dupa cum am zis

Gata cu concediul . Nu al meu ...al dadacilor mei - Oana si Caprioara . Sunt aici doar pentru mine : totul pentru mine , e o perioada  tare egoista . Si rasfatat poate ca sunt de cei din jurul meu , dar cel mai rasfatat ma simt cand pot sa fac lucrurile cum vreau . Dimineata cand m-am trezit , clasa muncitoare era in fabrici si uzine ...ma rog , pe unde trabaluiesc ei . Nu stiu daca Inception a urcat pe locul 1 in box-office dar la acelasi bloc acum sta Despicable me - o animatie cu Steve Carell . Raufacatorul nr 2 din lume vrea sa devina primul , asta insemnand sa-l depaseasca pe Victor . Adopta niste orfani si se pregateste sa fure luna . M-am uitat astazi la el , dar nu prea atent ca am stors toata atentia in postarea de azi-dimineata . Dupa ce-am mancat o ciorba rece de cartofi , chit ca habar nu aveam drumul dus-intors spre mare , a fost de ajuns sa vreau . Doar nu sunt vreo scufita rosie si nu vad marea din cauza padurii . Dar intai de toate , mi-am terminat vinul , am adunat cateva calorii dintr-un blid cu salata si gratar . Stiu ca si-n Bacau s-a napustit valul de toropeala , deci atmosfera v-o pot descrie usor . N-a mai contat caldura ... niciodata n-o sa conteze pt un barbat cu un tel . Iar telul meu a fost sa rup zgarda , sau ma rog ..lesa ...ca-s domesticit , si sa-mi iau timp pentru mine . Munitie pentru nostalgiile zilelor de maine . La iarna cand voi tremura in fata unui utilaj de dezapezire , sa-mi aduc aminte ca astazi mi-am gasit drumul spre ...la naiba , nici nu o pot pune in cuvinte . Totul a fost muzica si trairi . Nu stiu cum sunteti voi cu muzica voastra . Dar eu imi traiesc muzica . Ajung fara prea mari dificultati pe plaja ,dupa ce-am trecut de-o revelatie : aici hotelurile sunt ca blocurile . Au intre 3 si 5 etaje , sau chiar peste o duzina .Imi gasesc un loc doar al meu in timp si spatiu , imi asez ochelarii top-gun pe fata , ma dezbrac , imi asez si prosopul cu calutul cabrat (ferrari) ma ung cu crema si ma las purtat de valurile din capul meu . Marea a fost toata ziua nervoasa , naravasa , inspumata . Si incep ...potrivirea diavolului : langa mine se aseaza o familie cu un singur copil , o fata la vreo 20 si-un pic de ani , alba ca Edward Cullen , superba . In urechi imi cantau Reamon - Supergirl . Probabil era o mediocra , si probabil , de multe ori lumea crede ca exagerez calitatile sau defectele unora pe blogul asta . Am avut ocazia sa-mi amintesc de proful meu preferat , D-nul Macarescu , cand Holograf se auzea pe nisipul de la Marea Mediterana . Cu aratatorul tineam ritmul , cu ochii cautam luna si soarele . Erau la post . Era o senzatie audio-3d ... simteam muzica in fata mea , instrumentele , riff-urile , trupa . Si asta era conditia sa ma regasesc ... sa-mi plantez acolo la mal sau in nisip , pt tot restul vietii mele , un ceva doar al meu .
Dar care mascul alfa se poate gandi la versurile din Marylin Manson , Eminem , cand zeitele sexului isi etalau bronzul sculptat pe pielea lor parca la solar ? Ei bine .... eu , bagami-as anormalul in normalul vostru . TES-TOS-TE-RON . Si ghici ce : astazi am ridicat nivelul marii cu vreo 3 grame ... aici poate mo-moo sa simpatizeze cu propozitia care urmeaza : am plans ascultand Timpuri Noi - TATA . M-am mai gandit si intr-o zi de august acum cativa ani , in spatele magaziei croitoriei unde lucram , la moartea tuturor cunoscutilor mei , a mamei mele , a tatalui meu , surorilor , a unei inimi  salbatice . Da ba ..am plans , nu mi-e rusine . Am cautat emotii .
Si cum sa nu zbor cand a urmat Dean Martin - Amore ... piesa despre visul din Napoli , dragostea pe care-o credeai doar vis . O melodie de acum 45 ani , in care-am gasit si reminiscente ale amore mio . Tocmai cand mana care ma tinea deasupra superficialului aparent , era sa-mi dea drumul , a inceput main-theme-ul de la Lista lui Schindler . Iar eu eram sub cele 40 grade solare , dar de fapt eram undeva intr-o casuta in care nu mai locuia nimeni , in Polonia ...sau poate in Cehia ...iar de afara se auzea o vioara cum biciuia o inima abandonata . Da ... sani , buzele de la mijlocul fetelor se mulau pe slipul transparent , piersici senzuale , ten matasos ...iar eu ma gandeam la moarte . Apoi , rand pe rand , gandurile mele se auto-personificau in cate un zmeu : ascultam o piesa pop-rock , preferata mea de la Eurovision - Anna Bergendahl - This is my life ...Si ma gandeam ... da ...e din nou viata mea , dar a fost a ei . A Loredanei .
M-am bagat pana la buze in apa sarata , murdara si cum spuneam : involburata . Ma izbeam in valuri ca si cum incercam sa scot cu forta ceva din ele . Ma impingeau cativa cm in spate , dar cu atat mai mult ma izbeam si mai violent in ele , razand tamp . Dupa dusul de clatire (dusuri reci amplasate pe plaja) , Tommorow in the bottle - Chad Kroeger (Nickelback) cu Timbaland   . In fata mea , aceeasi blonda cu tenul alb statea intinsa ca Mirela intr-o poza de pe site-ul dezorientatilor de neam-prost . Muie hi-5 .
Voiam ca 1000 scorpioni sa iasa de sub nisip , sa-mi ceara socoteala ...dar deja incepuse moralizatoarea piesa de pe ost Spiderman 2 - We are . 
Si-a urmat CEA MAI FRUMOASA PIESA PE CARE-AM ASCULTAT-O ASTAZI  . Unii isi gasesc fericirea in ochii iubitului , altii pe chipul copiilor , unii isi iau fericirea ca pe lapte , in fiecare dimineata , altii se bucura de nopti solitare , altii isi gasesc puterea de a zbura in cea mai insemnanta prietenie ....Doamnelor si Domnilor : Westlife , Flying without wings

