Tot binele din lume, chiar dacă mie îmi rămâne mai puţin

Mă gândesc cu teamă la cum o să arăt după ce mă tund în câteva zile. De mai bine de 8 ani, mă tund singur. Cu foarfec, un aparat de tuns şi-un pieptăn, fără să văd ce-mi fac de la ceafă în sus. Altfel, sunt omul Esquire...căruia nu-i pasă prea mult preţul, atât timp cât am banii, ci mai ales calitatea. Dar nu văd la părul meu, ce-ar putea să-mi facă doamna de la frizerie şi nu pot eu. Azi am băut cel mai bun whiskey la care au ajuns papilele mele gustative: Glenfiddich (puteţi lua numele copy-paste, să-l aşterneţi pe Google) şi mă duceam cu gândul, răsfoind The Big Black Book, la confortul şi rafinamentul unora care-au trecut peste sărăcia altora, suficient cât să-şi permită un SUV, o vilă într-un cartier rezidenţial şi haine de lux. Adică, cei care se respectă mai mult decât epigonii lui Iliescu. E posibil să nu fi ajuns la postarea asta dacă aseară nu vedeam avanpremiera de la Tower Heist. Filmul mi s-a părut mult sub aşteptări, dar o idee de ici, una de colo....şi uite aşa mi-au venit câteva idei în monolog (că n-a prea fost cazul de idei în dialog pe blogul ăsta). Spunea Dobro că avem adânc sădit în noi, binele...idei altruiste. Că nu ne putem simţi bine decât când le este bine celor din jurul nostru. Mai spunea Dobrovolschi, că ideea asta se justifică prin faptul că un copil va râde dacă un adult îi zâmbeşte. Am fost de multe ori în ultimii ani, suspicios la adresa unor bebeluşi şi copii care se uitau la mine în mulţime şi nu la alţii. Le zâmbesc...şi după ce mă scanează cu ochii lor mari, îmi întorc zâmbetul. DOVEDIT!!! Da, copilul îţi va zâmbi dacă-i zâmbeşti. E o probă suficientă? Deci, gata? Sigur avem binele în noi...şi avem nevoie de religie doar pe post de paznic, să fim siguri că nu pleacă fără să-şi motiveze plecarea? În Tower Heist, bătrânul Alan Alda fură. Adică face speculaţii.....şi ca şi PSD-ul înainte de epoca PDL, ia de la săraci şi dă la bogaţi (adică lui). Ştim cu toţii că Sorin Ovidiu Vântu nu-i singurul animal, care ia economiile unor săraci naivi. Există binele în bogaţi? Sau doar a existat şi-a migrat odată cu primul cont bancar? Dacă de mâine eu sau tu, ne-am apuca prin mijloace nu tocmai ca la carte, să facem bani, să ne permitem să mâncăm la 4-5 stele, o maşină cu un motor peste 1,5 L, o amantă şi să corupem oameni.....am mai fi buni? Te gândeşti: Depinde! Sunt bun cu familia mea, prietenii mei. Nu poate fi bine pentru toţi. Adevărul meu e minciuna ta. Normalul tău e anormalul meu. M-am ajutat singur când nu m-a ajutat statul, sistemul. Naivule...chiorule...unde vezi tu bine? La săraci? Nu sunt educaţi, n-au pretenţii...se mulţumesc cu puţin. Nu-ţi dau undiţa, dar poate eu faţă de alţii, te învăţ să pescuieşti. Ia-mă model....profită şi tu de corupţie, prostie, naivitate sau speră că n-ai să mai fii un om bun dar sărac, după motto-ul: speranţa moare ultima....dar tot moare.