Oameni ca mine şi ca tine (dar mai mult ca mine)

Probabil majoritatea sunteţi pe afară...cum să nu staţi pe afară când suntem de vreo 2 zile în primăvară?Când căldura în sfârşit nu mai vine dinspre calorifer, când tonusul ţi-e ridicat şi dacă te duci la magazinul din faţă, să-ţi iei ţigări şi-o sticlă de ceva dulce, sau direct la grătar ca ghiolbanul. Ca orice cumpătat, am ieşit dimineaţă, cu o cană de cafea & ginseng, mi-am adus aminte că au rămas câteva lucruri cu care diavolul m-ar putea ademeni (în afară de vise...vă spun şi de astea numaidecât), aşa c-am declanşat operaţiunea RELAX. Am stat o vreme să râd cu Iulian Tănase şi Mitoş Micleuşanu (Războiul Sfârşitului Săptămânii - weekend 08:00-12:00 pe Guerrilla), m-am îndestulat cu nişte cereale şi-am revenit, am şters scaunul şi masa din grădină, m-am aşezat cu o revistă în mână, cu Europa Fm în căşti, cu gânduri frumoase prin toţi porii şi globulele. Până şi Voltaj îmi plăcea în condiţiile pe care mi le-am creat (au o piesă, Dă vina pe).
La nici 50 m, în parcul de lângă grădină, zeci-sute de copii cu părinţii sau singuri, ţipând, alergând, murdărindu-se cum se cuvine. Aerul curat mă spăla suplimentar, după duşul de aseară.
Prieteni: există mai mult în viaţa asta decât dragostea. Există Sportul Studenţesc, care s-o bată pe Dinamo, există Federer şi Nadal, există startul campionatului mondial de Formula 1 (câştigat de Curious Case of Jenson Button), există autobuze care hâţână băcăuani toată ziua......şi mai există ceva care le înglobează pe toate: POVEŞTILE. Reale sau inventate, ele există mai mult decât dragostea. Oricine are o poveste...iar săptămâna asta, am avut şi eu câteva, pe care-am să le rezum, cu 2 rânduri mai jos, acum:


De azi înainte, vei fi cunoscut sub numele de Rrrramon. Ia, înfruptă-te din floricelele crescute în copacul ăsta. Vezi că-ţi mai spun un secret: dacă sunt mâncate în prima zi de la apariţie, îţi vor albi dinţii. Fiecare floricică apare când o doamnă din casa aia bătrânească, mai scrie încă un cuvânt pt editorialul din Jurnalul naţional. În timp ce aveam privirea blocată în jos, îmi căutam cuvintele dintr-un arsenal întreg de podoabe lingvistice, pe care le-am câştigat de la cineva care-a amuţit când a ascultat piesa asta

Era ca şi cum alegeam o pungă în care să-mi pun noul produs şi credeam că va arăta ridicol într-o pungă, indiferent care era ea.
Dintr-un magazin din piaţă, am furat nenumărate lumânări (serios că nu le-am numărat) şi câteva bucheţele de verdeaţă. Le-am furat deşi vânzătoarea era o prietenă. Nu a mea...prieten prin asociere. Autobuzul care venea (nr 3) în staţie, era doar Dana în el...tot traseul, un singur pasager. Trecură câteva ore, eram în bucătăria The Stage şi căutam prin diferite încăperi, barul, să-mi iau o specialitate a casei. O matahală s-a apropiat de mine, mi-a ridicat piciorul, a căutat să vadă dacă am 2 V-uri...caz în care trebuia să plec cu o ambulanţă. Nu şi-a cerut scuze pt confuzie, şi-am ieşit după ce mi-am cumpărat o pâine cu vanilie. Mergeam pe o uliţă, străjuită de copii care se jucau cu nişte beţe. Unul dintre ei îmi spune: It`s ok to force the limits , only by the condition that you what they are! Da...iniţial şi eu am crezut că-i ceva într-o limbă străină, dar mi-am dat seama după, că-i un blestem.
Un om dintr-o maşină de epocă, vorbea cu mine prin radio, spunându-mi pe unde trebuie s-o iau şi cine n-a vrut să rezolve problema în care eram. Mergeam ce mergeam, pe un câmp plin cu bălării, lung de kilometri întregi, cu urcuşuri mici ici-colo şi foarte mulţi câini nervoşi pe care nu-i vedeam.....astfel că nu aveam în mână decât o carte să mă protejez. Când în sfârşit veneau înspre mine, nu puteam decât să urlu şi să îi alerg eu...
Când am ajuns lângă un bloc şantier, mai mulţi oameni îmbrăcaţi ca-n interbelic, stăteau cu armele îndreptate unii împotriva celorlalţi. Finalmente a ajuns şi omul cu care vorbeam prin radio...mi-a dat o puşcă cu baionetă, fără să-mi spună nimic. Gloanţe nu aveam, iar baioneta era doar o antenă radio. În ureche am auzit de nicăieri: fiecare are adânc în el, un PE VREMEA MEA - plin de mândrie.....pe care abia aşteaptă să-l poată folosi, iar câţiva dintre noi cei pe care-i cauţi fără să ştii, vom scrie, la moarte, Sper să nu mă mai întorc niciodată.

Mai sus am scris îmbinarea a 2 vise, scrise dimineaţa la 04:00, aproape indescifrabil, pe-o foaie pe care-o ţin lângă pat.