westlife--flying without wings
Caricato da podalirius. - Guarda gli ultimi video musicali selezionati
De fapt , alta e piesa cea mai plina se seva care-a stat in urechile mele mult timp astazi , care-a trecut de timpan , care a intrat in vene ... Gillian Anderson - Extremis . Vedeam cu ochii mintii cladiri iesind in mare , luminii in nuante complementare coborand din cer . Culmea e ca nu bausem decat apa , iar de droguri nu ma ating .

Voiam sa imi fac un orgasm din nisip ...dar ce mai puteam face cand P. Diddy m-a chemat cu el (come with me) ? ...Ce altceva decat sa grabesc pasul spre un culoar liber . Involuntar , cand imi testam rezistenta talpilor pe scoicile ascutite a inceput piesa cu care am iesit de pe plaja : Vama lui Tudor Chirila ... si-a mers . In afara de manele , orice muzica cred c-ar fi mers ...dar bine c-a fost doar muzica mea . Am inceput sa-mi caut drumul spre casa pe Vis Pierdut - Iris . Concluzia zilei e ca si maine voi fi tot eu , si desi sunt egoist , si nu pot concepe decat abstract viata de dupa mine ....TOTI PLECAM CA UN VIS PIERDUT .
Restul zilei nici nu mai conteaza ...
spookie out