Îl ţineam de un spaţiu solid, perfect mulabil pe 2 dintre degetele mâinii mele drepte. Era absurd să merg cu laptopul în mână pe stradă....dar nimeni nu vedea bizareria gestului. Aveam şi-un scop: să găsesc 50 lei. Nu aş fi acceptat să fie în bancnote mici. Vroiam să ascult muzică şi să găsesc bani pierduţi de vreun nefericit. Am mers.....printre copacii parfumaţi în exces de tei, printre oameni posomorâţi....m-am oprit în faţa a 3 puştani care stăteau la partier, cu geamul deschis, bând lapte din sticlele cu gât mare ale anilor 90. Am renunţat la adidaşi şi şosete. Stăteam pe iarbă, cojind cu un briceag, o nucă de cocos. Ce faci mă? întreabă cel mai gelat dintre ei. Absolut tot ce doresc deşteptule....i-am răspuns înainte să apuce să mă întrebe.
Am luat-o la pas.....preferând teleportarea în dauna oboselii. Am ales o alee îngustă...umbrită rău. Aşteptam la un rând, cum stau maşinile la calea ferată, să treacă cei vrednici...apoi urmând şi noi - scursurile nefolositoare ale societăţii, ale urbei, să trecem.
Nu le-am cerut ...dar le-am primit. Puteri să-mi materializez dorinţele de a face rău...nu şi cele de a face bine. Dar nu imediat. Trebuia urmat un preludiu. Trebuia să-mi tachinez victimele. Să le fac să creadă că sunt în control....să ajungă ei în culmea infatuării, să râdă şi să simtă că au control nelimitat în faţa mea. Trebuia să mă joc cu mintea lor, astfel încât să creadă că m-au umilit. ....
Am urcat pe aleea clădirilor părăsite. Deşi înainte să apuc pe drumul ăsta, afară era mai cald ca în iad....aici străzile lipsite de iluminat, erau încă pline de zăpadă. Zăpadă în curţi, zăpadă pe maşini, zăpadă pe case...zăpadă în drum. Am dat zăpada la o parte de pe-o maşină şi m-am aşezat să ascult o piesă.
Trecătorii vorbeau despre mine, dar doar în gând. Vine un copilaş îmbrobodit cu fular şi-o căciulă care-i acoperea parţial ochii. Nenea, mai pui o dată melodia? Noup. S-a încălzit motorul....trebuie să plec.
Am urcat în şantierul primel clădiri din zonă, stând lângă perdelele de nylon, în bătaia crivăţului, uitându-mă la fulgii cernuţi peste strada asta care nu se bucura întreg anul de căldură.
Am condus înapoi în partea încălzită a oraşului. Am oprit în spatele Luceafărului, lângă Starea-Civilă, m-am pus pe locul din spate, am lăsat toate portierele deschise....şi mă jucam şah pe telefon.
La scurt timp, ieşind dintr-un club de zi, 5 tineri apropiaţi de vârsta mea, 3 fete şi 2 băieţi, m-au rugat să fac pe taximetristul, să-i duc acasă.
Faptul că n-am zis absolut nimic, uitându-mă fără să clipesc la ei....au luat-o ca pe-o invitaţie. O fată s-a aşezat la volan, fiind singura care nu băuse. Scrâşşşşşşşş şi mici particule de vopsea, ieşeau din impactul maşinii cu zidul clubului. Ceilalţi râdeau de ea, pretinzând că şi beţi ar fi condus mai bine. Eu am insistat că îmi vor plăti vreo 300-500 lei pt asta. Au insistat să mă relaxez...era frumos afară, weekend, viaţa era frumoasă. Se răzgândiseră....n-au mai vrut acasă. Au vrut să le cânt Modjo - Lady, Summer-Wine de la Nancy Sinatra şi imnul Euro 2012 de la Oceana.
Trecusem de oraş...care arăta futurist...cea mai bună versiune a lui, cu o autostradă la ieşire, fără gropi. Treceam prin oraşe în care nu recunoşteam inscripţiile de înmatriculare ale maşinilor. Colegii de drum se săturau de gustul de whiskey din gură...şi-l vărsau tot pe tricoul meu. M-am şters agonisant de încet şi n-am zis nimic. Scoteau fundul pe geam să îi salute pe trecători. Fetele discutau despre libidinoşii de la locul de muncă....studioul videochat....cât de puţin le ofereau ele pentru bani buni.
Băieţii râdeau pe seama timidităţii mele - sigur provenite din virginitate ne-acceptată, şi-mi traduceau cuvintele cu scatoalce peste cap: Aşa-i mă?
La un moment dat, unuia de pe bancheta din spate, i s-a părut că am o pată pe faţă şi numaidecât s-a grăbit să mă cureţe cu o flegmă pe obraz...ştergându-mă cu un şerveţel folosit.
Am oprit la un magazin de unde şi-au mai luat ceva pentru sete. Când s-au întors legănaţi în maşină, au găsit o altă versiune a mea...ceva mai vorbăreaţă. I-am întrebat dacă sunt gata să meargă acasă...că stiu eu drumul. Lasă mă timy că ne descurcăm...suntem băieţi mari şi deştepţi.
După o porţiune de drum.....maşina s-a întors brusc, fără o explicaţie logică. Şocul i-a pătat puţin pe tovarăşii mei de drum, de sânge. Am scos din buzunar un calup de benzină (ca pachetul de margarină) şi i-am şters cu imediat-topita benzină, fără să ţin eu mâna pe calup. Ca şi cum o forţă divină ar fi vrut să-i cureţe. Din păcate benzina nu i-a curăţat, fiind puţin ruginită. Am scos cuţitul din argint şi-am zis să încercăm altfel. Să curăţăm pielea - luând-o direct de pe ei. Dar nu era să mă murdăresc eu, nu? S-a simţit controlată de-o altă minte, cealaltă fată - care nu era la volan, să îndeplinească actul. Începuseră să plângă şi să ţipe. Muzica începuse să se audă din ce în ce mai tare.....era piesa pe care-o ascultasem în cartierul înzăpezit.
Am vrut să îi mai liniştesc, văzându-i atât de agitaţi. Au ieşit din maşină şi se rostogoleau involuntar prin iarba de lângă şosea. Iarbă părea....dar erau urzici. Şi cred că erau şi nişte şerpişori care n-ar fi vrut să fie deranjaţi.
M-am dus lângă ei să-i fac să nu mai ţipe în halul ăla. Cred c-am reuşit, dar nu mi-au mulţumit, pentru că le dispăruse gura. Se uitau pierduţi, unul la celălalt. I-am mai întrebat dacă acum vor să plece acasă. Dădeau din cap extrem de nerăbdători. I-am băgat în maşină.....am mers până am ajuns la un mausoleu dintr-o pădure. Vă prezint noua voastră casă. Şedere plăcută le-am spus, în timp ce lumina din sicrie devenea tot mai puţină.
Am oprit într-o aprcare...am lăsat maşina cu portierele deschise, m-am dus la un negru şi l-am întrebat dacă vrea să meargă la meci. Ne-am urcat în avion şi .......
m-am trezit.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu