Un banchet ..ca oricare-altul

30 mai 2011...Cea mai eleganta seara cu o buna parte dintre colegii cu care am impartit rele si (ceva mai putine) bune. O premisa buna. Un punct de plecare captivant. Sa-mi vad colegele in rochii de seara (de ce toate...dar toate, si le aleg decoltate?) si colegii la cravata-camasa si pantaloni la dunga. La liceu, baietii sunt la varsta la care nu stiu sa-si aleaga un costum...si apar ridicol de disproportionati cu vestimentatia. Iar fetele abia incep sa-si exploreze sexualitatea. Teribilismul e cuvantul de ordine. Nu si la facultate. Cel putin nu intr-o pondere covarsitoare. O am pe colega Mihaela, care a stiut dintotdeauna cum sa se imbrace cu bun-gust, aseara fiind - sa spun asa, incununarea ei in materie de frumusete. La baieti, imi pare rau s-o spun dar nu am remarcat nimic iesit din comun. Aceleasi camasi in dungi, roz cu noduri penibile facute la cravata, materiale ieftine (poliester) si per total...n-am vazut decat un sacou elegant (care sa nu para imprumutat de la tata) si-o pereche de pantaloni actuali. Acum c-am facut-o si pe criticul de arta, dati-mi voie sa-mi cer scuze (intr-o mica masura) pentru ca nu m-am tinut  de cuvant. Nu aveam ce cauta la banchet...promisesem asta la moartea domnului Macarescu. Am mers pentru ceva ce-a tresarit in mine la cursul festiv, vazandu-i prin camera foto, cat sunt de frumosi impreuna. Cel mai serios motiv pentru care m-am razgandit, a fost pentru c-am vrut sa tin o prezentare (daca altcineva n-a vrut) impreuna cu colegul Dumitru, in care cea mai importanta parte, era domnul Macarescu.

Concomitent, facusem si-o prezentare pe cont-propriu (daca tot mi-a iesit cea din Paris..de ce nu?) si m-am ocupat putintel si de logistica banchetului impreuna cu sefa de grupa (tot am eu ceva cu sefele de grupa de la 342)...deci motive aveam sa merg.
O idee inecata la mal...de a face cateva diplome un pic mai nonconformiste, m-a tinut ocupat pana la 19:00. In prealabil mai statusem pe drumuri suficient cat sa-mi golesc resursele de rabdare (in special in aeroportul din Bacau). La o dezorganizata ora 19:30, ajung acasa transpirat, fac un dus, ma barbieresc, iau un buchet de flori (datorie morala pentru un incident intamplat intr-o seara in Paris) si la fix... ca orice norocos, ajung la restaurant. Colegele in rochii de seara, la o tigara afara. A fost prima impresie buna facuta. Au mai urmat alte-cateva. La etaj, erau toti asezati la mese...mai putin persoana pe care asteptam cel mai mult s-o vad. O mai tineti minte pe Mirela? V-am mai zis eu de ea pe aici...

Pupici, imbratisari, poze, impresii in tonalitatea discutiilor prietenesti de la scoala, inspectarea in detaliu a rochitelor tinerelor domnisoare, daca rochia de pe o anumita colega a crapat!
Cu chiu cu vai, dupa ce-am sedus si abandonat un Peroni, le-am facut o intrare flatanta profesorilor din catedra de mediu. Exceptie face un domn profesor tanar (in pofida numelui de familie) care si-a facut aparitia la restaurant, pur si simplu inspectand terasa unde stateam, doar-doar om prinde un pic de aer curat in plamani. Sub podul de flori, au trecut usor stanjeniti (ceea ce denota modestie) rectorul facultatii, profesoara mea preferata - Mirela, domnisoara Caraman, domnul profesor Lazar, insotit de domnul profesor Stamate, doctoranzii - adica, copiii domnului Macarescu - Chitimus, Irimia si Tomozii si nu in ultimul rand un baiat carismatic - domnul Barsan, dar si domnul Nalbandian.
Ce-am vazut la banchetul de anul trecut, am vazut in mare-parte si-n seara noastra. Exceptie facand sufletul intregii manifestari ... care mie imi lipseste mult.
Bun, deci invitatii nostri sunt un pic obositi, sau lipsiti de verva..ce facem? Stiu...punem coco-jambo si alte cateva piese pe care le-au mai auzit in aceeasi ordine si acum 1 an. Poate le aduce aminte ca banchetul nostru este doar o reconstituire mai lipsita de farmec, a celui de anul trecut. Daca nu-ti trebuie decat asa putine cunostinte muzicale, pt 500-600 lei in fiecare seara....ar trebui sa ma fac naibii dj. Nici o singura melodie nu m-a impresionat. Nu exagerez deloc. Singurile lui tentative de nou, au venit de la ROA (deja devenita o trupa cliseu..a must-have la toate petrecerile) si Smiley-Convict. Pas... Nu ai cum sa impresionezi un ascultator inrait de muzica, ca mine, cu banalitatile alea acustice.

Hi-Q, Brasoveanca, Meneaito, Pinguinul, fetele lui tata, si alte piese vintage din colectia cu naftalina, nu au cum sa ma faca sa simt ceva dracului pe interior. Poate doar ca trebuie sa fiu politicos, sa-mi dau toata stradania sa fiu parte integranta si nu discordanta a grupului. 
Dar de dragul Andreei, al Dianei, al celorlalti din hora cu care ne-am invartit pastrand acelasi tempo, m-am simtit binisor cu ei. Sunt ai mei ..ce naiba. Poate nici nu conta ca eram ala care trebuia sa simuleze orgasmul...in timp ce asti-lalti chiar se simteau bine....iar eu..ca incununare a amabilitatii, m-am pus la dispozitia lor, facandu-le poze.

Vad c-am fost acuzat c-as fi fost indulgent cu manelele. Corect. Am fost vreme de 12 manele. Dar pe asta chiar nu ma puteti acuza c-am dansat-o benevol, cand se aude clar ca-mi intreb colegii daca e manea (sa moara toti manelistii din lumea daca nu credeam ca e populara).Cel mult pot sa ma acuze ca-s dulce de prostut...dar sub nici o forma manelist.

Prezentarea mi-am facut-o intr-o liniste asezonata cu aplauze, rasete, cate-o replica de la un coleg mai sugubat si destul de multa atentie.

In timpul dansului, perechi s-au format...unele involuntar, colegii au luat profesoarele la joc (pe populara chiar mergea) am legat cravatele de la gat intre ele si le-am folosit ca sfoara pt limbo (dar n-a tinut prea mult pt ca...banuiesc, nu-i prea indicat ca o don`soara cu fusta mini sa se aplece). Ca tot m-a adus contextul la partea un pic mai tabu, pe care n-o s-o citeasca sau auda vreun coleg decat de la mine: tachinarea erotica. Multi...da multi...chiar si aia mai cuminti..de la care nu ma asteptam (deea, adrian, diana, monica, mihaela, alina,diana b, alexandru) s-au jucat de-a sexul imbracati. La ce colectie de filme porno am (si ceilalti baieti din jurul vostru...credeti-ma..nu fiti ipocriti ca o cretina fana Real Madrid..va spun eu alta-data) si o imaginatie peste masura....nu mi se par iesite din comun dansurile lascive, frecarea unui corp barbatesc de cel senzual al colegei de grupa (i`m all for that). Problema mea, ca undeva ce spui si ce faci.,.sa se pupe, stii? Ori, nu poate sa te cheme Heisu Iulian ...sa pui mana pe fesele Mirelei, Dianei si mai ales al Andreei, s-o tii in lamentari exotice langa picioarele si sanii fetei...ca mai apoi sa spui ca era doar distractie. Bai tata..stii ca-mi esti simpatic, dar ai prietena acasa...si tu o tii toata seara (la adapostul scuzei penibile ca bei si te distrezi) in dansuri porno? Inteleg un minut...hai 10 minte...ba, dar ore intregi? Valabil pentru numitul Craciun Costel..alt logodit care-si facea de cap cu partile mai rotunde ale fetelor. Atunci poate ma fac inteles cand spun ca regret c-am venit la banchetul nostru, stand 6 ore, pe o muzica proasta, cu atmosfera falsa si manifestari de nunta, cu mancare proasta, bautura calda (mai mult am baut spre rusinea mea - suc)  Cristea Catalin...asta deja e la a nu stiu cata abatere. Stiti...pentru exact fazele astea facute de voi ba baieti, v-ati certa la cutite cu prietenele voastre..daca papucul ar fi in celalalt picior.

Brusc filmul s-a rupt. Dupa plecarea profesorilor, simteam mari discrepante intre ce vreau de la banchet si ce vor colegii mei. Eu - tehno-populara-club-pop-dance sau macar hip-hop ...ei manele. Am scris-o si mai sus...ma asteptam sa fie manele...dar la a 12-a mi-am strans bagajele si cu un dezgust impins sporadic de ghiolbanii astia veniti din discotecile de la tara, spre greata...am plecat cu un alt coleg dezamagit - Cristi, in aerul curat si-n linistea de afara. Si nu e ca nu stiau cum voi reactiona...efectiv, ghiolbanii s-au gandit doar la distractia din capul lor imbuibat de alcool. Intr-a doua excursie, cand am plecat de la casa memoriala a lui George Enescu, taranii mei au pus Guta in autocar. Vreme de 2 manele, am stat cu degetele mijlocii inclinate duios inspre TOTI colegii mei manelisti. La fel s-au gandit doar la ei cand n-au pus filmuletul lui Mitica, la fel de usor l-au uitat pe domnul Macarescu in discutii imediat dupa deces...totule distractie in capul lor. Corect...asta inseamna banchet. Nu tristete. Dar de la o varsta in sus, maturitatea te-a asteptat suficient cat sa-si intre in drepturi. Nici unul dintre ei nu s-a gandit ca poate ei trebuie sa urce la nivelul muzicii muncite (nu furate de la arabi, turci, de niste tigani semidocti)de cantareti care sunt ascultati oriunde in lume,(mai putin in mahala la Bacau) si nu trebuie sa fiu eu fortat sa plec sau sa-mi toc nervii intinsi deja la maxim pe vomele lor de manele. Pentru intreaga seara a banchetului, oricarui coleg va citi aceasta postare, ii multumesc ca s-a gandit doar la el. Nu stiu de ce-mi fac iluzii. ca intr-o zi vom fi la nivelul civilizatiei din Franta, Germania,Italia..cand taranismele sunt mai usor de integrat in viata lor.