România. Atât

1 decembrie 1918 - 1 decembrie 2012. De la Ferdinand la Băsescu. Altă dată ne-o trăgeau ruşii, acum americanii. Şi atunci şi acum, ne-au rămas înjurăturile. Mulţi au fost trecuţi prin dumnezăii mă-tii, organe genitale, grijanii şi sărbători tradiţionale - ale aceleiaşi mame. Dacă mă pierd în cugete interioare, îmi dau seama că am evoluat ca popor. Nu mai suntem uniţi doar când joacă echipa naţională. Dimineaţă, în drum spre muncă, am văzut 5-6 steaguri arborate la geam. Aş fi văzut mai multe, dar mi-am ridicat privirea abia pe ultimii 300 m din cei 2,5 km de acasă până la muncă. Nu cred că doar inima celor plecaţi din România, bate mai aprig, atunci când ascultă Deşteaptă-te române.

Vor fi parade militare.....da - aceiaşi jandarmi care băteau protestatarii de iarna trecută (împotriva preşedintelui ţării). Fasolea cu ciolan se va împărţi de primării....şi o oală de fasole cu costiţă şi-o ceapă roşie, plus un pahar cu vin din toamna asta, mă vor aştepta acasă azi. 

Românii au talent, Masterchef, Dansez pentru tine şi Vocea României...toate importate de la americani, de la cea mai copy-paste occidentală televiziune care se sărbătoreşte odată cu Ziua Naţională. Asta e pentru majoritate. România tradiţională, care n-o să citească vreodată postări pe blog, s-a trezit în dimineaţa asta tot de un cocoş, încălzită de-o sobă. Au dat de mâncare la orătănii, au mâncat la fel de puţine E-uri ca de obicei, poate - doar poate, au dat drumul la Radio România Actualităţi...şi-au luat pastilele şi îşi văd de treburi. Nu-s afectaţi de cursul euro-leu, nu-i interesează ce-a mai scris Evenimentul Zilei despre Ponta şi Antonescu, respiră acelaşi aer curat iar modernizarea vine doar odată la câteva luni, odată cu electrocasnicele trimise din Italia sau Spania, de copiii pe care i-au crescut într-o Românie săracă. Şi ei şi noi, supravieţuim. Încă suntem cu ani buni în urma Germaniei, Angliei, Olandei...încă ne mândrim cu Eminescu, încă e greu de luat Bacalaureatul, încă ne scumpesc benzina, gazele şi energia electrică, încă mai cumpărăm Click şi Libertatea, încă primim pomeni electorale.

Tot n-am înţeles rolul fiecăruia în economia naţională, preferând să ne DESCURCĂM cum putem...fentând legea, regulile de bun-simţ, mereu cu dictonul Ei...lasă aşa acuma. Strângem din dinţi, apoi stăm la cozi în supermarket, ne rugăm în biserică într-un Dumnezeu în care credem teoretic, mai aprindem o ţigară, mai mestecăm o gumă şi mai bem o bere...şi trece anul. Da, există şi-o parte din România, frumoasă, inteligentă, respectuoasă, citită şi elegantă. Norocoşi şi muncitori....asta e cheia. 

Cât despre unguri şi ţigani ....într-o bună zi tot o dăm noi la pace. Într-un final trebuie să ne înţelegem...ei pe noi sau invers. 

La Mulţi Ani România.