Sucker Punch - my guilty pleasure

Promovat inca din toamna anului trecut (septembrie cred) abia asteptam sa vad Sucker-Punch. Pe bune... e singurul film pe care il asteptam cu nerabdare. Lansat odata cu S.U.A si-n Bacau (multam cinema-city) am fost entuziast sa-l vad.
In Vermont-ul anilor 60 (asa se explica Led Zeppelin pe coloana sonora ca main-theme), o domnisoara de 20 ani vrea sa-si omoare tatal vitreg dar o ucide din greseala pe sora ei vitrega. E internata la un azil pentru o lobotomie . Va scutesc eu de o cautare pe Google, lobotomie - aceasta interventie se practica pe subiectii atinsi de anxietate paroxistica cronica, de obsesii grave si asupra bolnavilor in stare de suferinta morala permanenta care au incercat de mai multe ori sa se sinucida) . Sucker Punch e de fapt despre imaginatia vivida a lui Babydoll (Emily Browning...canta si cateva piese pe fundalul filmului) ale carei vise ar trebui s-o salveze de intunecata realitate. Libera de granitele timpului si spatiului, Babydoll e libera sa mearga oriunde o duce mintea. Un mix intre Inception si Kill Bill - asa as descrie cel mai bine filmul asta + cinematografie slow-motion ca-n Watchmen si 300. Aventurile fetei ii incetoseaza liniile care demarcau granita dintre real si imaginatie. Altfel spus: filmul inoata in visele umede ale unui adolescent, dar are pretentia unei determinari transcedentale. Ca-n Inception, intra in nivelul 2, un bordel burlesque, unde trebuie sa faca rost de-o harta, de-o cheie, un cutit si-o harta. Pentru ce? Ziceam ceva de visul umed al unui pustan. Impreuna cu alte 4 fete (le vedeti in pozele de mai sus)

• The Outspoken rocket
• the street-smart blondie
• the fiercely loyal Amber
• sweet-pea

trebuie sa formeze o echipa si sa scape de soarta ce se afla in mana capturatorilor lor: madam Dr. Gorski (adica avocata lui Hank din Californication), Blue si din Mad Men -High-Roller (suna mai cool in engleza?). Dupa ce formeaza comando-ul asta bun pt fanteziile baietilor cu cosuri, lupta cu samurai, serpentine, dragoni si roboti. Chiar....de ce naibii si-ar imagina o fata de 20 ani, care si-a pierdut recent familia, asa vise in care e sexy-bad ass fighter?

Mda... mai e un intelept care le tot citeste clisee (cand n-ai fundament, caracter, pui botul la orice...in engleza suna mai bine: When you don`t stand for anything, you`ll fall for anything). Fiecare victorie ar trebui sa aiba un impact asupra respectului de sine....dar nu afli efectul din film.
Daca ar fi sa tai in carne vie, filmul pare Avatar...adica jocuri video reciclate. Un film fara suflet, care-i doar un pic mai mult decat o scuza pt un slide-show de efecte CGI. Si pierde mult la  insemnatate. Inception avea rost. Sucker-Punch are la fel de mult sens ca Avatar....adica putin.
Totusi, cum spuneam si-n titlul postarii, Guilty-pleasure. Mi-a placut. L-as revedea...