ziua a 4-a in Paris

Unitate in diversitate. Motto-ul Uniunii Europene, in care membre sunt toate tarile participante la conferinta energiilor de la Saint-Denis/Paris. O doamna responsabila cu relatiile internationale, madam Aurelia, s-a gandit c-ar fi bine sa ne grupeze pe 12 grupe a cate 6 studenti si sa ne trimita prin Paris, in cautarea unor cladiri ce aveau instalate panouri fotovoltaice (sau altceva…nu stiu ce…conform unei surse alaturate bancii mele- cineva imi citeste postarea inainte de a fi postata). Ok am zis…o idee buna . Hai sa fim anglofoni, sa folosim YES-ul ca forma de punctuatie, s-o dam pe Babilon. Amabilitate dusa la extreme. Nici daca as plati pe cineva, sau ar fi un trepadus materialist, nu m-as fi asteptat la atatea maniere. In mod normal,  asta imi suna a falsitate, plastic (chestii de-astea de fete). Poate stilul asta diferit de viata….in comparatie cu care parem niste sociopati handicapati (in sensul de lipsiti de relatii inter-umane normale) n-ar prinde radacini la noi, desi Eliade, Cioran, Ilie Nastase sau Inna [J] m-ar putea contrazice.  4 locatii de gasit, folosindu-ne biletele pt autobuz, metrou si picioarele.  3 le-am gasit…la ultima aflandu-ne intr-o dilemma (unde naibii o fi fost…trebuia sa urcam pe acoperis). Avand in grup un francez, pe langa 2 finlandezi, un lituanian….deja suna a banc (deci erau un tigan, un rus si un American) si-un grec, am luat-o la pas printre strazi cosmopolite, magazine de firma, francezi pline de energie (chiar si bosorogii pareau plini de vitalitate), masini traditionale (una a parcat intr-un autobuz intr-o intersectie) adica Renault si Citroen, un superb Volvo S80 – folosit ca taxi. Inception imi revenea insistent in minte…stiind ca o parte din film a fost filmata folosind blocuri pe langa care treceam. Negri care stateau pe banci ca-n Poiana lui Iocan, vorbind despre micile lor placeri (nu ca la noi – micile griji).

Promisiunea facuta e datorie vanduta….i-am promis sor-mii ca-i iau o esarfa draguta din Paris….asa ca  aruncam priviri prin magazine, in fuga, sa-mi dau seama de oferta, ce cred eu ca i-ar placea. La fiecare intersectie, blocurile imi captau atentia datorita asezarii lor longitudinale ….. identice cu ce-am mai vazut prin Venetia, cu 5 etaje si-o mansard, cu Jean-Piere si Vanessa  in ele, platind o chirie de 2000 euro sau fiind proprietari a unui apartament de 500.000 euro. Copaci care iti mai dau si dreptul sa respiri, ghiveciuri ingrijite de doamne pret-a-porter, copii dulci zambind in gingasia lor, o doamna draguta care ne-a indrumat fericita de parca ii faceam noi ei un serviciu. 

 Restul e in poze. Din simplul motiv ca incep sa simt postarile astea ca pe o rutina in care sunt nevoit sa scot in evidenta frumuseti si antipatici...iau o pauza pentru mine. Ma vedeti in poze...pe fb. Au revoir