Dacă trilogia nu s-ar fi numit MILLENNIUM şi n-aş fi găsit pe jos, afară, în drumul meu prin cartier, un semn de carte inscripţionat cu titlul caps-lock-at mai sus, probabil n-aş fi căutat cărţile (dinainte să apară cu Gazeta Sporturilor) cât şi cele 3 filme suedeze. Vedeţi voi...Millennium e doar al doilea cel mai bun serial făcut vreodată, după şi de echipa de la Dosarele X. Serialul rămâne mai bun decât ce-a conceput Stieg Larsson, între timp decedat (2004)....şi mă întrebam, uşor nervos, de ce mama naibii e nevoie de o reinterpretare a unor cărţi deja ecranizate (ba chiar şi la cinema). Acestea fiind spuse, bun venit la ultima postare a mea din 2011, despre ultimul film văzut la cinema în 2011. The Girl with the dragon tatoo, adică Lisbeth Salander, e ultima operă de artă semnată David Fincher ( The Currious Case of Benjamin Button, Fight Club, The Social Network, Zodiac)....
Semnăturile se văd peste tot....în felul de a filma, detaliile solicitante, sobrul şi seriozitatea îmbinată cu o minte ageră şi/sau pasiunea pentru violenţă învăluită în mister, plus răsturnări ale deznodământului, toate ale lui Fincher. Văzând deja versiunea suedeză, nu m-a surprins cu aproximativ nimic filmul, fiind la curent cu întreaga intrigă. Presupusa crimă, corupţia afaceristului suedez, sexul mai mult sau mai puţin benevol, cinismul membrilor familiei unchiului care-l aduce pe micuţa insulă pe jurnalistul Mikael Blomkvist (jurnalist era şi Larsson), dezamăgirea din privirea lui Lisbeth de la final...după ce-n tăcere i-a întins lui Mikael o mare mână de ajutor, reabilitându-l ca om şi persoană publică.
Până la urmă cred că l-am văzut pentru că-i Fincher şi pentru că aseară am văzut o altă părticică din ce devine un hobby al meu de câţiva ani încoace: adică încă un film cu criminali în serie (Texas Killing Fields), adică filme spuse despre ăia care mai stau pe lângă geamul tău, perverşii care stau preponderent pe întuneric. Dacă povestea i-ar fi aparţinut, aş fi înclinat să spun: măcar în 2012 merită un Oscar. Momentan cred doar că a lucrat filmul mai bine, mai sobru, mai tensionat, decât prima echipă suedeză (pt că-s destui suedezi şi-n versiunea actuală). Daniel Craig (dacă ai şti cât aştept noul James Bond) spunea într-un interviu că Fincher e cel mai apropiat lucru existent în apropierea lui Hitchcock....cred că are dreptate.
Dacă-n 2012 îl vei găsi pe torrente, sau la o sală din oraşul tău, ţi-l recomand. Sau......bineînţeles, banii înapoi!!!
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu