Amintiri cu un om minunat

Pleci in viata in timp ce-ti faci planuri: cum sa fii, ce-ai vrea sa faci, unde si cu cine ai vrea sa fii. Muncesti pentru ca-ti face placere sa muncesti, sa-i ajuti pe cei din jurul tau chiar daca nu primesti ce ti se cuvine. Pui tot atat suflet cat ai (pana-l depui intr-un gest nedrept, celui ce ti l-a oferit), ii inconjori pe multi cu dragostea cu care ai fost si tu inconjurat (sau chiar mai multa). Dormi multumit de ce-ai realizat si-ti surade inima cand vezi ca roadele muncii tale se ivesc pana si din locuri de unde nu te-ai fi asteptat. Cunosc oameni cu pretentii, etern nemultumiti... exigenti cu ce le rezerva soarta. Si.... rareori, simplitatea ii multumeste indestul pe cei intelepti. Acei oameni care nu pleaca urechea la pacalelile modernismului,cel incarcat de bucurii efemere lipsite de insemnatate. Nu-s multe sansele ivite de a duce o viata multumitoare. Sa nu-l iei model pe un om simplu, care vede si frumusete in Romania, acolo unde multi vad doar obiceiuri mioritico-fataliste....e o sansa mare pe care-o ratezi. In august 2010, am fost in Italia si mi-am incarcat baterille pentru inca 1 an de Romania. Putinul concediu pe care l-a avut, domnul Macarescu l-a petrecut in Romania. Cu cele 2 fete frumoase ale lui, in mediul pe care l-a predat vreme de 7 ani. Ma uit la pozele Ancai si vad ce-am admirat la profesorul meu de cand l-am cunoscut : multumirea de a fi simplu, corect, printre dealurile impadurite, coline verzi, pe aleile unei manastiri. Unde noi vedeam banal, el vedea ce insemna viata cu adevarat: nu bifezi un obiectiv....te bucuri de el. Unii veneau la ore sa stea plictisiti in banca, sa scrie mesaje pe telefon, sa vorbeasca cu colega, sa bifeze inca o prezenta. El venea pentru ca gasise sens, nu pierdea ci castiga timp, si-n timp ce scotea din desaga invataminte si cunostinte pentru noi -elevii si copiii lui - nu ramanea mai sarac (daca ne-ar fi daruit de exemplu, lucruri materiale..perisabile) cat mai degraba ceva mai plin de multumire. Parintii ne spun : Invata, ca nu pentru mine inveti...pentru tine o faci ! 
Ei bine, domnul Macarescu a invatat pentru el, pentru ca s-a respectat...pentru ca a trait cat pentru 2 vieti, si-a ajuns sa poata spune ca a invatat si pentru a-i ajuta si pe multi altii. Adica pe colegii lui de facultate, prietenii lui, copiii lui si toti cei ce-au avut norocul sa-i fie prin preajma suficient timp.
Mi-e dor de el ...