The Dictator - Impresii

Staţi măi la locurile voastre....nu e vorba despre Traian Băsescu. Dar vine într-un moment în care socialii vin din nou la putere (ex: Franţa, Grecia, România) şi după câţiva dictatori căzuţi. Ba chiar întreg filmul îi este dedicat miicimei lui: Kim Jong Il (retardatul ăla din cea mai îndobitocită ţară din lume: Coreea de Nord). Sacha Baren Cohen (după Bruno, Borat şi Ali-G) vine cu un nou film care va prinde bine în cinematografe. Numai la avanpremiera din seara asta (miercuri) să tot fi fost vreo 200-300 inşi. Dar să vă spun de ce-o să prindă: pentru că genul ăsta de umor, controversat, necenzurat, îndrăzneţ şi tabu, a prins ori-de-câte-ori a fost exploatat. Fie că-i vorba de parodii gen Scary Movie, The Simpsons sau mai nou Family Guy, plus atâţia şi atâţia stand-up comedieni sau ROAST-urile Comedy-Central, întotdeauna corectitudinea politică a deranjat...astfel că-n momentul în care vine cineva şi-o spune cu voce tare...iese în faţă. E stilul care l-a făcut mare pe Howard Stern....care e mare fan de-al lui Sacha Baren Cohen.

Chiar dacă filmul şi glumele din el, par gândite doar pentru a amuza, n-ai cum să nu te gândeşti, în timp ce Aladeen Efawadth îşi prezintă motivarea, de ce e dictatura atât de bună, distractivă şi la îndemână...că deştepţii ăştia din State, cu Ordinea lor mondială şi cu Legea Patriotului (aia, dată după 11 septembrie) au făcut din Democracy - o dictatură perfectă, atât doar, că lesa e mai mare. 

Amiralul general Aladeen (pariu că mulţi americani, habar n-au de Lampa lui Aladin) îşi duce liniştit traiul în mica lui dictatură din Waadeya, abolind sute de cuvinte din dicţionar şi înlucuindu-le cu numele lui, jucând Wii cu decapitări (parodiază până şi atentatul de la Olimpiada din Munchen) respectându-şi orgoliul nemărginit şi lăsând sosiile să moară în locul lui. Cum de ce? Pentru că nu s-a masturbat niciodată şi frustrările sexuale l-au făcut ce e. Şi-n timp ce lucra el liniştit la îmbogăţirea uraniului şi la programul lui nuclear....ONU i-a cam stricat petrecerea, silindu-l să vină în New-York să stea la discuţii, sau să suporte consecinţe armate. 

Aici e săpat de fratele sau unchiul (?) lui duplicitar - Tamir (moştenitorul de drept al Waadeya) şi după ce-şi deprimă torţionarul, pleacă în jungla Brooklyn-ului, fără barbă - deci un nimeni, până ajunge la magazinul activistei  Zoey. În timp ce e înlocuit de o marionetă fără creier, Tamir deja împarte resursele de petrol către Gazprom, Bp, chinezilor şi Exxon mobile şi vrea să instaureze democraţia în tradiţional oprimatul stat arab. Nu atâta timp cât Nadal e prin preajmă, da? 

Luaţi peste picior sunt mulţi în filmul ăsta: Megan-Fox, Schwarzenneger, Ahmanidejad, Morgan Freeman, Ellen DeGeneres, Halle Berry, Obama şi mulţi alţii, pe mine şi restul misoginilor din lume, m-a uns la suflet cu glume ca: îmi pare rău...am veşti proaste pentru voi: ai născut o fetiţă, unde e coşul de gunoi? Sau: aaa, eşti însărcinată? Ce vei avea? Un băiat sau un avort?
De asemenea, OST-ul e de ascultat.