marți, 20 martie 2018

întunericul e sălbatic



Titlul e din noul single al lui Moby iar întregimea lui e:

Apportioned like madness in season
Bracing all like a breaking of reason
With every night lost and every day torn
With a drama feeling calmer and it's a comma in the storm
Speakers are crying like a forest in the rain
I was so alone with my thoughts and my pain
And the darkness closed like a mouth on a wire
And I'll never be free

Ooh, in this darkness
Please light my way
Light my way

Mă tot gândesc de dimineaţă, dacă merită să spun două-trei cuvinte despre ce a însemnat Andrei Gheorghe pt mine. Din ce-am citit azi, mulţi scriu despre ei...nu neapărat despre Gheorghe. Iată poza cu mine şi Gheorghe, pe Andrei l-am întâlnit .... cu Andrei am lucrat, sunt fanul lui Gheorghe încă de la....
Şi primul lucru pe care-l am bătătorit în minte, de la el, e să ţin la sinceritate. Iar adevărul e că nu vreau să scriu despre el...cu atât mai puţin azi. Nu vreau să împart ceva atât de semnificativ, ca influenţa lui Gheorghe asupra personalităţii mele, pe prostia aia efemeră, numită Facebook. Cui îi va păsa peste 3 zile...peste 3 luni? Bine, mie...da`n rest? Nu mai bine las trăirile alea înăuntru?
Şi atunci m-am gândit la vechiul meu jurnal....blogul. E mai intim, mai substanţial. 

Până la Andrei Gheorghe...adică la 13-14 cu Andrei (pro-fm), am fost un copil-model, de bună cuviinţă, respectuos, cenzurat....pe scurt - timid. Nu vorbeam....ascultam. Radio. Iar radio-ul însemna atunci, muzică pe repeat, dedicaţii şi cotele apelor. And then... de nicăieri, un domn ferm, cu prestanţă, extrem de cult, articulat, fără frică şi cât se poate de liber....de american (adică Howard Stern, George Carlin). Opusul meu. Dar te atrăgea fiindcă răutatea făcută profesionist (studiată) era amuzantă...iar umorul deschide orice lacăt emoţional. Majoritatea îl vedea (nu te lua după statusurile zilei...ipocriţi mincinoşi) ca pe-un necioplit, drogat, vulgar. Cum să închizi telefonul în nas la oameni şi să-i jigneşti? Păi nu aşa se face la tv. Atât doar, că Gheorghe venea din teatrul minţii...adică din radio. Şi-n zilele noastre încă ascult zilnic cel puţin 3-4 ore de radio, fiindcă am căutat personalităţi asemănătoare lui (Dobro, Howard Stern). Inteligenţa te face liber...te îmbogăţeşte...dar te şi însingurează. Astăzi văd că a avut mulţi admiratori...sau mă rog, oameni care-l respectau. Dar i-a şi ţinut la distanţă. Ştiu că se certa şi cu prietenii. Şi mereu am bănuit (la fel cum e şi în cazul meu) că folosea zidul inabordabilului, al plictisitului, al arogantului perfect...fiindcă era un timid extrovertit. Adică încerci să-i ţii la distanţă pe cei a căror atenţie de fapt, o vrei. Şi ştiu sigur că e cazul....fiindcă-i fac portretul psihologic, de vreo 2-3 ani, unui alt MODEL: Howard Stern. Adânc sunt oameni sufletişti, calzi, comunicativi, doar că-ţi cer să îndeplineşti nişte condiţii minime de igienă umană: să fii sincer şi interesant. Din emisiunile, editorialele şi interviurile acordate de el, aveam mereu ceva de re-învăţat. Fiindcă România a fost...este, ţara care te face să uiţi că eşti egal ca valoare umană, cu englezii, italienii, grecii, ungurii (?) cât timp eşti VIU...deschis, curios. Nu mică mi-a fost mirarea în ziua în care m-a acceptat ca prieten pe Facebook. Sunt parte a celor 5000 români pe care-i place? Mi-a mulţumit pentru recomandări de filme făcute, citea textele mele iar unele-i plăceau. Şi ziua în care unui idol de-al tău, îi place cum gândeşti...ba chiar le scrie celor din listă, să nu se mai tagg-uiască că se uită la un film ci să scrie la final gândurile lui despre....apăi aia e o zi memorabilă.
E dovada (vie?) că poţi fi un intelectual cosmopolit (sigur ar fi luat termenul în derizoriu) şi fără a fi elitist. Nu se considera prea bun pt ce unii consideră sub-cultură....muzică proastă, kitsch. Găsea interesantul oriunde se ascundea.
Şi totuşi...dincolo de etapa Pro-Fm...după, s-a stins încetul cu încetul (job-uri la radio-uri unde nu avea aceaşi libertate, fiindc-a ales banii si pragmatismul), n-a mai avut aceaşi fervoare la Realitatea sau la Antena1...nici barem când s-a întors vreun an la matinalul de la ProFm. Dar în anumite interviuri (citeam în continuare - tot) vedeam aceleaşi sclipiri de geniu, acelaşi ideal (că nimic nu-i mai presus de libertatea proprie) şi un început de întuneric, care, a preluat controlul de azi-noapte. Întunericul pe care nimeni nu-l poate domestici.
Deşi mi-am impus să nu plâng...dimineaţă în drum spre muncă m-am trezit cu descărcările alea sărate de pe obraji, care izvorăsc din adânc. Îmi pare atât de rău c-a murit singur....mai ales când, la sfârşitul zilei, am confirmarea că a fost iubit de noi...căutătorii de libertate şi curaj.
Baftă ţie ...rămâi în aer...în noi - cei pe care i-ai CRESCUT

0 comentarii: