Vineri ...sau cum se spune pe la guerrilla: bineri, au fost ultimele 2 spectacole din festival. In the spot - Bacău şi aproape-preferaţii tuturor ... Heavenly Hell Timişoara. Hâncu Mădălin este naratorul din The Greek Mythology Olympiaganza, un băiat foarte simpatic, cu atitudine..un fel de Johnny Bravo cu punchline-urile cele mai bune. Asta o spun deşi au fost multe glume reuşite, simple, joviale, proaspete, în spectacolul ăsta. Piesa s-a vrut a fi o satiră energică asupra legendelor din mitologia greacă (pe care mulţi o ştim). Aceasta urmăreşte un grup de actori condus de 2 naratori - un bărbat şi o femeie, amândoi alternând între stări extreme - care încearcă să facă o reconstituire pe viu a faimoaselor legende, dintr-o perspectivă comică. Ce începe ca un spectacol de proporţii epice, se termină inevitabil ca o poveste de moralitate despre începuturile noastre ca oameni. Am văzut băieţi şi fete cu părinţii în public, cu tricouri inscripţionate inspirat (THErapist, frizură afroDITA etc) care mi-au adus aminte de God (woody allen) interpretat magistral de Brainstorming acum 2 sau 3 ani. Cronos, Rhea, Uranus (care nu e nici chiar o planeta...şi e şi ruşinat de numele pe care îl are) Zeus (omora oameni cu simpla atingere a unui dos de palmă) o cutie Pandora, Hercule (semi-zeu booyah) Orfeu, Polux (cred că l-am văzut la Louvru) harpii, Medea (cu părul creţ...eu i-aş fi pus nişte şerpi) Apollo, Ahile (abţipild inscipţionat clar cu trimitere la călcâi) Paris (care l-a făcut pe colegul de scaun - Adrian să se uite din nou la Troia în seara asta) Afrodita, Hera. 17 tineri energici, multe gaguri reuşite, misoginism pe placul...da ce zic eu placul? pe adoraţia mea....şi un public încântat, au adus furtuna dintre aplauzele finale. La ieşire i-am votat.
Piesa a doua...şi totodată şi ultima (a 10-a) a fost cu băieţii şi fetele de la Heavenly Hell (hh) din Timişoara. O masă dispusă în 2 secţiuni cu faţa la public, o cină romantică, cu lucrurile pe care şi le spun de obicei un cuplu, gânduri...şi un drac (aici femeie) care-şi bagă coada să dezvăluie o boală sau o sarcină (că nu m-a lămurit nimeni la feedback) a ei. Poate mi-au plăcut datorită cuplului , poate ciudăţeniei prezentării, ruperilor de ritm...şi mai ales melodiei Shivaree - Goodnight moon. A fost o încheiere potrivită . Mâine - Searching for Identity şi premierea. Revin ...
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu