Colegul şi prietenul Adrian - maharajahul serialelor, mi l-a recomandat. Definitoriu a fost numărul downloadărilor pe care îl avea fiecare episod şi tutela HBO-ului.
S-a întâmplat să nu am somn acum 9 seri....şi m-am uitat la primul episod la 12 noaptea. Senzaţia rămasă m-a convins să mă uit la câte 1 episod în fiecare miez de noapte.
2 torţe aprinse în bătaia vântului presărat ici-colo cu zăpadă...o poartă grea se ridică, făcând loc celor 3 călăreţi să treacă. Zăpada e naturală...de fapt asta te şochează prima oară: naturaleţea, firescul, ne-cosmetizarea. Aburii ieşiţi din gură sunt aburi nu efecte. Cadavre de femei, bărbaţi şi copii spintecaţi şi un vinovat cu ochi albaştri..aparent lipsit de umanitate (the white walkers). Încă de la primele minute, Game of Thrones m-a ţinut într-un loc, ochi şi urechi. Îmi place istoria, îmi plac castelele şi orânduirea statelor medievale.
N-am mai auzit până la serial de George R.R Martin sau despre cartea lui: A song of ice and fire. Acum ştiu că e un scenarist american care a publicat cele 5 cărţi de mai sus. Ele stau la baza serialului.Primul episod se numeşte Winter is coming şi e un fel de lait-motiv pe tot parcursul celor 10 episoade. Odată cu venirea iernii dincolo de zidurile regatului Winterfell trăiesc aducătorii adevăratului frig...cel care-ţi îngheaţă inima - fiorul morţii (aveam să aflu prin episodul 7 că sunt nişte zombi care au ceva mai multă energie)
Lordul Ned Stark domneşte în Winterfell alături de familia lui (5 copii: un bastard, o fetiţă şi-un băieţel), îmbrăcat în blănuri şi-n povara de a duce la capăt o sentinţă, decapitând un dezertor în faţa copilului său. Motivaţia m-a convins şi pe mine: vremurile erau de o manieră care nu permitea orice altceva în afara simţului datoriei şi-al onoarei...şi până la urmă e just ca cel care dă o sentinţă să aibă răspunderea de a o pune în aplicare.
Că tot e încă regionalizarea subiect pe televiziunile de ştiri, în Game of Thrones toată acţiunea se petrece într-un ţinut pe numele lui The seven Kingdoms, cu capitala la Kings Landing
Viserys, un alt ţânc blond-auriu, îşi pregăteşte sora, adică pe Daenerys să devină soţia unui rege sălbatic (Khal Drogo)...doar doar s-o pricopsi şi el cu o armată şi-un regat în partea de S a regatului Winterfell. Până aici atât eu cât şi voi, am văzut multe sosiei scenariste ale trilogiei Lord of the rings. Ei ...şi? Poate ăsta e motivul pt care lui Adrian i-a plăcut.
În majoritatea filmelor piticii nu au vreodată vreun rol altfel decât rolul clovnului de la circ...să te amuze. Nu şi-n serialul ăsta. Tyrion Lannister ( îmi place numele ăsta de familie) e brutal de sincer cu Jon Snow (copilul din flori al lordului Stark), şi cu ceilalţi, corect şi poate tocmai prin asta se delimitează de restul duplicitarilor.
În alte părţi se numea 4 nunţi şi-o înmormântare. Aici, nunta dintre blonduţa Daenerys şi Drago e sărbătorită cu bătăi, sex, crime şi 3 ouă de dragoni şi bineînţeles tradiţionala dezvirginare (printre lacrimile bietei fete exploatate de fratele ei)
Ned află că predecesorul funcţiei sale fusese omorât de către Lannisteri, dar îşi calcă pe inimă pentru bunul lui prieten şi pentru că deja regele nu putea să aibă încredere mai multă în altcineva. Nu mulţi ar fi făcut scena care încheie primul episod: absurdul urcă la standarde care (la vremea aia nu bănuiam) vor fi depăşite ulterior. Soră şi frate fac sex într-un turn....un copil de 10 ani e martor la ciudăţenie...şi plăteşte cu un zbor de la o înălţime de 10-15 m.....
Alt miez al nopţii...episodul 2: The Kingsroad.
3 palme zdravene, ca între copii...adică micul lord (Tyrion) şi micul prinţ (Joffrey) aşează episodul ăsta pe un făgaş bun. Bran nu murise...doar paralizase de la căzătura pricinuita de cei 2 fraţi-porno. Bineînţeles că firul episodului nu a stat o secundă pe firul previzibil. cadre schimbate de pe un picnic între regi la o partidă de sex anal. Încă o tentativa de omor a puştiului paralizat (evitată de ferocitatea unui lup) tainele amorului posesiv ..dezbătut de 2 fete, una învăţând-o pe cealaltă cum să preia frâiele în pat, o joacă de copii, Ayra şi Mycah (un biet băiat de măcelar) degenerează în gesturi regretabile, în urma cărora unii fac exces de zel, o lupoaică (lady) e omorâtă de Ned, băiatul măcelarului e omorât şi el de Sandor Clagane (un cicatrizat) iar piciul deschide ochii după o comă de 1 episod.
Lord Snow.... episodul 3, dedicat bastardului din familia Stark.
Un mic clenci între Jaime Lannister şi Ned Stark în oraşul regelui, sala tronului celebru (făcut din săbii) indică înca o dată tensiunea crescândă dintre cele 2 familii.
Consiliul regelui îl convoacă pe Ned la instruire...şi aici intra în rol al 2-lea personaj preferat al meu din serial (după Ned Stark) Petyr Baelish. Ocazie cu care află şi cât de prost manageriat (6 milioane în datorii) este regatul... Între timp, avantajele de a fi bărbat într-o familie regală îi sunt explicate răzgâiatului Joffrey de mă-sa...totodată cu unele impulsuri de liniştire şi conservare a energiilor şi a furiei, pâna interesul îi va arăta drumul.
Needle (adică AC) e sabia micuţei răzvrătite (în limite normale daca mă intreabă vreun scenarist) Arya, care e temperată de Ned.
Micuţul Bran stă în pat, ascultând poveşti de groază despre Plimbăreţii Albi din nopţile lungi când soarele nu apare ani întregi, când copiii se nasc, cresc şi mor fără a vedea lumina, când regii îngheţau de frig în castelele lor iar păstorii în stâne, când femeile îşi omorau copiii pentru a nu-i vedea murind de foame, când ei veneau călare pe cai morţi, însoţiţi de păienjeni mari cât un câine.
În curtea Castelului Negru, Jon Snow îşi înfruntă destoinic...de fapt aş zice eu - fără probleme, adversarii în luptă.
Baelish mai ţese câte o intriga pe unde poate, legată de provenienţa pumnalului care trebuia să-l omoare a doua oară pe micul Bran Stark.....
Arya începe să ia lecţii să mânuiască sabia ...încheind un episod dedicat actriţei care a murit pe 2 februarie 2011: Margaret John (84 ani). adică nana băiatului Bran Stark...cea care i-a spus povestea în acest episod.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu