мечтата за пролетната нощ (visul unei nopti de primavara)

 
În cartier la mine venea o coloană de 6-7 maşini diferite, ce descindeau la partierul unei scări vecine. Era vară, o zi însorită.
 
 Un poliţist cu o cămaşă albastră, păr grizonat şi-o fire calmă, a rămas afară, ceilalţi au intrat înarmaţi în scară. L-am întrebat ce-a făcut de-l urmăresc. Nu reţin ce mi-a răspuns.
 
 Mi-am luat skateboard-ul şi-am mers cu spatele pe aleea până la gârlă, unde cursul apei şi-o câmpie cu păpuşoi şi fasole, ce nu poate fi cuprinsă de priviri, erau protejate de ochii trecătorilor de-o poartă mare de fier.
 


Eram însoţit de-un cunoscut, care ne-a dat drumul înăuntru. Era şi-o casă, cu pereţi înalţi, mobilier învechit, rafturi pline de pături ţigăneşti - de diferite culori. Pe-o alee cât un centru de oraş, stăteam la o masă, cu Mirela pe care n-o mai văzusem de ceva vreme, cu Adrian plus încă un localnic pe care nu-l cunoşteam. Îmi era dor de ea şi fără să rostesc un cuvânt, i-am descheiat pantalonii scurţi de blugi, i-am tras câţiva cm mai jos lenjeria intimă şi-am pătruns-o încet.
 
 În faţa noastră treceau bărbaţi şi femei cu copii, dar nu se uitau mai mult de o secundă la noi. Adrian mi-a atras atenţia că nu ni se vedeau decât picioarele desculţe....mai exact, fiind după o masă şi-o bancă, din faţă, oamenii mă vedeau pe mine cu 4 picioare.

 Un grup de ţigani, copii, să fi fost vreo 50, aveau un nr de coregrafie în care dansau mai mult prin aer decât pe pământ. I-am filmat, dar nu mult pentru că primarul Prahovei (aici oraş bulgar), oraş în care eram, nu permitea filmatul.
 
 Pe înserate, eu cu ea şi străinul ăla, mergeam pe o alee cubică. Cu străinul ăla vorbeam despre cum şi-a adus România cetăţenii din japonia înapoi, luându-le bani, faţă de alte ţări. În secundele când nu puteam vorbi, stăteam cu mâinile în buzunar şi cu buzele lipite 1-2 secunde, vreme de mai mulţi pupici, de buzele Mirelei. Ne-am aşezat pe terasă unui restaurant, unde străinul şi-a comandat un cocktail format din 4 pahare cu lichide de culori diferite. când ospătarul a vrut să le amestece, însoţitorul nostru l-a oprit: paharul maro era pentru decor, să-l pună la fund.