Atât timp cât bărbaţii vor rămâne bărbaţi....totul o să fie bine.

Am ajuns la vârsta la care îmi plac femeile. Nu numai că nu-mi mai plac fetele....dar nu le mai suport.Mă încearcă o senzaţie de a căuta uşa cea mai apropiată, când stau lângă o domnişoară căreia trebuie să-i explic ce-am vrut să spun, pe deasupra mai are şi vocabularul de ţăran ungur (mişto, fain) şi încă mai crede că un push-up o face mai dezirabilă. Într-o lume în care rămân din ce în ce mai puţini, poate contează doar cum arăţi prostuţ-o....dar ăla care te vrea pentru mai mult de o lună, aşteaptă mai mult de la femeia lui.
Femeile vor ca tu să fii interesat de viaţa şi personalitatea lor....asta în timp ce rataţii speciei sunt interesaţi de corpul lor, de pozele tale cu multe like-uri, picioare mai dezgolite pe măsură ce mercurul din termometre urcă vertiginos. Cei singuri îşi încearcă săptămânal şansele în cluburi...unde vor fi mereu femei îndoielnice (dar cine are timp să le cunoască?) în special după 3 shot-uri şi după ce vezi c-a mai fost ofertată de alţi 3 melteni înaintea ta făt-frumosule. Nu ştiu câţi dintre cei care intră într-o relaţie după o noapte in club, ţin relaţia aia mai mult de o săptămână...sau în fine - relaţiile (cine dracu mai ţine la fidelitate când e aşa plictisitor?). Ştiu că am câteva colege (acuşi foste colege) care se mărită vara asta, dar nu ştiu unde şi-au cunoscut odorul. La cât de prolifici sunt băieţii, probabil oriunde...de la coadă la farmacie...până la ziua unui bun prieten comun. La cum văd eu lumea asta...în lung şi-n lat (vorba aia...am vazut deja Italia, Germania,Franţa) există oameni care VOR şi apoi există oameni care POT. Norocul fetelor este că îşi găsesc un băiat care întotdeauna pare altfel decât alţii. Si din simplă coincidenţă....majoritatea sunt cu câţiva ani mai mari. Cum rămâne cu ceilalţi? Cu flăcăii ăşti-lalţi ... de până în 25 ani? Păi până şi lui Dumnezeu i-a luat câţiva ani să se maturizeze.....mai durează şi la ei. Dar nu cumva nu depinde doar de timp? Şi acum pot extrapola, spunându-ţi ţie cititorule, că mi-ar plăcea să văd nu doar băieţi care ştiu să agaţe o fătucă zăpăcită...ci şi băieţi serioşi pe mai multe planuri. Să poţi să ai bază în el la 19 ani că-ţi poate opera o maşinărie într-o fabrică, că ştie să-şi facă singur de mâncare, că-şi ia lucruri de trebuinţă şi nu îi dă pe ţigări şi alcool, că ştie din principiu cât de căcat sunt etnobotanicele, să ştii ca are diplomaţia de a aplana o bătaie pe care nu el o porneşte...şi nu că e mers la sală şi îi poate bate pe toţi din încăpere...
La ce moment au dispărut băieţii serioşi...lăsând în urmă doar nişte cocalari cu prost-gust, lipsiţi de simţul penibilului, plictisiţi de maniere şi de respectul pentru valori şi muncă? Când şi-au luat toţi BMW-uri? De când vorbesc în fiecare propoziţie cu pulă, pizdă, muie, fut, coaie? Manelele i-au prostit? Sărăcia din familie nu le-a dat o şansă încă de la început? Bug-Mafia, Paraziţii şi galeria Stelei i-a făcut pe toţi să-şi dorească a fi altcineva?
Poate...dar la toate scuzele astea minore vin eu şi mai adaug ceva: N-AU AVUT UN TATĂ cum trebuie.
 

Un tată care să fie bărbat....să impună respect nu frică (atât faţă de soţie cât şi faţă de copiii lui) să-ţi atragă atenţia când măsura a fost depăşită, să-ţi arate ca nu-i nevoie să fumezi şi să bei pe ascuns (poţi s-o faci cu el, după ce-i dovedeşti că n-o faci doar din teribilism tembel), să înţeleagă că ai nevoie de bani...dar să nu-ţi dea cât îi ceri ...ci cât ai nevoie, un tată care să-ţi dea o palmă şi să te facă să inţelegi din priviri că îl doare mai mult pe el decât pe tine, un tată caruia să-i pese ce faci la şcoala ... chiar să-i pese, care s-o iubească pe mama ta - poate nu pentru cât de frumoasă este fizic...ci pentru câte lucruri frumoase i-a dăruit dea lungul anilor (inclusiv pe tine) emoţii, empatie, hrană fizică şi sufletească. Am văzut crescând astfel de bărbaţi. Acum nu-i mai văd. Vremurile...ca şi tehnologia asta lipsita de sentimente (că doar pentru asta trăim...asta căutăm) s-au schimbat. Nu-mi place ce văd pe stradă, la ştiri, în grupul meu de colegi închişi.
Nu citesc Esquire doar pentru că a apărut în primul nr pe care l-am citit - Andrei Gheorghe...o citesc pentru că e un fel de şcoala, care te învaţă cum să fii bărbat. Sunt bărbaţi, ca Liviu Mihaiu, ca Florin Piersic şi puţini alţii, care au învăţat de la taţii lor cum să fii bărbat. Câteva lucruri le-am învăţat şi eu de la tata.....dar eu sunt norocosul ăla care şi-a avut tatăl aproape vreme de 26 ani. În curând, la cum merg lucrurile, n-o să mai fie mulţi bărbaţi....vor fi nişte imitaţii proaste.....ieftine....de bărbaţi. Traiul ăsta greu al nostru, al românilor, femeile care îşi arogă mai multe prerogative decât le stă bine....