După o zi de muncă, 2 ore haioase la master şi încă 2 şi mai interesante - la un restaurant cu 2 colegi, mai-mai că am făcut febră musculară la cât de încordat am mers vreo 40 min pe gheţuşul numit asfalt, înconjurat de gerul Crăciunului. Dar sunt călit...am ajuns la timp cât să înfulec 5 aripi picante şi să prind trailerele la Jack Reacher şi Django Unchained.
The story...such as it were...
E fabulos de absurd în minimalismul lui haios. Păi Christopher Walken cu gimnastica lui verbală...omul are clipuri pe you-tube (în afară de cel cu Fatboy Slim) în care face lumea să râdă - doar recitând versuri de pe piesele Lady Gaga. Normal că e criminal de amuzant. Woody - cocalar asumat, cu o pasiune ieşită din comun pt Bonny căţelul lui răpit. Chiar dacă pe Colin Farrell îl bănuiesc c-a fost distribuit pt că a jucat şi-n precedentul film al regizorului de aici (In Bruges) - tot e credibil, amuzant şi dezinvolt - Californication style.
Marty (Farrell) e scenaristul semi-alcolist care lucrează la Un psihopat, filmul despre cei ce nu ezită şi nu au păreri de rău - deşi sunt nişte jigodii, aşa că îşi caută un psihopat...şi ajunge până la 7. Pe lângă el, câţiva asasini plătiţi (parcă făcuţi în mintea lui Quentin Tarantino ...vezi Pulp Fiction)..dar cel mai important e Billy, cel a cărui semnătură e că-ţi înmânează un Jalet de inimă..înainte să te ucidă. Ce-i amuzant la psihopaţi? Că nu ţin cont de reguli, de uzanţe...şi pot răpi câini pt recompense, împuşca de la spate alţi asasini, în burtă propria prietenă (Welcome back 007 Olga Kurylenko) [chemându-i totuşi o ambulanţă, că doar e amabil], sau chiar un câine. Amuzantul îşi intră serios în mână odată cu Hans cel lipsit de sentimente după o tragedie într-un spital şi se termină cu Zacariah iepurologul :) (poate`l ştiţi pe Tom Waits din muzică) ucigaş de ucigaşi. A da...mai e un călugăr budist care fie a păcătuit cu o prostituată şi apoi se sinucide în public din ruşine....dar nu mai ştiu dacă-i realitate sau ficţiune.
Când intră şi Charlie Costello - o bună parte dintre ăştia din sală, şopteau zâmbind: Uite-l şi pe nebunu` ăsta (Woody Harrelson)...nervos din cale afară că pichineţul lui care poartă la gât inscripţia: Return to Charlie Costello or you will fucking die, a fost răpit.
110 minute (nu plecaţi după ce încep creditele de final) de umor negru cum n-am mai văzut de la Moonrise Kingdom....dar şi-un pic de morală deconstructivă, la adresa filmelor brutale (că tot e în secvenţa de deschidere...un alt psihopat - din Funny Games U.S al lui Haneke).
Loved it. Recomand
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu