prietena mea cea mai buna

Un nor n-are să plângă, când e-n singurătate
 
 Abia de-şi întâlneşte opusul, simte cu umiditate
 
 Cam ce păţesc când singur mă laşi, febleţe
 
 Deşi te-am primit la mine şi în mine, acum tristeţe
 
 Simt pentru fata, din primul rând de bănci
 
 Şi-o prietenie muncită, apărată cu sute de mii de lănci
 
 Fiecare noapte se îmbracă într-un cer cu stele
 
 Ştiai că zâmbetele tale se-ntalnesc pe-ascuns cu-ale mele?
 
 Comunicare pe minute incluse, chiar ai să pleci mereu?
 
 Eu în oraşul luminilor, tu-n oraşul numelui meu
 
 O rea nu vrea în Hanovra, la film sau într-un parc
 
 Ar vrea să-şi danseze unduielile ca ale unui arc
 
 Te miră atunci când noaptea, toate ferestrele sunt stinse
 
 Singura care e trează eşti tu, în ceasuri mult împinse
 
 Ţinut de gât aproape, prietena mea cea mai bună
 
 De-am fi pierdut o lume, într-o rece seară nebună
 
 Convins că-nspre inima ta multe amintiri au intrat
 
 Gesturile cele mai tandre- napoi n-au ricoşat
 
 Invizibilă pe messenger, dar nu şi pentru mine
 
 M-ai hrănit din al tău suflet, acel stup de albine
 
 Dulce cu tine-am fost şi suav ca o frunză
 
 Poate nu trebuia, că dacă n-ai oaie ...nu faci nici o brânză
 
 Plecată-ntr-a 48-a zi a anului, starni-va tornade
 
 Cutremur care iarna, în mintea mea are - 8 grade
 
 3 inimi am...........................................ca şi o caracatiţă
 
 Cu una pleci curând, mai bine-n-cap mi-ai da c-o cratiţă
 
 Dar bine ştiu şi ştii, despărţirea e-o dulce durere
 
 Ne vom revedea, până atunci, îţi spun la revedere