă prin orice fel, conţinutul postării de faţă, te deranjează ... spune-mi şi-o să dispară.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu