Eu pentru Denis Leary (simpaticul ţăcănit, slobod la gură şi simplu în gândire) pentru Rhys Ifans (din Anonymous) şi mai ales pentru Andrew Garfield - care mi s-a părut extrem de promiţător în Never let me go (superb film...minunat)....aici foarte maleabil pt situaţiile diverse prin care trece un super-erou (vedeţi voi, pe finalul filmului)
Ce-a ieşit m-a mulţumit. Nu doar pe mine, cât pe studiourile MARVEL: acum înţelegeţi de ce n-a fost inclus în Avengers? Nu se mai ţine atât de mult la anonimitatea lui Peter-Parker - Spiderman, nu mai e foto-reporterul de la ziar, are umor absurd, aproape britanic (Andrew crescând în U.K)....plus că e mult mai uşor să simţi fiorul căţăratului pe clădiri, salturile şi luptele - în 3d (probabil ar fi avantajat şi Dark Knight Rises)
Povestea o ia de la început...de când micul Peter îşi pierde mama şi tatăl (cercetător în domeniul mutaţiilor genetice, de la animale la oameni - în scopul salvării de vieţi), avansează repede în perioada liceului, unde-l vedem fâstâcit, pe skateboard, puţin batjocorit de bătăuşul care ştii că şi-o ia ulterior.
Fostul partener al tatălui său, Dr Connors, continuă lucrările în domeniul mutaţiilor genetice la OSCORP...având totuşi o verigă matematică lipsă. Enter Peter Parker şi colega de care se îndrăgosteşte -Gwen, care o suplineşte pe Mary-Jane. Ştiţi, dacă aţi fost mai sadici de fel, că dacă-i rupi coada unei şopârle , aceasta şi-o poate regenera. Ei...cum Dr Connors nu are o mână (şi trece cu umor peste impediment)....căutările lui ar trebui să aibă o finalitate generală, pentru binele omenirii care o tot lălăie de câţiva ani cu transplantul celulelor stem....dar şi una personală.
Fiind uşor forţat să testeze serul şi pe oameni, după ce un şoricel cu 3 picioare supravieţuieşte....începe cu el...şi deja ştiţi din trailer că se transformă într-o şopârlă omonimă lui King-Kong sau Godzilla din Tokyo.
Nu că vrea să facă rău...dar puterea pe care-o simte, crescând în el, îl face pe Dr Connors să-şi mărească dozajul....insistând să proiecteze formula pe cerul oraşului, lăsându-i şi pe alţii să se bucure de uzufructul muncii lui. Hold-up...toate bune şi frumoase....dar mai e un tip, căruia unchiul i-a spus că atât timp cât poţi face bine şi ajuta pe alţii, asta nu rămâne o opţiune ci o datorie. Şi lui Peter i-a plăcut să fie de ajutor...doar că a ezitat într-un magazin, din cauza a 2 amărâţi de cenţi, pierzându-şi unchiul (adică pe tatăl lui Charlie Sheen). Corect: asta o ştiţi şi din Spiderman-ul cu Tobey Maguire (2002, 2004 şi 2007). N-am zis că au schimbat toată povestea.
Mă refer la Marc Webb (nume predestinat al regizorului care-a mai făcut şi 500 days of summer). Reuşeşte să mă ţină în scaun mai bine de 2 ore, fără să mă plictisesc. Nu forţează....îşi ia timp să desfăşoare firul epic...sau dacă vreţi - îşi ţese cu migala plasa în care am căzut. Nu că cineva ar aştepta vreodată de la un film ca Spiderman, emoţii....dar relaţia lui Peter cu părinţii, unchii şi cu Gwen & Căpitanul Stacy, sau chiar cu Dr Connors, îşi pune amprenta serios pe trăirile lui. Deci DA, transpune şi emoţii, că tot am văzut sala plină de băieţi - însoţiţi de consoarte. Asta şi pentru că Gwen vrea să-i intre sub piele, mai mult decât păianjenul ăla modificat genetic.
Partea cea mai emoţionantă pt mine a fost ajutorul dat lui Spiderman....de poliţie, de nişte macaragii şi chiar de reptila nu atât de fioroasă.
Părerea mea: The Amazing Spiderman e un film bun...dar amazing nu vine neapărat de la CGI (computer generated images - adică efecte speciale). Sigur va mai vinde nişte pijamale, tricouri şi abţipilde, în întreaga lume.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu