Life in a day

Înainte să mă apuc de scris la postare. am căutat în cele 430 clipuri postate de mine pe you-tube, unul mai reprezentativ....şi din clip în clip, mi-am dat seama de ce-mi place You-Tube. Nu sunt clipuri senzaţionale toate, ba chiar unele sunt al dracu de neinteresante şi plictisitoare. Dar e capsula virtuală a timpului...e albumul pe care-l deschid să-mi aduc aminte pe unde-am mai umblat şi cât de viu păream.
 Viaţa într-o zi e semi-filmul făcut cu ajutorul You-Tube, care-a închegat în 90 minute, 4500 ore de filmare (nu, nu cu pisici) 80.000 clipuri adunate din 192 ţări. Nici nu vreau să mă gândesc cum aşezi, în ce ordine, cele 4500 ore din clipuri.
Între 3 şi 4 dimineaţa, ăsta e hotarul care desparte cele 2 lumi: ziua de noapte. Aşa începe şi Life in a day, cu dimineaţa zilei de sâmbătă 24 iulie 2010. Fireşte, nu era nevoie de un clip pe you-tube să ştiu că ne aşezăm cu toţii în oglindă dimineaţa, după ce somnul ne transformă în nişte hidoşenii zombiatice...sau cel puţin aşa arătăm la trezire. Indiferent cât de urâţi am fi, aşa-i că ne considerăm frumoşi dacă mai îndreptăm puţin părul, dacă ne îmbrăcăm într-un fel? Şi nu-i aşa că avem cu toţii momentele de intimitate care ne plac foarte mult, tocmai pentru că atunci când eşti singur, oriunde, îţi permiţi să fii tu însuţi, să nu fii nevoit să pui un spectacol, să minţi sau să pari mai frumos, mai amabil, mai deştept decât eşti atunci când eşti singur? E liniştea aia care te bucură. Şi asta cred că subliniază bine filmul ăsta.
Un domn urcă dimineaţa, în fiecare dimineaţă, la etajul 6, se uită în zare, după care coboară şi pleacă la muncă. În aceeaşi dimineaţă, un puşti asiatic, e trezit de tatăl său, într-o cameră plină, sau mai bine zis aglomerată, cu de toate, salutându-şi mama într-o fotografie (probabil moartă). Urmează spălatul pe dinţi: unii pe toaletă, alţii în cuplu: unul ţine cu dinţii mânerul periuţei - celălalt ţine gura deschisă.
Sasha, de 15 ani, se pregăteşte pentru primul bărbierit cu doar 3 tăieturi, cu tatăl său alături...la fel ca la mine. Concertul micului dejun: într-o simfonie a tigăilor, cănilor şi castroanelor, lumea de pe întregul glob, îşi mănâncă primele proteine ale zilei: ouă...multe ouă, pâine prăjită, cereale, lapte proaspăt muls sau luat dintr-o sticlă lăsată de lăptar şi...cum să nu...regina dimineţii: CAFEAUA!  Urmează (ne)norociţii care au voie să doarmă târziu.

Ştii....uitându-te la doar câteva minute din Life in a day, realizezi că este experienţa cea mai apropiată de Dumnezeu pe care o poţi avea. Să poţi vedea ce fac oameni de pe continente diferite, cum arată în casă la ei, ce mănâncă şi cum îşi arată ataşamentul în familie prin gesturi micuţe ....
Tineri care nu-şi curăţă camera, astfel că arată ca după un cutremur, oameni care-şi primesc ştirile proaspete de la băiatul care livrează ziare ...şi mai ales, într-o cameră de spital, un domn irlandez trezit după o operaţie pe inimă. Asta da nouă zi - nouă viaţă!
Animalele şi femeile (fără nici o răutate insinuată) care nasc ...şi un asistent mai slab de înger, care leşină (sau poate era tatăl). O mică atenţie pentru dna asistentă şi flori pentru proaspăta mămică.
2 copii care se dau într-un leagăn pus pe cursul unui râu.... Un korean merge de 9 ani în jurul lumii pe bicicletă, în 190 ţări, asta în pofida celor 6 accidente avute (lovit de maşini) şi a celor 5 operaţii suferite.
O primă întrebare adresată celor care au trimis clipuri: CE AI ÎN BUZUNARE? bani, dulciuri, steguleţ, chei, portofel, i-pod, un cuţit, pistol, seringi, telefon şi fireşte: găuri.
În junglă, o femeie în braţe cu copilul ei, ia o frunză şi bea apă cu ea, iar un alt copil din trib, scoate puiul de crocodil din capcană. Un grădinar din Dubai, mănâncă cu mâna, orez cu un sos scos dintr-o pungă, pe un ziar întins pe holul de lângă baia casei la care lucrează, să trimită bani copiilor lui.
O vacă este omorâtă la abator, cu un pistol care are-un mecanism de piston...intră în capul vacii, iese...fără să rămână altceva decât 2 găuri. Un fel de dublă-lobotomie. Apoi e tranşată într-o baie de sânge.

A doua întrebare adresată lor: CE IUBEŞTI CEL MAI MULT PE LUME? o pisică, familia, fetiţa, femeile, pe tine Iulia, soţul - pentru că trebuie, pământul animalele şi pe Dumnezeu, maşina, fotbalul, să curăţ ceva murdar, frigiderul, libertatea, un cuvânt dintr-o limbă moartă.
Un montaj cu dragele noastre.... cele pe care le iubim, pielea lor catifelată, zâmbetul lor, străina din metrou, piciorul de lângă picioarele mele, cele pe care le cerem de nevastă, cele care ne frâng inima când nu simt la fel, cu care dansăm sau care ne cer de bărbaţi.
Sportul, în diferitele lui manifestări, e prezent şi aici, la toate vârstele: sky-diving, surf, înot, freestyle stradal, furat dintr-un magazin cu autoservire, scooba-diving, karate în Afghanistan, căţărat pe o grămadă de oameni ... fiecare cu ce-l atrage.
A 3-a întrebare:  DE CE ŢI-E FRICĂ? zombi, fantome, zgomote, păianjeni, şobolani, viespi, hoţi şi violatori, de vomitat, de nimic, de Dumnezeu, homosexualitate, politică, moarte, că nu are cine să-mi spună mama, de chelire, că voi fi părăsită, moartea celor dragi, de cât este de scurtă viaţa.
Cineva a surprins în acea zi de 24 iulie 2010, o mulţime, la Love Parade, unde mii de tineri au ales să-şi petreacă ziua printre cei ca ei, înghesuiţi (au şi murit 18 oameni) în Duisburg. Bătăi stradale, oraşe scăldate-n lumină odată cu căderea serii, oameni plângând din varii motive, incendii, fete vesele, carusele, o capră decapitată, majorete, artificii, coşuri care sunt ridicate la cer de cupluri , care se sărută sau doar zâmbesc în timp ce privesc la noile stele.
Musulmani care dorm pe unde apucă şi...bineînţeles, că oamenii bogaţi, cu vile şi milioane, nu au timp sau interes pentru you-tube şi proiectul ăsta. Şi ...pe final, tronând deasupra tuturor, oriunde în lume, aceeaşi lună. Lună la care nu mulţi au ajuns...dar pe care o vedem cu toţii, care ne inspiră, care ne uneşte.

Plouă şi fulgeră ... o tânără a muncit întreaga sâmbătă, iar acum e în maşină, ştiind că mai are doar câteva minute până la miezul nopţii, când proiectul Life in a day, se încheie. Partea tristă e că toată ziua a sperat să i se întâmple ceva interesant, ceva care să-i dea încredere că fiecare zi poate fi deosebită, ceva care s-o facă să aprecieze acea zi  ....... şi nu s-a întâmplat absolut nimic demn de povestit, de filmat. Fata asta vrea doar ca alţi oameni să ştie că e în viaţă, că trăieşte, chiar dacă trăieşte o viaţă normală....chiar dacă nu e deosebită.
Asta e...pentru asta există You-Tube. Milioane de clipuri cu puţine vizualizări, normale, în care nimeni nu face ceva care să merite share-uit. Apoi sunt clipurile speciale, cu mii, zeci de mii, sute de mii sau milioane de vizualizări. Cele 15 minute de celebritate au ajuns la o mulţime de oameni datorită You-Tube-ului. Ştirile au ajuns în mai multe locuri şi multă lume s-a distrat cu clipurile postate. Dar nu asta reprezintă filmul Life in a day.  După 90 minute, nu rămâi decât cu ce ştiai deja, doar că îţi e confirmat de alţi oameni. Poate credeai că părerea străinilor nu contează.........de fapt e importantă pentru că-ţi arată că suntem cu toţii la fel de oameni.

Justin Bieber - Under The Mistletoe - Christmas album

17 ani şi mulţi copii care-l iubesc. 3 piese în top 10 cele mai vizionate clipuri din istoria you-tube, printre care şi nr 1. Evident că apar şi zvonuri că ar fi  lăsat însărcinată o altă fată decât actuala prietenă: Selena Gomez şi evident că pe internetul care cântăreşte cât o căpşună, poţi scrie orice stupizenie pe care lumea o va crede dacă nu termini fraza cu LOL. Dar nu pentru recordurile şi bârfele lui Justin mi-am întrerupt vizionarea meciului dintre Manchester United şi Oţelul Galaţi (1-0 momentan) ci pentru a vorbi puţin despre albumul de colinde scos de el şi echipa ce-i stă în spate.
Under the mistletoe...de sub vâsc vine albumul ăsta proaspăt....acum să fim serioşi: câţi dintre voi nu s-au săturat de Last Christmas-ul lui George Michael, de Fuego, Bănică Jr sau Hruşcă? Mă bucur să aud colinde noi, indiferent de la cine vin. Bineînţeles, cu condiţia să fie dulci, calme, să se încadreze în atmosfera aia pe care ne-o dă primul strat de zăpadă sau Crăciunul.
15 piese de sărbători, câteva duete cu Usher, Busta Rhymes, Mariah Carey sau veteranii Boyz to men, şi per ansamblu piese numai bune de ascultat în căşti, pe drum, când norişori albi vă vor ieşi din gură.
1.Only Thing I Ever Get For Christmas - o piesă confortabilă, de ascultat lângă brad în timp ce stai cu in a relationship-a ta în braţe.
2. Mistletoe - piesa cu o acustică gentilă, care promovează albumul, cu un clip drăguţ ca şi Justin şi fanii lui inocenţi, are deja 30.000.000 vizualizări pe tubul meu.

3. The Christmas Song (Chestnuts Roasting on an Open Fire) - adică duetul cu mentorul, frăţiorul lui mai mare, Usher. Un negativ care-mi aduce aminte mult de primele albume Will Smith. Ca nuca, sau castana, intră un solo de chitară pe la jumătatea piesei. 
4. Santa Claus Is Coming To Town - reorchestrare făcută de băieţii lui L.A Reid (băiatul ăla din juriul X Factor U.S.A) la un colind mediocru de care sunt sătul.
5. Fa La La - duet cu Boys to men....la rândul lui Justin fiind un puşti de 17 ani care se pregăteşte să devină un bărbat. Cu un sound proaspăt şi călduţ ca o prăjitură scoasă din cuptor, piesa asta, accentul ei r&b o face lină.
6. All I Want For Christmas Is You (Superfestive) - duet cu Mariah Carey. Piesa pe care o auzeam în ultimele 2 ierni, la cumpărături în mall,  clasicul colind al lui Mariah e în versiunea asta o încercare serioasă pentru Justin, de a ţine pasul cu tonalitatea fabuloasă a lui Mariah. Nu cred că i-a reuşit. 
7. Drummer Boy - cu Busta Rhymes. Ştiu..nu are deloc nume de colind. Incepe în ton de Rihanna - sau poate Adrian Copilul Minune, apoi devine house, hip-hop, Justin scuipă căldură, e rău ca Michael şi se miră că n-ai auzit de el în biblie. Tare ciudată şi proastă piesă.
8. Christmas Eve - un slow a la Chris Brown, despre noaptea cadourilor. Refrenul e catchy.
9. All I Want Is You - iertare pe inimă deschisă. Copiilor o să le placă la nebunie piesa asta. Dacă scoţi câteva cuvinte din ea, ar merge  şi-n restul anului.
10. Home This Christmas - cu The Band Perry. Altă ciudăţenie: un colind country...dar e ciudat în sensul blogului ăsta.....adică bun. 
11. Silent Night - e piesa de rezistenţă...sau ar trebui să fi fost. E doar Justin Bieber şi-un pian. Am o mărturisire de făcut: iubesc colindul ăsta şi-mi place foarte mult cum sună cântat de J.B.

12. Christmas Love - în aceeaşi temă cu restul versurilor, despre îngeraşi, Moş Crăciun, despre cum prietena lui luminează camera ca un brad împodobit....pe un negativ uşor de aplaudat sau pocnit din degete.
13. Fa-La-La cu Boys to Men, acapella. Aceeaşi piesă de la 5, doar că sună ca şi cum ai avea în faţă colindători extrem de talentaţi.
14. Pray. Păi ce facem...trebuie să ne întoarcem la însemnătatea religioasă a Crăciunului. Hai...încetişor cu ochii închişi şi să ne imaginăm şi fără John Lenon, o lume mai bună. Măcar de sărbători, nu?
15. Someday at Christmas. Nu ştiu de ce am impresia că piesa asta e cântată încă de când era la vârsta colindatului, adică vreo 7-8 ani. Aaaaah, ce drăguţ...a inclus ca bonus track o piesă ceva mai veche.
Bun...despre asta e vorba în albumul de Crăciun al lui Justin. De aici îl poţi downloada

Spookie time on Halloween

 

Ca şi Valentines Day, Halloween-ul e încă privit susceptibil de patrioţii care cred că, Crăciunul, Paştele, Ziua Femeii şi alte sărbători, sunt scoase din desaga tradiţională. Frica este cel mai sincer sentiment dintre toate. De ce să nu sărbătoreşti spaima, întunericul, liniştea şi necunoscutul, groaza, ghinionul şi imaginaţia bogată a unor scenarişti? Nu cred că genul horror s-a născut odată cu filmul sau cu romanele. Sigur se găseau motive de spaimă atunci când un agricultor pregătea o sperietoare de ciori, când un domnitor decapita familii, când religia condamna la moarte eretici. Fiecărui om îi este frică. Chiar şi neînfricaţilor....sau mai bine zis, cei care reuşesc să-şi domolească frica, cât să acţioneze. Frica de înălţime, de dentist, de moarte sau singurătate, de viol, de bătaie, de sărăcie, respingere, de carusele într-un parc de distracţii, de câini sau de un ac de seringă...toate astea sunt în natura noastră. Să ajungi să te bucuri de frică e ca şi cum ai da în drumul tău peste un animal sălbatic, fioros, care te urmăreşte. După un anumit timp tot te vei întoarce, poate să-i spui un cuvânt, poate să-l atingi. Încă din 93 obişnuiesc să mă uit la filme de groază. Primii mei fiori au venit din partea unor colege de clasă, în şcoala generală. Tuturor ne-a fost frică de o fată. Nu fizic....ci era frica de a-i spune ceva, de a fi natural în preajma ei. Apoi au venit Dosarele X. Emoţii intensificate, fiori de-a dreptul pe şina spinării, creaturi, extratereştri...da şi astea, dar cel mai mult mă temeam când era vorba de o conspiraţie guvernamentală. După sute, poate chiar mii de filme de groază, puţine lucruri mă mai sperie într-un film. Alea care ţin de oameni...de provocarea unui rău fără un motiv, alea poate. Da, l-am omorât de Ion, dar se culcase cu nevastă-mea Maria. Asta o-nţeleg. Până şi pe criminalii de prostituate îi înţeleg. Dar sunt răutăţi comise patologic. Millennium e serialul care m-a fascinat tocmai pentru că a studiat chestia asta.Apoi a fost Zodiac sau Funny Games U.S, unde violenţa unei persoane nu era vindicată. Obişnuim să vedem acte sadice şi să spunem: l-aş împuşca pe ăsta, i-aş tăia gâtul, i-aş băga capul într-o oală cu apă fierbinte. Dar dacă nu poti? Dacă răufăcătorul nu e prins?

Înapoi la sărbătoare. Uite, până şi cu termenul am o mică problemă: îmi plac bostanii, machiajele, costumele şi măştile, accesoriile glumeţe (degete, mâini tăiate) dar să te îmbraci într-un costum sexy şi s-o ţii în petreceri prin cluburi (cum e Jessica Alba sau Paris Hilton)....nu cred că asta-i modalitatea de a te bucura de Halloween. 

Să zicem că un prieten bun, dintre cei care ştiu că-mi plac cimitirele, m-ar întreba de ce. Despre ele e spus" loc de odihnă, loc cu verdeaţă. Sute de morminte şi obiecte ornamentale...ce e de plăcut? Când am ajuns prima oară în Riccione (Italia), am vrut să văd cimitirul. În Paris am vrut să văd catacombele imediat ce am aflat de ele. Poate pentru că-n locurile astea de odihnă veşnică(?), stau cei care au trecut prin frica supremă. 

Mi-am propus pentru Halloween-ul ăsta să tai bostani, să caut măcar 5 filme bune de groază (Dark night of the scarecrow, Don`t be afraid of the dark, The Fog, The descent 1 şi 2, New Nightmare şi preferatul meu: The blair witch project) şi să filmez un clip. În afară de asta, am vrut să mă leg de un ţigan. Vineri, în timp ce schimbam locaţia pentru clipul de Halloween, în autobuz, un ţigan asculta manele fără căşti. O staţie, două, trei, patru, cinci...toată lumea se uita la el....nimeni nu a îndrăznit să-i spună ceva. Când am coborât din autobuz, am profitat de faptul că oprise la semafor, i-am bătut în geam şi i-am arătat căştile plus un deget. Se uita la mine foarte nedumerit. Luarea de atitudine e o frică pe care mulţi dintre semenii mei o au. Altfel, ei merg de Halloween (de fapt nici măcar atât, pt că sâmbătă nu e Halloween ci duminică şi luni) în cluburi îmbrăcaţi într-o chestie chinezească şi se giugiulesc pe aceeaşi şi aceeaşi muzică.

Ca şi pentru clipul din 2010 (cu o pisică) nici la clipul ăsta n-aş vrea să dau prea multe explicaţii. Cine înţelege de ce am făcut-o, bine....cine nu, să mă întrebe faţă-n faţă.