joi, 1 martie 2012

Bel Ami - Impresii


Când am citit cartea lui Guy de Maupassant (scrisă în 1885, când Edward Cullen din Twilight trăia) nu mi-o închipuiam ecranizată...cu atât mai mult în 2012. Nu ştiu dacă îşi justifică apariţia pe ecran...pare mai degrabă de tv. Pe de altă parte, parcă prefer un roman inteligent ecranizat în dauna multor porcării comerciale cu The Rock, Sandler sau Nicolas Cage. Poate sau nu Pattinson (din ce în ce mai credibil ca american decât ca britanic) să intre în pielea unui personaj complex, al Parisului anilor 1880? La început îl vedeam doar pe sclipitorul din Twilight şi pe The Bride din Kill Bill. Nu-i credeam ca şi personaje.
Mai apoi am mers pe mâna lor......mai mult pentru că e filmat în Paris şi pentru personajele auxiliare...alea din decor. Pe scurt: Georges Duroy e un soldat proaspăt întors din Algeria, sărac la limita subzistenţei şi urăşte până la izbucnire, că nu poate să acceadă în lumea celor avuţi. Merge în oraşul în care toţi reuşesc, oraşul în care femeile sunt mai importante decât bărbaţii....propunându-şi o ascensiune rapidă, prin arta seducţiei şi nu prin graţie, prin iscusimea discuţiilor (chiar şi articolele pentru La vie Francaise, i le scrie altcineva) Vulcanic rămâne chiar şi atunci când seduce femei bogate, de succes şi când îşi câştigă prin uzurpare morală, un loc în lumea bună. Madeleine e cea care nu doar că îi dă un statut, relevanţă politică în iminenta atacare de către Franţa a Marocului, dar se şi străduieşte să-l eleveze cultural şi moral.




Pare să se şi îndrăgostească, de superba (cel puţin pentru gusturile mele: Christina Ricci.....bineînţeles că apare şi aici nud) Clotilde, care se întoarce mereu la el, în pofida femeilor care-i trec prin pat - doar că dragostea ei nu îi este suficientă, temându-se de o soartă de cerşetor asemănătoare tatălui său.
Parisul din cartea lui Maupassant era plin de excroci, oportunişti şi târfe......aici ceva mai puţin. De acord că nu poţi concentra în 105 minute întreaga carte, dar tot a părut lipsit de subsanţă, chestie pe care au încercat (nu cred c-au reuşit) s-o compenseze printr-o coloană sonoră melodramatică. Foarte bune au fost, la capitolul plus, jocurile impecabile făcute de Colm Meaney (directorul de ziar, manipulator şi atotştiitor) Kristin Scot Thomas, Uma Thurman şi Christina....şi acceptabil al lui Robert (cel care va aduce lumea în cinematografe).

0 comentarii: